124. Cutremur de proporţii la Pucioasa: Troika celor “trei fii unşi” s-a făcut ţăndări!
124. Cutremur de proporţii la Pucioasa: Troika celor “trei fii unşi” s-a făcut ţăndări!
De o lună de zile n-a mai apărut pe internet “Cuvântul lui Dumnezeu”. Ce să fie, ce să fie, de a amuţit logoreica Mihaela de la Pucioasa?
Ei bine, liderii pucioşi Mihaela şi Nicuşor tac mâlc pentru că între timp au primit o lovitură mortală: unul dintre “cei trei fii unşi”, preoţii pucioşi care constituiau “şfânta troikă” de la Pucioasa, a dat bir cu fugiţii. N-a mai putut suporta minciuna, arbitrariul, dictatura schizofrenică a liderilor pucioşi Mihaela şi Nicuşor, şi a dezertat fugind definitiv din “raiul” de la Pucioasa. După plecarea celor trei artişti-cheie (cei doi Zidari şi prietenul lor Sandu Dan, zis Tataie), aceasta este cea mai mare fractură în scheletul osteoporotic al sectei pucioase.
Este vorba de Iliuţă Bunea, “primus inter pares”, cel care ar fi trebuit să-i coordoneze pe ceilalţi doi preoţi co-slujitori (Spiridon Şerban şi Nicolae Nedelcu), nu numai în virtutea statutului lui de băştinaş şi proprietar al pământurilor, ci şi ţinând cont de vârstă. Cu toate acestea, mezinul (Nicuşor Nedelcu) a fost promovat în mod abuziv de către Mihaela ca fiind cel mai ales dintre cei trei, (pentru că era alesul inimii ei), iar Iliuţă a devenit cu timpul un anonim.
Cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa este indisolubil legată de taina preoţiei celei noi, “după rânduiala lui Melchisedec”, care se întâlneşte numai la Pucioasa, la “cei trei preoţi unşi” în chip nevăzut, necunoscut, şi care formează împreună “troiţa” cea vie şi nepieritoare:
“ Va ieşi această carte, căci vrednic este Mielul lui Dumnezeu să ia această carte şi să-i desfacă peceţile ei şi să se vadă începutul cel nou, cel de atunci şi cel de acum, căci am făcut început nou, început tainic, după rânduiala lui Melchisedec, şi am aşezat în această grădină troiţă vie, ca să se aducă întreită jertfă vie şi curată, precum Eu curat sunt. “ (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 22 iulie 1992)
Preoţia cea nouă de la Pucioasa o va desfiinţa pe cea anterioară, folosită în mod curent în Biserica Ortodoxă de aproape 2000 de ani încoace, care este stricată şi care a întinat locaşurile sfinte ale bisericilor. Preoţii ortodocşi ai bisericii tradiţionale sunt nişte vampiri care sug sângele bisericii:
“ Un picuţ şi voi sfărâma sceptrul acestei preoţii care s-a stricat şi Mi-a întinat locaşurile Mele sfinte şi vasele Mele sfinte şi care au murdărit obrazul bisericii Mele. Se apropie preoţia cea nouă după rânduiala lui Melchisedec, adică după chemara cerească, adică în dar de la Dumenzeu, iar cei ce stau azi şi sug sângele bisericii Mele şi a viei Mele, aceia singuri se vor da la o parte când vor vedea darurile cereşti peste cei aleşi ai Domnului.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 11 august 1992)
Cum se va mai aduce de acum întreita jertfă vie şi curată dacă, după fuga lui Iliuţă, au mai rămas doar doi preoţi pucioşi la “mănăstire”? Mister!
Proorociile pucioşilor spuneau (minţeau!... căci până la urmă iată că n-a fost aşa) că “troika” celor “trei fii unşi” de la Pucioasa va fi binecuvântată şi invincibilă, şi nimeni nu o va putea destrăma sau distruge:
“ Binecuvântată să fie troiţa cea vie şi lucrătoare de jertfă vie şi sfântă şi curată, şi binecuvântaţi să fie cei trei fii unşi care formează această troiţă lucrătoare de înviere din morţi. Binecuvântată să fie troiţa celor trei inimi vii care lucrează întreită putere în numele puterilor cereşti. Nimeni să nu se încumete să se atingă de această troiţă ca s-o fărâme sau s-o despartă, căci unul ca acela se va sfărâma de ea şi va fi dat de lângă ea. Nimeni să nu se teamă de cei ce se încearcă să se lupte cu Dumnezeu, căci cu această piatră am ridicat biserica cea vie şi am biruit cu ea porţile iadului, iar prin lucrarea cea vie a celor trei fii lucrători întru troiţă vie de jertfă vie şi cerească, voi scoate din moarte făptura Mea. Amin.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 22 iulie 1992)
Proorociile pretindeau că “troiţa” va fi nebiruită, fiind ea însăşi un simbol al crucii lui Hristos, care este nebiruită:
“ Această aşezare este lucrată de cer şi nimeni din cei ce sunt pământ nu o poate birui pe ea, căci aceasta este simbolul crucii, căreia i se rostesc cuvintele: în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Fiecare din cei trei fii lucrează în numele acestei puteri, iar toţi trei laolaltă sunt semnul numelui crucii Fiului lui Dumnezeu, semnul care va să se arate înaintea venirii Domnului ei.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 22 iulie 1992)
