343. Texte falsificate: Anul 1994 ( 12 decembrie ) – mesaj “primit” prin leliţa Mihaela

(Comentariu la  Noua Evanghelie de la Pucioasa intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”)

Motto:“Fiule, să nu pierzi şi să nu uiţi nici

un cuvânt, că de toate vei fi întrebat”

(preluat din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 6 februarie 1959)

Laitmotiv preluat din postarea #38 (primul articol din seria celor care semnalează modificări de fond în “Cuvânt”):

Sunt cu adevărat textele de la Pucioasa o vorbire din cer? Sunt ele oare  un alt Cuvânt al lui Dumnezeu, un Cuvânt nou, care îl completează pe cel recunoscut dintotdeauna şi pretutindeni şi de toţi cu numele de Sfânta Scriptură? Dacă ar fi aşa, atunci preocuparea şi respectul şi grija pentru păstrarea nealterată a acestor texte contemporane cu noi ar trebui să fie întru totul asemănătoare cu cele purtate de zeci de generaţii de creştini faţă de Biblie. Or, constatăm că: în timp ce  Biblia s-a păstrat nealterată timp de 2000 de ani, textele de la Pucioasa au fost modificate masiv şi substanţial tocmai de către liderii pucioşi, adică de aceia care ar fi trebuit să vegheze ca nici o iotă şi nici o cirtă din ele să nu se schimbe. În ediţia din anul 2006 a cărţii pucioşilor pe care ei au intitulat-o “Cuvântul lui Dumnezeu” apar mii de modificări faţă de ediţia din anul 1995 a aceleiaşi cărţi. Tot ce a fost incomod, sau se preta la o cosmetizare de faţadă, a fost forfecat fără scrupule. Nu ne referim aici în nici un caz la corecţiile legate de ortografie, care sunt şi ele extrem de numeroase, dar fireşti pentru orice nouă ediţie de carte, ci la modificările de fond, unele dintre ele vădit interesate ca să sporească legitimitatea şi credibilitatea acestei colecţii de “mesaje”. Dacă scrierile sunt cu adevărat vorbirea lui Dumnezeu, atunci trebuia să se admită a priori că Dumnezeu nu trebuie şi nu poate fi corectat (pur şi simplu pentru că nu e cazul – Dumnezeu este însăşi perfecţiunea). Măcar din respect pentru Dumnezeu şi pentru “Cuvântul” Lui s-ar fi cuvenit să nu se intervină cu nimic în exprimarea originală, chiar veghind scrupulos ca textele respective să rămână nealterate. Dar, dacă autorul textelor a greşit în nenumărate situaţii, uneori destul de grav, fiind nevoie să i se aplice corecţii masive, înseamnă că autorul a fost un om (sau mai mulţi), dar în nici un caz Dumnezeu.

Din raţiuni legate de spaţiul necesar prezentării acestui fenomen, am apreciat că este nevoie de o selecţie a acestor texte. De aceea am apreciat că  unele  modificări pot fi considerate “minore” şi nu le-am  mai consemnat aici. Alte modificări vizează însă  o “adaptare” intenţionată  a textului, pentru a-l face mai lizibil sau mai familiar sau mai convingător, şi aici este evidentă intervenţia editorilor. Există şi  modificări de-a dreptul mistificatoare, care încearcă să ascundă pur şi simplu unele imperfecţiuni sau chiar erori de fond, existente în ediţia întâi, alterându-se uneori în mod deosebit de grav sensul original. În fine, nu de puţine ori metoda de intervenţie a corectorilor a fost să suprime pur şi simplu porţiuni incomode din text, (uneori dispar fraze întregi!!), sau să adauge fraze inexistente în ediţia întâi.

