344. Texte falsificate: Anul 1994 ( 13 decembrie ) – mesaj “primit” prin leliţa Mihaela

(Comentariu la  Noua Evanghelie de la Pucioasa intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”)

Motto:“Fiule, să nu pierzi şi să nu uiţi nici

un cuvânt, că de toate vei fi întrebat”

(preluat din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 6 februarie 1959)

Laitmotiv preluat din postarea #38 (primul articol din seria celor care semnalează modificări de fond în “Cuvânt”):

Sunt cu adevărat textele de la Pucioasa o vorbire din cer? Sunt ele oare  un alt Cuvânt al lui Dumnezeu, un Cuvânt nou, care îl completează pe cel recunoscut dintotdeauna şi pretutindeni şi de toţi cu numele de Sfânta Scriptură? Dacă ar fi aşa, atunci preocuparea şi respectul şi grija pentru păstrarea nealterată a acestor texte contemporane cu noi ar trebui să fie întru totul asemănătoare cu cele purtate de zeci de generaţii de creştini faţă de Biblie. Or, constatăm că: în timp ce  Biblia s-a păstrat nealterată timp de 2000 de ani, textele de la Pucioasa au fost modificate masiv şi substanţial tocmai de către liderii pucioşi, adică de aceia care ar fi trebuit să vegheze ca nici o iotă şi nici o cirtă din ele să nu se schimbe. În ediţia din anul 2006 a cărţii pucioşilor pe care ei au intitulat-o “Cuvântul lui Dumnezeu” apar mii de modificări faţă de ediţia din anul 1995 a aceleiaşi cărţi. Tot ce a fost incomod, sau se preta la o cosmetizare de faţadă, a fost forfecat fără scrupule. Nu ne referim aici în nici un caz la corecţiile legate de ortografie, care sunt şi ele extrem de numeroase, dar fireşti pentru orice nouă ediţie de carte, ci la modificările de fond, unele dintre ele vădit interesate ca să sporească legitimitatea şi credibilitatea acestei colecţii de “mesaje”. Dacă scrierile sunt cu adevărat vorbirea lui Dumnezeu, atunci trebuia să se admită a priori că Dumnezeu nu trebuie şi nu poate fi corectat (pur şi simplu pentru că nu e cazul – Dumnezeu este însăşi perfecţiunea). Măcar din respect pentru Dumnezeu şi pentru “Cuvântul” Lui s-ar fi cuvenit să nu se intervină cu nimic în exprimarea originală, chiar veghind scrupulos ca textele respective să rămână nealterate. Dar, dacă autorul textelor a greşit în nenumărate situaţii, uneori destul de grav, fiind nevoie să i se aplice corecţii masive, înseamnă că autorul a fost un om (sau mai mulţi), dar în nici un caz Dumnezeu.

Din raţiuni legate de spaţiul necesar prezentării acestui fenomen, am apreciat că este nevoie de o selecţie a acestor texte. De aceea am apreciat că  unele  modificări pot fi considerate “minore” şi nu le-am  mai consemnat aici. Alte modificări vizează însă  o “adaptare” intenţionată  a textului, pentru a-l face mai lizibil sau mai familiar sau mai convingător, şi aici este evidentă intervenţia editorilor. Există şi  modificări de-a dreptul mistificatoare, care încearcă să ascundă pur şi simplu unele imperfecţiuni sau chiar erori de fond, existente în ediţia întâi, alterându-se uneori în mod deosebit de grav sensul original. În fine, nu de puţine ori metoda de intervenţie a corectorilor a fost să suprime pur şi simplu porţiuni incomode din text, (uneori dispar fraze întregi!!), sau să adauge fraze inexistente în ediţia întâi.