Cai “trei fii unşi” (Ilie, Spiridon şi Nicolae) sunt îndemnaţi să fie nemiloşi şi necruţători ca nişte pui de lei, ca nişte descendenţi ai seminţiei lui Iuda, căci sunt aşazaţi în mare şi înfricoşătoare taină:
“ Iară şi iară vă spun: nu vă fie milă de lupi, nu vă fie teamă de lupi, căci voi aveţi putere de leu şi de pui de leu, şi această putere va face dreptate peste făptura Mea. Voi sunteţi cei din sămânţa lui Iuda şi a lui Iosif, dar din voi se va ridica tot neamul acesta, de la început şi până la plinirea neamului acesta. Umiliţi-vă şi plecaţi-vă inimile la cuvântul Duhului Sfânt, căci mare şi înfricoşătoare este taina în care sunteţi aşezaţi. Umiliţi-vă şi nu vă lăsaţi robi nici unui duh străin, căci duhul cel străin de Dumnezeu a ajuns la sfârşitul său.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 22 iulie 1992)
Alte proorocii spuneau că Iliuţă este un începător de preoţie nouă în cetatea Pucioasei, continuator în lucrarea “trâmbiţei” Verginica, şi că el va fi mereu “cel mai mare” dintre cei trei egali, care nici măcar n-au fost de la început cu el, ci s-au alăturat după aceea. Ungerea lui nu este făcută prin hirotonie văzută, de către un episcop ortodox, ci este nevăzută, “cerească”:
“ Am ridicat din cetatea aceasta trâmbiţă lucrătoare... Am mai ridicat din această cetate şi un fiu care iată, l-am pus cu ungere cerească şi el va fi mare peste vremea care vine, căci este fiu al legământului cel nou...” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 8 iulie 1991)
Se prooroceşte apoi (altă minciună!) că Iliuţă va fi cu numele lui alături de slava liderilor pucioşi până la sfârşit:
“ Iliuţă, tu să fii cu numele Meu şi cu numele tău până la slava Mea peste această moştenire cerească. Tu eşti moştenitorul acestei familii şi prin tine va fi mântuită toată casa ta dacă ea Mă va urma. Amin, amin, amin.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 8 iulie 1991)
Şfânta Virginia pretinde că Iliuţă e născut “din duhul ei” şi din locul unde a răsărit ea (com. Maluri, jud. Dâmboviţa), începător de preoţie nouă şi de adevărată înviere (de unde rezultă că lucrarea preoţească a Bisericii Ortodoxe în cei aproape 2000 de ani anteriori lui Iliuţă a fost o lucrare mincinoasă):
“ Iliuţă, copil născut din duhul meu şi din locul de unde am răsărit eu! Fii mare cu mine, fiindcă tu eşti începător de duh de înviere adevărată, şi această înviere va lucra şi se va răspândi, dar fii înţelept, căci ca tine nu trebuie să fie nimeni mai atent, fiindcă lucrezi cu viaţa lui Dumnezeu pe mână, cu viaţa cea de la Dumnezeu. Iisus Hristos este viaţa ta, şi tu fii înţelept, ca să ştii cum trebuie să fie cel împărţitor de viaţă vie, de înviere vie. Fii iscusit, fii începătură vie de viaţă cerească.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 15 septembrie 1991)
După ani de zile în care a fost jefuit pe faţă, batjocorit, ponegrit, ameninţat şi calomniat de către liderii pucioşi, Iliuţă a decis: aşa nu mai merge. Şi-a încărcat în căruţă puţinele bulendre care i-au mai rămas şi a plecat la casa părintească de la Maluri.
Încă o viaţă de om distrusă de către liderii pucioşi.
Dar nu aşa trebuia procedat. Nu Iliuţă trebuia să plece la disperare, ci liderii pucioşi trebuiau să se ducă pe pustii, retrocedându-i mai întâi lui Iliuţă pământurile care-i fuseseră furate cu anasâna. Dar Iliuţă a preferat să aplice soluţia cea mai simplă, atât era el de scârbit de conduita iraţională a liderilor pucioşi. El a gândit după principiul “cel mai deştept cedează”, uitând că şi principiile unanim recunoscute pot fi uneori greşite.
Iată cum a decurs jaful pământurilor lui Iliuţă.
La 8 iulie 1991, Mihaela “aducea la lumină” aşa-zisul Cuvânt al lui Dumnezeu prin care familia lui Iliuţă, singura care mai opunea o oarecare rezistenţă la “donaţia” care fusese plănuită de către liderii pucioşi “în favoarea lui Dumnezeu”, este “pusă la punct”. În special Dan (Daniel), celălalt fiu al lui Ilie Bunea cel Bătrân şi frate al lui Iliuţă Bunea, este ameninţat că deţine ( în co-proprietate cu Iliuţă) un pământ care nu-i al lui şi din acest motiv trebuie să renunţe la partea lui de pământ şi să-l restituie urgent şi necondiţionat proprietarului, adică “Dumnezeului de la Pucioasa”. Cu ocazia aceasta, Dan este atenţionat că Iliuţă este “dăruit lui Dumnezeu” cu avere cu tot, adică tot pământul care era al lui cândva, acum nu mai este al lui, ci este al obştei care-l reprezintă pe Dumnezeu prin liderii ei pucioşi. În schimb, lui Dan i se reproşează fin că nu a fost la fel de docil ca fratele lui, semn că i s-a mai cerut odată să renunţe la avere dar a refuzat, întrucât era greu de cap şi “nu L-a priceput pe Dumnezeu”.