Iată şi exemplele selectate şi contorizate:

Anul 1994 (continuare)

 1274.+493. Ediţia 1995:  “Eu las cuvânt în Carte în ziua aceasta şi se scrie în Carte trei ani de la sărbătoarea pecetluirii cu legea sfinţeniei, a Sfintei Sfintelor Bisericii Noului Ierusalim. […] care a grăit acoperit 40 de ani […]”  (12 decembrie 1994)

1274.+493. Ediţia 2006:  “Eu las cuvânt în carte în ziua aceasta. Se scrie în carte trei ani de la sărbătoarea pecetluirii cu legea sfinţeniei a Sfintei Sfintelor bisericii Noului Ierusalim. […] Care a grăit acoperit patruzeci de ani […]”   (29 noiembrie/12 decembrie 1994)

1274.+494. Ediţia 1995:  “Şi iată împlinirea, căci uşile bisericii se închid şi cad, dar Eu vă spun că s-au şi închis, că au şi căzut de mult, şi iată, sunt venit la tine Israele şi am întocmit piatră nouă, jertfelnic nou, altar nou din care Eu Domnul stau şi cuvântez peste pământ.”  (12 decembrie 1994)

1274.+494. Ediţia 2006:   “Şi iată împlinirea, căci uşile bisericii se închid şi cad, dar Eu vă spun că s-au şi închis, că au şi căzut de mult, şi Eu sunt venit la tine, Israele, şi am întocmit piatră nouă, jertfelnic nou, altar nou din care Eu, Domnul, stau şi cuvintez peste pământ.” (29 noiembrie/12 decembrie 1994)

1274.+495. Ediţia 1995:   “[…] este scris dedesubtul acestei pietre, numele lui de martor al vremii. Iată azi, ziua de 12 decembrie, acum trei ani, s-a întocmit cuvântul de sfinţire şi de pecetluire a Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim […] înaintea lui Israel cel de azi, cel cu care Eu grăiesc de 40 de ani.” (12 decembrie 1994)

1274.+495. Ediţia 2006:  “[…] este scris dedesubtul acestei pietre numele lui de martor al vremii de acum. Iată, azi, ziua de doisprezece decembrie, acum trei ani, s-a întocmit cuvântul de sfinţire şi de pecetluire a Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim […] înaintea lui Israel cel de azi, cel cu care Eu grăiesc de patruzeci de ani.” (29 noiembrie/12 decembrie 1994)

1274.+496. Ediţia 1995:  “El nu este mai mare ca Mine, dar vai celor ce l-au adus pe acesta să rostească cuvinte necunoscute în cer şi pe pământ. […] căci Eu sunt Domnul care am făcut semn şi hotar şi lege pentru toate.” (12 decembrie 1994)

1274.+496. Ediţia 2006:   “El nu este mai mare ca Mine, dar vai celor ce l-au adus pe acesta să rostească acum cuvinte necunoscute în cer şi pe pământ! […] căci Eu sunt Domnul, Care am făcut semn şi hotar şi lege pentru toate acum!” (29 noiembrie/12 decembrie 1994)

Liderii pucioşi recunosc faptul că arhiereul Irineu s-a lepădat de învăţătura lor eretică, dar pretind că lepădarea lui va fi vremelnică. Mai mult, ei insinuează că ceilalţi ierarhi din Biserică îl intimidează pe Irineu ca să nu mai citească scrierile pucioşeşti, şi că doar acesta ar fi motivul pentru care Irineu refuză să se mai hrănească din învăţăturile lor:

1274.+497. Ediţia 1995:  “[…] pe martorul cel din biserică, cel care a fost martorul Meu împreună cu voi, îl voi păstra ca să Mă cunoască şi să vadă că Eu sunt Dumnezeu şi Mă odihnesc peste acest aşezământ. El se luptă să nu mai creadă în Mine prin această piatră. Se luptă, dar degeaba se luptă. “[…] Dar el nu mai are cuvântul Meu, el nu mai mănâncă aşa ceva, că e pândit de toţi cei necredincioşi din biserică şi se uită mereu la el, să nu cumva să mai bage ceva în gură din hrana cuvântului Meu.” (12 decembrie 1994)