“ Cuvântul care lucrează în acest acoperământ, cuvintează astăzi pentru celălalt fiu care are numele înscris în aceste hotare; pentru cel care nu L-a priceput pe Dumnezeu şi nu L-a urmat pe El după cum a fost coborât cuvânt. Dar iată, încă o dată grăieşte Domnul cuvânt hotărâtor.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 8 iulie 1991)
Ameninţarea cu pedeapsa pentru o eventuală împotrivire a lui Daniel Bunea nu se face pe ocolite, ci cu exemple concrete din Vechiul Testament:
Ia seama, fiule al acestor părinţi, căci fratele tău cel mic este al Domnului cu tot ce are el, cu viaţa lui cu tot. Ia aminte, şi nu te lepăda de Domnul Care vorbeşte, căci dacă cei dintâi n-au scăpat de pedeapsă pentru că n-au ascultat de cuvântul care le grăia pe pământ, cu atât mai mult cei de acum care aud cuvântul şi se depărtează de Cel ce grăieşte din ceruri. Ia seama, ia aminte la cuvântul lui Dumnezeu, că iată ce grăieşte Domnul către tine: pământul acestor hotare are alegere cerească, şi Domnul a lucrat în vremea aceasta şi l-a pecetluit ca să fie pământ sfânt şi să calce pe el cei curaţi, cei aleşi cu care lucrează Domnul taina acestei vremi. Dintru început a fost această alegere, şi este acesta pământ ales de Dumnezeu” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 8 iulie 1991)
Ni se dezvăluie apoi faptul că Mihaela, ochiul râvnitor al Domnului, demult râvnea la petecul de pământ al lui Ilie Bunea, dar încă nu venise vremea ca să se lucreze lucrătura care să dea lovitura:
“ Ochiul Domnului a fost în toată vremea asupra acestui petec de pământ sfânt, iar la vremea hotărâtă a coborât lucrul Domnului care era proorocit să se lucreze în acest pământ.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 8 iulie 1991)
Lui Daniel Bunea i se cere să facă renunţare scrisă la pământul moştenit de la tatăl său:
“ Am ridicat din cetatea din care te tragi şi tu, am ridicat acestă trâmbiţă lucrătoare, spre sfârşitul vremurilor lumii şi spre începutul cel care vine după sfârşitul celor rele. Am ridicat-o pe Verginica. Am mai ridicat din această cetate şi un fiu pe care, iată, l-am uns cu ungere cerească. şi el este un fiu al legământului cel nou. Fii înţelept cu Domnul, căci Domnul îţi cere ţie cuvântul tău ca să-l scrie spre mărturie. Iată ce voiesc să scriu: acest acoperământ şi acest pământ sfânt şi pecetluit este al lucrării Domnului, este al planului Domnului.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 8 iulie 1991)
Renunţarea la moştenirea părintească este inevitabilă:
“ Iată, moştenirea ta de aici va purta numele Domnului, prin fiul cel mic care este ridicat dintre voi” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 8 iulie 1991)
Fiul cel mic nu este altul decât Iliuţă. Întrebarea care se pune este următoarea: dacă Iliuţă a părăsit Noul Ierusalim, ce nume va mai purta de acum moştenirea lui?
Nici o variantă nu mai poate fi luată în calcul; soarta pământului mult râvnit este de acum pecetluită:
“ Iată, rostesc către tine cuvânt: acest pământ va fi, de acum, al Domnului. Acesta este cuvântul Meu, iar cuvântul tău va fi scris şi va mărturisi pentru sau împotriva ta, dar şi cuvântul Meu va mărturisi tot aşa.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 8 iulie 1991)
Pentru că şovăiala lui Dan este previzibilă, “Dumnezeul Pucioasei” este gata să facă până şi un târg meschin, pentru a-şi atinge scopul. El propune un troc reciproc avantajos; deşi pretinde că are toată puterea cu care ar putea obţine orice în cer şi pe pământ, preferă o negociere ca la piaţă. Astfel, Dan Bunea are ocazia să-şi pună în gând trei dorinţe, ca în basmele lui Ispirescu, cu condiţia să ceară exact ce vrea celălalt ca să-i dea, după planurile acestuia:
“ Eu nu voiesc să ne judecăm, nu voiesc aşa cu tine. Eu voiesc bine, dar şi tu să faci tot aşa, căci Eu sunt Dumnezeu şi nu om, şi am cerul sub ascultare şi am putere şi mă slăvesc întru putere şi întru mărire. Şi pentru că tu Îmi dai Mie şi lucrului Meu partea care este aici sub numele tău, iată, spune, şi Eu voi scrie. Ce voieşti să-ţi facă Domnul ţie? Ce voieşti să-ţi dea Domnul ţie? Spune, şi te voi asculta şi voi face după cuvântul tău şi voi scrie cuvântul tău. Dar cuvântul tău să fie dat după cum este cuvântul Meu şi după planul Meu. Ceea ce ai tu în faţă de la Domnul, n-au avut mulţi, dar fii precaut, căci Domnul este un Dumnezeu tare... “ (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 8 iulie 1991)
Deşi se simulează o oportunitate de alegere deschisă oricăror variante, o pretenţie prea îndrăzneaţă a lui Dan ar putea să-i pericliteze chiar şi mântuirea!:
Spune, ce voieşti să-ţi fac, ce voieşti să-ţi dau? Ce-Mi ceri? Domnul te întreabă şi aşteaptă să audă cuvântul tău. Domnul este gata să te asculte. Dar iată, din cuvintele tale vei fi mântuit sau nu vei fi mântuit. Alege tu pe Domnul şi dă cuvânt pentru El şi nu împotriva planului Său.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 8 iulie 1991)
Hotărât lucru, nu există cale de întors: Dan Bunea trebuie să ofere pe tavă tot ceea ce i se cere. Zis şi făcut:
“ Să se împlinească cuvântul cel coborât acum şi să nu fie împotrivire. Amin.... Pace vouă, şi împlinire după cuvântul Meu!... Pace, şi nu necredinţă şi nu împotrivire!...
Act:
Încheiat astăzi, 24 iulie 1991, între Bunea Daniel şi Bunea Ilie, cu prilejul consimţirii utilizării locuinţei primului, din Glodeni Vale, pe termen nelimitat. Încheiat în prezenţa membrilor familiei, urmând ca ulterior a se stabili forme legale.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 8 iulie 1991)
Ce a urmat, se ştie. Odată deposedat Daniel Bunea de pământul moştenit de la tatăl său, au urmat alte presiuni, ca întreg pământul (acum aflat în “posesiunea” lui Iliuţă) să treacă în posesia fantomaticei Fundaţii “Şfânta Virginia”, patronată din umbră de liderii pucioşi. Câţiva ani mai târziu, liderii pucioşi au bifat şi această nouă victorie în lupta lor pentru expansiune teritorială.
Nici Marian Zidaru nu a procedat corect, dând bir cu fugiţii, dar rămânând în continuare pe hârtie ca preşedinte al Fundaţiei fantomă “Şfânta Virginia”, despre care niciodată n-a avut habar cu ce inginerii financiare se ocupă şi ce comerţ subteran practică. La vremea înfiinţării, liderii pucioşi l-au pus pe Marian preşedinte din considerente de strategie şi de faţadă. În mod normal, Marian Zidaru trebuia acum să desfiinţeze această fundaţie-fantomă, după ce i-ar fi retrocedat lui Iliuţă Bunea pământurile care i-au fost smulse ilegal, prin presiuni psihice greu de suportat. Aşa-zisele “Cuvinte ale lui Dumnezeu” din acea perioadă, când Iliuţă era forţat să renunţe la pământ prin ameninţări, sub pretextul absurd că exact acel pământ (şi nu altul) aparţine lui Dumnezeu, stau mărturie asupra caracterului ilicit al transferului acestor pământuri în posesia aşa-zisei “Fundaţii Şfânta Virginia”.
Obiceiul acesta, de a fura pământurile şi casele naivilor, n-a dispărut din firea liderilor pucioşi Mihaela şi Nicuşor. El s-a perpetuat cu alte şi alte cazuri, care ascund tot atâtea drame familiale. Cu timpul, cei doi pungaşi s-au dedulcit la tâlhării în toată regula. Chiar şi acum, liderii pucioşi stau ascunşi, răcnesc surd de mânie şi îşi ling rănile după dezertarea lui Iliuţă, dar se consolează cu ultima lor victorie: după o muncă de convingere susţinută şi asortată cu ameninţări cu “pedeapsa Ananiei şi a Safirei”, plăpânda Nicoleta Albu, o pucioşiţă racolată dintre rebuturile Şcolii de Arte Frumoase, a consimţit să vândă apartamentul mamei sale din Drumul Taberei, în care locuiau amândouă, iar banii (57000 de euro) să-i aducă la picioarele apostolilor pucioşi Mihaela şi Nicuşor. Nicoleta Albu şi cu mama ei au devenit două azilante anonime la chibuţul lui nea Didi din Târgovişte, unde îşi vor petrece restul zilelor, stând la mila celorlalte azilante, pripăşite şi ele pe aici din lipsă de alte variante mai atrăgătoare.
Ca să dea o acoperire credibilă înşelăciunii, liderii pucioşi au deschis imediat un şantier la Pucioasa, chiar în faţa căsuţei Corneluţei, în care, chipurile, urmează a fi “îngropaţi” banii Nicoletei. De fapt, cea jefuită este mama Nicoletei, o bătrână dezechilibrată mintal în urma sinuciderii celeilalte fiice (sora Nicoletei, care s-a aruncat de la etajul doi), şi care în mod sigur nu a putut să acţioneze cu discernământ în acest caz penal de jefuire de proprietate prin viciu de consimţământ.
Aşadar, liderii pucioşi proiectează pentru “acoperirea” faptei lor penale de furt şi înşelăciune să ridice din temelii o nouă clădire, la fel de nefuncţională ca şi precedenta (“Foişorul de Foc” din “Grădina Întâlnirii”), dar care va lucra ca o perdea de fum care va fi să acopere destinaţia reală a zecilor de mii de euro jefuiţi de la mama Nicoletei. Liderii pucioşi lucrează după o reţetă îndelung verificată: materiale de lucru ieftine (piatra de râu nu costă bani, fiind strânsă cu căruţele de către adepţii pucioşi de pe valea Dâmboviţei), mână de lucru gratuită (adepţii pucioşi chiar se bucură să fie cooptaţi la ridicarea de noi zidiri pe “pământurile Domnului”, simţindu-se şi ei importanţi) şi arhitecţi inspiraţi – aceştia fiind chiar liderii pucioşi, după ce se consultă mai întâi cu naivul arhitect Ovidiu Apetrei (căruia îi fură ideile, apoi spun că sunt ale lor). Pe vremuri, arhitectul abonat la fraierit era Marian Zidaru; dar între timp el s-a mai deşteptat şi nu mai poate fi speculat cu una, cu două. Din cei aproape 60000 de euro abia dacă vor fi cheltuiţi 10000 pe noua clădire de la Pucioasa, restul intrând în teşchereaua liderilor pucioşi, “bani albi pentru zile negre”. Că, după cum se vede că merg lucrurile în mod precipitat, nu se ştie când vor fi obligaţi la rândul lor şi liderii pucioşi ca să-şi ia tălpăşiţa, alungaţi cu pietre de către consătenii de rând. În felul acesta, ei nu vor mai fi constrânşi să dea socoteală de escrocheriile pe care le-au făcut cu casele şi cu terenurile altora, în urma cărora mulţi adepţi ai cultului pucios au rămas nenorociţi, iar familiile li s-au destrămat.