1274.+497. Ediţia 2006:  “[…] pe martorul cel din biserică, cel care a fost martorul Meu împreună cu voi, îl voi păstra ca să Mă cunoască şi să vadă că Eu sunt Dumnezeu şi Mă odihnesc peste acest aşezământ. El se luptă să nu mai creadă în Mine prin această piatră; se luptă, dar în zadar se luptă. “[…] dar el nu mai are cuvântul Meu, el nu mai mănâncă aşa ceva, că e pândit de toţi cei necredincioşi din biserică, şi se uită toţi mereu la el să nu cumva să mai bage ceva în gură din hrana cuvântului Meu.” (29 noiembrie/12 decembrie 1994)

Liderii pucioşi îl acuză pe Irineu Bistriţeanul că a ales în ianuarie 1993 mai degrabă ascultarea de jurământul făcut la hirotonie (care, implicit,  i-a salvat şi “coroana”, adică i-a păstrat integritatea rangului arhieresc), în loc să fi ales mărturisirea ataşamentului faţă de doctrina lor eretică, aşa cum ei ar fi dorit (ceea ce i-ar fi adus însă, în mod inevitabil, caterisirea). Ei îi prezic lui Irineu că va merge pe o cale fără ieşire, pe care singur şi-a blocat-o (dar va alege în cele din urmă  întoarcerea, în ruşine şi în umilinţă, şi aplecarea staturii lui maiestuoase în faţa lor, căci el – chipurile – tot mai tânjeşte după ei) şi îi promit o răzbunare diabolică ( adică îi vor pregăti tot felul de şicane, prin “cuvinte” meşteşugite ca din partea lui Dumnezeu, ca să-l zdruncine şi să-i tulbure pacea, prezentându-l în fals tuturor ca pe o “victimă ţinută în lanţuri” de arhiereii B.O.R., care încă mai crede, în taină şi în suferinţă şi cu mult dor, în doctrina pucioşească):

1274.+498. Ediţia 1995:  “[…] dar greu mai Îmi caut loc pe lângă el, greu tată, greu de tot. El şi-a ales coroana în schimbul cuvântului Meu şi nu mai vede calea cea plăcută Mie şi iată ce vă spun: vă spun că el pe altă cale nu poate veni la Mine, de vreme ce piatra aceasta mărturiseşte calea lui pe calea lucrării cuvântului Meu. Voi porunci îngerului Meu ca să-l ocrotească până ce va fi întors din spate şi va sta înaintea Mea ruşinat şi aplecat şi umilit. Tată, el nu mai are pace chiar dacă el zice că are, căci Eu mereu îl zdruncin şi nu-l las în pacea lui. El tânjeşte după voi, dar n-are pe unde veni la voi, căci singur şi-a blocat calea.”  (12 decembrie 1994)

1274.+498. Ediţia 2006:  “[…] dar greu mai Îmi caut loc pe lângă el, greu, tată, greu de tot. El şi-a ales coroana în schimbul cuvântului Meu şi nu mai vede calea cea plăcută Mie, şi iată, vă spun că el pe altă cale nu poate veni la Mine, de vreme ce piatra aceasta mărturiseşte calea lui pe calea lucrării cuvântului Meu. Voi porunci îngerului Meu ca să-l ocrotească până ce va fi întors din spate şi va sta înaintea Mea ruşinat şi aplecat şi umilit. Tată, el nu mai are pace, chiar dacă el zice că are, căci Eu mereu îl zdruncin şi nu-l las în pacea lui. El tânjeşte după voi, dar n-are pe unde veni la voi, căci singur şi-a blocat calea.”  (29 noiembrie/12 decembrie 1994)

1274.+499. Ediţia 1995:  “Vin zile mari şi frumoase, tu să nu fii fugar din cauza hainei sau din cauza inimii sau din cauza faptei tale.” (12 decembrie 1994)

1274.+499. Ediţia 2006:  “Vin zile mari şi frumoase; tu să nu fii fugar din pricina hainei sau din pricina inimii sau din pricina faptei tale.” (29 noiembrie/12 decembrie 1994)

……………………

Estera

5 aprilie 2011

……………………