Şi atunci, când vor şterge putina, să nu plece săracii cu mâna goală, ca să ajungă să cerşească mila altora, ci să-şi înjgebeze şi ei un trai decent pe noi meleaguri ale patriei.
De o lună de zile n-a mai apărut pe internet “Cuvântul lui Dumnezeu”. Ce să fie, ce să fie, de a amuţit logoreica Mihaela de la Pucioasa?
Ei bine, liderii pucioşi Mihaela şi Nicuşor tac mâlc pentru că între timp au primit o lovitură mortală: unul dintre “cei trei fii unşi”, preoţii pucioşi care constituiau “şfânta troikă” de la Pucioasa, a dat bir cu fugiţii. N-a mai putut suporta minciuna, arbitrariul, dictatura schizofrenică a liderilor pucioşi Mihaela şi Nicuşor, şi a dezertat fugind definitiv din “raiul” de la Pucioasa. După plecarea celor trei artişti-cheie (cei doi Zidari şi prietenul lor Sandu Dan, zis Tataie), aceasta este cea mai mare fractură în scheletul osteoporotic al sectei pucioase.
Este vorba de Iliuţă Bunea, “primus inter pares”, cel care ar fi trebuit să-i coordoneze pe ceilalţi doi preoţi co-slujitori (Spiridon Şerban şi Nicolae Nedelcu), nu numai în virtutea statutului lui de băştinaş şi proprietar al pământurilor, ci şi ţinând cont de vârstă. Cu toate acestea, mezinul (Nicuşor Nedelcu) a fost promovat în mod abuziv de către Mihaela ca fiind cel mai ales dintre cei trei, (pentru că era alesul inimii ei), iar Iliuţă a devenit cu timpul un anonim.
Cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa este indisolubil legată de taina preoţiei celei noi, “după rânduiala lui Melchisedec”, care se întâlneşte numai la Pucioasa, la “cei trei preoţi unşi” în chip nevăzut, necunoscut, şi care formează împreună “troiţa” cea vie şi nepieritoare:
“ Va ieşi această carte, căci vrednic este Mielul lui Dumnezeu să ia această carte şi să-i desfacă peceţile ei şi să se vadă începutul cel nou, cel de atunci şi cel de acum, căci am făcut început nou, început tainic, după rânduiala lui Melchisedec, şi am aşezat în această grădină troiţă vie, ca să se aducă întreită jertfă vie şi curată, precum Eu curat sunt. “ (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 22 iulie 1992)
Preoţia cea nouă de la Pucioasa o va desfiinţa pe cea anterioară, folosită în mod curent în Biserica Ortodoxă de aproape 2000 de ani încoace, care este stricată şi care a întinat locaşurile sfinte ale bisericilor. Preoţii ortodocşi ai bisericii tradiţionale sunt nişte vampiri care sug sângele bisericii:
“ Un picuţ şi voi sfărâma sceptrul acestei preoţii care s-a stricat şi Mi-a întinat locaşurile Mele sfinte şi vasele Mele sfinte şi care au murdărit obrazul bisericii Mele. Se apropie preoţia cea nouă după rânduiala lui Melchisedec, adică după chemara cerească, adică în dar de la Dumenzeu, iar cei ce stau azi şi sug sângele bisericii Mele şi a viei Mele, aceia singuri se vor da la o parte când vor vedea darurile cereşti peste cei aleşi ai Domnului.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 11 august 1992)
Cum se va mai aduce de acum întreita jertfă vie şi curată dacă, după fuga lui Iliuţă, au mai rămas doar doi preoţi pucioşi la “mănăstire”? Mister!
Proorociile pucioşilor spuneau (minţeau!... căci până la urmă iată că n-a fost aşa) că “troika” celor “trei fii unşi” de la Pucioasa va fi binecuvântată şi invincibilă, şi nimeni nu o va putea destrăma sau distruge:
“ Binecuvântată să fie troiţa cea vie şi lucrătoare de jertfă vie şi sfântă şi curată, şi binecuvântaţi să fie cei trei fii unşi care formează această troiţă lucrătoare de înviere din morţi. Binecuvântată să fie troiţa celor trei inimi vii care lucrează întreită putere în numele puterilor cereşti. Nimeni să nu se încumete să se atingă de această troiţă ca s-o fărâme sau s-o despartă, căci unul ca acela se va sfărâma de ea şi va fi dat de lângă ea. Nimeni să nu se teamă de cei ce se încearcă să se lupte cu Dumnezeu, căci cu această piatră am ridicat biserica cea vie şi am biruit cu ea porţile iadului, iar prin lucrarea cea vie a celor trei fii lucrători întru troiţă vie de jertfă vie şi cerească, voi scoate din moarte făptura Mea. Amin.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 22 iulie 1992)
Proorociile pretindeau că “troiţa” va fi nebiruită, fiind ea însăşi un simbol al crucii lui Hristos, care este nebiruită:
“ Această aşezare este lucrată de cer şi nimeni din cei ce sunt pământ nu o poate birui pe ea, căci aceasta este simbolul crucii, căreia i se rostesc cuvintele: în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Fiecare din cei trei fii lucrează în numele acestei puteri, iar toţi trei laolaltă sunt semnul numelui crucii Fiului lui Dumnezeu, semnul care va să se arate înaintea venirii Domnului ei.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 22 iulie 1992)
Cai “trei fii unşi” (Ilie, Spiridon şi Nicolae) sunt îndemnaţi să fie nemiloşi şi necruţători ca nişte pui de lei, ca nişte descendenţi ai seminţiei lui Iuda, căci sunt aşazaţi în mare şi înfricoşătoare taină:
“ Iară şi iară vă spun: nu vă fie milă de lupi, nu vă fie teamă de lupi, căci voi aveţi putere de leu şi de pui de leu, şi această putere va face dreptate peste făptura Mea. Voi sunteţi cei din sămânţa lui Iuda şi a lui Iosif, dar din voi se va ridica tot neamul acesta, de la început şi până la plinirea neamului acesta. Umiliţi-vă şi plecaţi-vă inimile la cuvântul Duhului Sfânt, căci mare şi înfricoşătoare este taina în care sunteţi aşezaţi. Umiliţi-vă şi nu vă lăsaţi robi nici unui duh străin, căci duhul cel străin de Dumnezeu a ajuns la sfârşitul său.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 22 iulie 1992)
Alte proorocii spuneau că Iliuţă este un începător de preoţie nouă în cetatea Pucioasei, continuator în lucrarea “trâmbiţei” Verginica, şi că el va fi mereu “cel mai mare” dintre cei trei egali, care nici măcar n-au fost de la început cu el, ci s-au alăturat după aceea. Ungerea lui nu este făcută prin hirotonie văzută, de către un episcop ortodox, ci este nevăzută, “cerească”:
“ Am ridicat din cetatea aceasta trâmbiţă lucrătoare... Am mai ridicat din această cetate şi un fiu care iată, l-am pus cu ungere cerească şi el va fi mare peste vremea care vine, căci este fiu al legământului cel nou...” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 8 iulie 1991)
Se prooroceşte apoi (altă minciună!) că Iliuţă va fi cu numele lui alături de slava liderilor pucioşi până la sfârşit:
“ Iliuţă, tu să fii cu numele Meu şi cu numele tău până la slava Mea peste această moştenire cerească. Tu eşti moştenitorul acestei familii şi prin tine va fi mântuită toată casa ta dacă ea Mă va urma. Amin, amin, amin.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 8 iulie 1991)
Şfânta Virginia pretinde că Iliuţă e născut “din duhul ei” şi din locul unde a răsărit ea (com. Maluri, jud. Dâmboviţa), începător de preoţie nouă şi de adevărată înviere (de unde rezultă că lucrarea preoţească a Bisericii Ortodoxe în cei aproape 2000 de ani anteriori lui Iliuţă a fost o lucrare mincinoasă):
“ Iliuţă, copil născut din duhul meu şi din locul de unde am răsărit eu! Fii mare cu mine, fiindcă tu eşti începător de duh de înviere adevărată, şi această înviere va lucra şi se va răspândi, dar fii înţelept, căci ca tine nu trebuie să fie nimeni mai atent, fiindcă lucrezi cu viaţa lui Dumnezeu pe mână, cu viaţa cea de la Dumnezeu. Iisus Hristos este viaţa ta, şi tu fii înţelept, ca să ştii cum trebuie să fie cel împărţitor de viaţă vie, de înviere vie. Fii iscusit, fii începătură vie de viaţă cerească.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 15 septembrie 1991)
După ani de zile în care a fost jefuit pe faţă, batjocorit, ponegrit, ameninţat şi calomniat de către liderii pucioşi, Iliuţă a decis: aşa nu mai merge. Şi-a încărcat în căruţă puţinele bulendre care i-au mai rămas şi a plecat la casa părintească de la Maluri.
Încă o viaţă de om distrusă de către liderii pucioşi.
Dar nu aşa trebuia procedat. Nu Iliuţă trebuia să plece la disperare, ci liderii pucioşi trebuiau să se ducă pe pustii, retrocedându-i mai întâi lui Iliuţă pământurile care-i fuseseră furate cu anasâna. Dar Iliuţă a preferat să aplice soluţia cea mai simplă, atât era el de scârbit de conduita iraţională a liderilor pucioşi. El a gândit după principiul “cel mai deştept cedează”, uitând că şi principiile unanim recunoscute pot fi uneori greşite.
Iată cum a decurs jaful pământurilor lui Iliuţă.
La 8 iulie 1991, Mihaela “aducea la lumină” aşa-zisul Cuvânt al lui Dumnezeu prin care familia lui Iliuţă, singura care mai opunea o oarecare rezistenţă la “donaţia” care fusese plănuită de către liderii pucioşi “în favoarea lui Dumnezeu”, este “pusă la punct”. În special Dan (Daniel), celălalt fiu al lui Ilie Bunea cel Bătrân şi frate al lui Iliuţă Bunea, este ameninţat că deţine ( în co-proprietate cu Iliuţă) un pământ care nu-i al lui şi din acest motiv trebuie să renunţe la partea lui de pământ şi să-l restituie urgent şi necondiţionat proprietarului, adică “Dumnezeului de la Pucioasa”. Cu ocazia aceasta, Dan este atenţionat că Iliuţă este “dăruit lui Dumnezeu” cu avere cu tot, adică tot pământul care era al lui cândva, acum nu mai este al lui, ci este al obştei care-l reprezintă pe Dumnezeu prin liderii ei pucioşi. În schimb, lui Dan i se reproşează fin că nu a fost la fel de docil ca fratele lui, semn că i s-a mai cerut odată să renunţe la avere dar a refuzat, întrucât era greu de cap şi “nu L-a priceput pe Dumnezeu”.
“ Cuvântul care lucrează în acest acoperământ, cuvintează astăzi pentru celălalt fiu care are numele înscris în aceste hotare; pentru cel care nu L-a priceput pe Dumnezeu şi nu L-a urmat pe El după cum a fost coborât cuvânt. Dar iată, încă o dată grăieşte Domnul cuvânt hotărâtor.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 8 iulie 1991)
Ameninţarea cu pedeapsa pentru o eventuală împotrivire a lui Daniel Bunea nu se face pe ocolite, ci cu exemple concrete din Vechiul Testament:
Ia seama, fiule al acestor părinţi, căci fratele tău cel mic este al Domnului cu tot ce are el, cu viaţa lui cu tot. Ia aminte, şi nu te lepăda de Domnul Care vorbeşte, căci dacă cei dintâi n-au scăpat de pedeapsă pentru că n-au ascultat de cuvântul care le grăia pe pământ, cu atât mai mult cei de acum care aud cuvântul şi se depărtează de Cel ce grăieşte din ceruri. Ia seama, ia aminte la cuvântul lui Dumnezeu, că iată ce grăieşte Domnul către tine: pământul acestor hotare are alegere cerească, şi Domnul a lucrat în vremea aceasta şi l-a pecetluit ca să fie pământ sfânt şi să calce pe el cei curaţi, cei aleşi cu care lucrează Domnul taina acestei vremi. Dintru început a fost această alegere, şi este acesta pământ ales de Dumnezeu” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 8 iulie 1991)
Ni se dezvăluie apoi faptul că Mihaela, ochiul râvnitor al Domnului, demult râvnea la petecul de pământ al lui Ilie Bunea, dar încă nu venise vremea ca să se lucreze lucrătura care să dea lovitura:
“ Ochiul Domnului a fost în toată vremea asupra acestui petec de pământ sfânt, iar la vremea hotărâtă a coborât lucrul Domnului care era proorocit să se lucreze în acest pământ.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 8 iulie 1991)
Lui Daniel Bunea i se cere să facă renunţare scrisă la pământul moştenit de la tatăl său:
“ Am ridicat din cetatea din care te tragi şi tu, am ridicat acestă trâmbiţă lucrătoare, spre sfârşitul vremurilor lumii şi spre începutul cel care vine după sfârşitul celor rele. Am ridicat-o pe Verginica. Am mai ridicat din această cetate şi un fiu pe care, iată, l-am uns cu ungere cerească. şi el este un fiu al legământului cel nou. Fii înţelept cu Domnul, căci Domnul îţi cere ţie cuvântul tău ca să-l scrie spre mărturie. Iată ce voiesc să scriu: acest acoperământ şi acest pământ sfânt şi pecetluit este al lucrării Domnului, este al planului Domnului.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 8 iulie 1991)
Renunţarea la moştenirea părintească este inevitabilă:
“ Iată, moştenirea ta de aici va purta numele Domnului, prin fiul cel mic care este ridicat dintre voi” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 8 iulie 1991)
Fiul cel mic nu este altul decât Iliuţă. Întrebarea care se pune este următoarea: dacă Iliuţă a părăsit Noul Ierusalim, ce nume va mai purta de acum moştenirea lui?
Nici o variantă nu mai poate fi luată în calcul; soarta pământului mult râvnit este de acum pecetluită:
“ Iată, rostesc către tine cuvânt: acest pământ va fi, de acum, al Domnului. Acesta este cuvântul Meu, iar cuvântul tău va fi scris şi va mărturisi pentru sau împotriva ta, dar şi cuvântul Meu va mărturisi tot aşa.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 8 iulie 1991)
Pentru că şovăiala lui Dan este previzibilă, “Dumnezeul Pucioasei” este gata să facă până şi un târg meschin, pentru a-şi atinge scopul. El propune un troc reciproc avantajos; deşi pretinde că are toată puterea cu care ar putea obţine orice în cer şi pe pământ, preferă o negociere ca la piaţă. Astfel, Dan Bunea are ocazia să-şi pună în gând trei dorinţe, ca în basmele lui Ispirescu, cu condiţia să ceară exact ce vrea celălalt ca să-i dea, după planurile acestuia:
“ Eu nu voiesc să ne judecăm, nu voiesc aşa cu tine. Eu voiesc bine, dar şi tu să faci tot aşa, căci Eu sunt Dumnezeu şi nu om, şi am cerul sub ascultare şi am putere şi mă slăvesc întru putere şi întru mărire. Şi pentru că tu Îmi dai Mie şi lucrului Meu partea care este aici sub numele tău, iată, spune, şi Eu voi scrie. Ce voieşti să-ţi facă Domnul ţie? Ce voieşti să-ţi dea Domnul ţie? Spune, şi te voi asculta şi voi face după cuvântul tău şi voi scrie cuvântul tău. Dar cuvântul tău să fie dat după cum este cuvântul Meu şi după planul Meu. Ceea ce ai tu în faţă de la Domnul, n-au avut mulţi, dar fii precaut, căci Domnul este un Dumnezeu tare... “ (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 8 iulie 1991)
Deşi se simulează o oportunitate de alegere deschisă oricăror variante, o pretenţie prea îndrăzneaţă a lui Dan ar putea să-i pericliteze chiar şi mântuirea!:
Spune, ce voieşti să-ţi fac, ce voieşti să-ţi dau? Ce-Mi ceri? Domnul te întreabă şi aşteaptă să audă cuvântul tău. Domnul este gata să te asculte. Dar iată, din cuvintele tale vei fi mântuit sau nu vei fi mântuit. Alege tu pe Domnul şi dă cuvânt pentru El şi nu împotriva planului Său.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 8 iulie 1991)
Hotărât lucru, nu există cale de întors: Dan Bunea trebuie să ofere pe tavă tot ceea ce i se cere. Zis şi făcut:
“ Să se împlinească cuvântul cel coborât acum şi să nu fie împotrivire. Amin.... Pace vouă, şi împlinire după cuvântul Meu!... Pace, şi nu necredinţă şi nu împotrivire!...
Act:
Încheiat astăzi, 24 iulie 1991, între Bunea Daniel şi Bunea Ilie, cu prilejul consimţirii utilizării locuinţei primului, din Glodeni Vale, pe termen nelimitat. Încheiat în prezenţa membrilor familiei, urmând ca ulterior a se stabili forme legale.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 8 iulie 1991)
Ce a urmat, se ştie. Odată deposedat Daniel Bunea de pământul moştenit de la tatăl său, au urmat alte presiuni, ca întreg pământul (acum aflat în “posesiunea” lui Iliuţă) să treacă în posesia fantomaticei Fundaţii “Şfânta Virginia”, patronată din umbră de liderii pucioşi. Câţiva ani mai târziu, liderii pucioşi au bifat şi această nouă victorie în lupta lor pentru expansiune teritorială.
Nici Marian Zidaru nu a procedat corect, dând bir cu fugiţii, dar rămânând în continuare pe hârtie ca preşedinte al Fundaţiei fantomă “Şfânta Virginia”, despre care niciodată n-a avut habar cu ce inginerii financiare se ocupă şi ce comerţ subteran practică. La vremea înfiinţării, liderii pucioşi l-au pus pe Marian preşedinte din considerente de strategie şi de faţadă. În mod normal, Marian Zidaru trebuia acum să desfiinţeze această fundaţie-fantomă, după ce i-ar fi retrocedat lui Iliuţă Bunea pământurile care i-au fost smulse ilegal, prin presiuni psihice greu de suportat. Aşa-zisele “Cuvinte ale lui Dumnezeu” din acea perioadă, când Iliuţă era forţat să renunţe la pământ prin ameninţări, sub pretextul absurd că exact acel pământ (şi nu altul) aparţine lui Dumnezeu, stau mărturie asupra caracterului ilicit al transferului acestor pământuri în posesia aşa-zisei “Fundaţii Şfânta Virginia”.
Obiceiul acesta, de a fura pământurile şi casele naivilor, n-a dispărut din firea liderilor pucioşi Mihaela şi Nicuşor. El s-a perpetuat cu alte şi alte cazuri, care ascund tot atâtea drame familiale. Cu timpul, cei doi pungaşi s-au dedulcit la tâlhării în toată regula. Chiar şi acum, liderii pucioşi stau ascunşi, răcnesc surd de mânie şi îşi ling rănile după dezertarea lui Iliuţă, dar se consolează cu ultima lor victorie: după o muncă de convingere susţinută şi asortată cu ameninţări cu “pedeapsa Ananiei şi a Safirei”, plăpânda Nicoleta Albu, o pucioşiţă racolată dintre rebuturile Şcolii de Arte Frumoase, a consimţit să vândă apartamentul mamei sale din Drumul Taberei, în care locuiau amândouă, iar banii (57000 de euro) să-i aducă la picioarele apostolilor pucioşi Mihaela şi Nicuşor. Nicoleta Albu şi cu mama ei au devenit două azilante anonime la chibuţul lui nea Didi din Târgovişte, unde îşi vor petrece restul zilelor, stând la mila celorlalte azilante, pripăşite şi ele pe aici din lipsă de alte variante mai atrăgătoare.
Ca să dea o acoperire credibilă înşelăciunii, liderii pucioşi au deschis imediat un şantier la Pucioasa, chiar în faţa căsuţei Corneluţei, în care, chipurile, urmează a fi “îngropaţi” banii Nicoletei. De fapt, cea jefuită este mama Nicoletei, o bătrână dezechilibrată mintal în urma sinuciderii celeilalte fiice (sora Nicoletei, care s-a aruncat de la etajul doi), şi care în mod sigur nu a putut să acţioneze cu discernământ în acest caz penal de jefuire de proprietate prin viciu de consimţământ.
Aşadar, liderii pucioşi proiectează pentru “acoperirea” faptei lor penale de furt şi înşelăciune să ridice din temelii o nouă clădire, la fel de nefuncţională ca şi precedenta (“Foişorul de Foc” din “Grădina Întâlnirii”), dar care va lucra ca o perdea de fum care va fi să acopere destinaţia reală a zecilor de mii de euro jefuiţi de la mama Nicoletei. Liderii pucioşi lucrează după o reţetă îndelung verificată: materiale de lucru ieftine (piatra de râu nu costă bani, fiind strânsă cu căruţele de către adepţii pucioşi de pe valea Dâmboviţei), mână de lucru gratuită (adepţii pucioşi chiar se bucură să fie cooptaţi la ridicarea de noi zidiri pe “pământurile Domnului”, simţindu-se şi ei importanţi) şi arhitecţi inspiraţi – aceştia fiind chiar liderii pucioşi, după ce se consultă mai întâi cu naivul arhitect Ovidiu Apetrei (căruia îi fură ideile, apoi spun că sunt ale lor). Pe vremuri, arhitectul abonat la fraierit era Marian Zidaru; dar între timp el s-a mai deşteptat şi nu mai poate fi speculat cu una, cu două. Din cei aproape 60000 de euro abia dacă vor fi cheltuiţi 10000 pe noua clădire de la Pucioasa, restul intrând în teşchereaua liderilor pucioşi, “bani albi pentru zile negre”. Că, după cum se vede că merg lucrurile în mod precipitat, nu se ştie când vor fi obligaţi la rândul lor şi liderii pucioşi ca să-şi ia tălpăşiţa, alungaţi cu pietre de către consătenii de rând. În felul acesta, ei nu vor mai fi constrânşi să dea socoteală de escrocheriile pe care le-au făcut cu casele şi cu terenurile altora, în urma cărora mulţi adepţi ai cultului pucios au rămas nenorociţi, iar familiile li s-au destrămat.
Şi atunci, când vor şterge putina, să nu plece săracii cu mâna goală, ca să ajungă să cerşească mila altora, ci să-şi înjgebeze şi ei un trai decent pe noi meleaguri ale patriei.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.