Iată şi exemplele selectate şi contorizate:

Anul 1994 (continuare)

1274.+500. Ediţia 1995:   “Stăruiesc mult pe lângă voi iubiţii Mei, că până acum n-am avut aşa lucru peste acest popor. Să-l facem să asculte de legile vieţii, de legile sfinţeniei […]” (13 decembrie 1994)

1274.+500. Ediţia 2006:   “Stăruiesc mult pe lângă voi, iubiţii Mei, că până acum n-am avut aşa lucru peste acest popor. O, şi iată ce popor firav avem! Să-l facem să creadă, să-l facem apoi să asculte de legile vieţii, de legile sfinţeniei […]” (30 noiembrie/13 decembrie 1994)

1274.+501. Ediţia 1995: “[…] nu mai am alt popor martor al cuvântului Meu în vremea aceasta. Vă învăţ să nu mai amestecaţi cuvintele creştine cu cuvinte ca în lume. O, tată, trebuie să fiţi deştepţi […]” (13 decembrie 1994)

1274.+501. Ediţia 2006: “[…] nu mai am alt popor martor al cuvântului Meu în vremea aceasta. De aceea stăruiesc în sfatul de azi să vă învăţ să nu mai amestecaţi cuvintele creştineşti cu cuvinte ca în lume, că iată, dracul dă încă să intre prin cele ce vorbiţi. O, tată, trebuie să fiţi deştepţi […]” (30 noiembrie/13 decembrie 1994)

1274.+502. Ediţia 1995: “[…] Şi apostolii Mei aşa au făcut tată, ba au fost înjosiţi peste tot […]” (13 decembrie 1994)

1274.+502. Ediţia 2006: “[…] şi apostolii Mei aşa au făcut; ba au fost înjosiţi peste tot […]” (30 noiembrie/13 decembrie 1994)

1274.+503. Ediţia 1995:  “[…] ca nu cumva să piardă laptele supt de la truda omului cel necăjit pe pământ, căci omul  tată, omul de azi e pe pământ  […]” (13 decembrie 1994)

1274.+503. Ediţia 2006:  “[…] ca nu cumva să piardă laptele supt de la truda omului cel necăjit pe pământ, că omul  de azi e pe pământ  […]” (30 noiembrie/13 decembrie 1994)

1274.+504. Ediţia 1995: “[…] Ci e mai bine să spună: ajută-mă să fiu şi eu în inima Ta. […]” (13 decembrie 1994)

1274.+504. Ediţia 2006: “[…] ci e mai bine să spună: „Ajută-mă, Doamne, să fiu şi eu în inima Ta“. […]” (30 noiembrie/13 decembrie 1994)

În ediţia a doua a cărţii, “cărările” au devenit “poteci”, doar pentru a se “rezolva” apariţia unei cacofonii în textul “sacru” pucioşesc:

1274.+505. Ediţia 1995: “Chiar dacă cărările iubirii sunt anevoioase, voi să-i urmaţi chemarea tată […]” (13 decembrie 1994)

1274.+505. Ediţia 2006: “Chiar dacă potecile iubirii sunt anevoioase, voi să-i urmaţi chemarea, tată, […]” (30 noiembrie/13 decembrie 1994)

Făcând analogie cu preoţii evrei care l-au răstignit pe Iisus, liderii pucioşi afirmă că preoţii de azi din B.O.R. sunt şi ei “răstignitori ai lui Hristos”:

1274.+506. Ediţia 1995:  “Mare este taina cuvântului Biserică. Tată, inima Mea este Biserică, aceasta înseamnă Biserică şi nimic altceva nu înseamnă Biserică. Vino tată în Biserica aceasta al cărei cap şi a cărei inimă, Eu sunt. Iată fiilor lucrători, strig prin voi peste Israel şi zic: Israele, dă-Mi tată inima ta ca s-o iau şi s-o aşez în inima Mea. Eu sunt viaţa tată şi v-am dat-o vouă. V-am dat vouă Trupul şi Sângele Meu, inima Mea tată. Eu sunt viaţă fără de moarte în fiecare zi, cu fiecare zi. O, tată, cum de n-ai putut tu să te laşi plămădit de mâna Mea […] Ţi-am vorbit Israele de viaţă fără de moarte şi tu nu ştii tată ce este această viaţă. […] Mă aşez pe masă tată ca să Mă dau spre hrană şi spre viaţă ţie […] Eu sunt venit cu taine mari şi nu pot să ţi le descopăr, pentru că nu te-ai lăsat crucificat ca apoi să înviezi prin cruce şi ca să vezi apoi dincolo de cele ce se văd. N-am avut Israele în tine decât trupuri tată. […] Răstignitorii Mei M-au pus pe cruce şi Eu am stat să Mă pună tată. […] Pe tine tată nu te dau pe mâna răstignitorilor, cu tine este altfel […] Te duci creştine la biserică şi-ţi dă preotul Trupul şi Sângele Meu şi preotul este răstignitorul Meu tată şi tu nu crezi ce-ţi spun. Nu pot să vorbesc cu tine durerea Mea.” (13 decembrie 1994)

1274.+506. Ediţia 2006: “Mare este taina cuvântului biserică. Fiilor, inima Mea este biserică. Aceasta înseamnă biserică şi nimic altceva nu înseamnă biserică. Vino, fiule, în biserica aceasta, al cărei cap şi a cărei inimă Eu sunt. Iată, fiilor lucrători, strig prin voi peste Israel şi zic: Israele, dă-Mi, fiule, inima ta, ca s-o iau şi s-o aşez în inima Mea. Eu sunt viaţa, fiule, şi v-am dat-o vouă, v-am dat vouă Trupul şi Sângele Meu, inima Mea; Eu sunt viaţă fără de moarte în fiecare zi, cu fiecare zi. O, fiule, cum de n-ai putut tu să te laşi plămădit de mâna Mea […] Ţi-am vorbit, Israele, de viaţă fără de moarte, şi tu nu ştii ce este această viaţă. […] Mă aşez pe masă ca să Mă dau spre hrană şi spre viaţă ţie […] Eu sunt venit cu taine mari şi nu pot să ţi le descopăr, pentru că nu te-ai lăsat pe cruce, ca apoi să înviezi prin cruce şi ca să vezi apoi dincolo de cele ce se văd. N-am avut, Israele, în tine decât trupuri, fiule. […] Răstignitorii Mei M-au pus pe cruce, şi Eu am stat să Mă pună, fiule. […] Pe tine nu te dau pe mâna răstignitorilor. Cu tine este altfel […] Te duci, creştine, la biserică şi îţi dă preotul Trupul şi Sângele Meu, şi preotul este răstignitorul Meu şi tu nu crezi ce-ţi spun, şi nu pot să vorbesc cu tine durerea Mea.” (30 noiembrie/13 decembrie 1994)

Liderii pucioşi nu se sfiesc să denigreze biserica majoritară, denumind-o “peşteră de tâlhari”. Ca să nu fie nici o confuzie, au grijă ca în ediţia a doua a cărţii să adauge de la ei sintagma “de azi”, care precizează despre care Biserică este vorba (B.O.R., desigur):

1274.+507. Ediţia 1995:  “[…] Du-te tu la spovedit şi la împărtăşit fără să-i dai bani preotului, că nu-ţi dă tată ce are el de vânzare. […] ce face preotul cu banii aceia tată? […] Dar biserica este peşteră de tâlhari ca şi atunci […]” (13 decembrie 1994)

1274.+507. Ediţia 2006: “[…] Du-te tu la spovedit şi la împărtăşit fără să-i dai bani preotului, că nu-ţi dă ce are el de vânzare. […] ce face preotul cu banii aceia? […] Dar biserica de azi este peşteră de tâlhari ca şi atunci […]” (30 noiembrie/13 decembrie 1994)

Liderii pucioşi afirmă că preoţii de azi din B.O.R. nu sunt călăuze bune pentru creştini:

1274.+508. Ediţia 1995:  “Păi la groapă o duce tată şi atât şi de la groapă mai încolo n-o mai poate duce, că nu este călăuză bună preotul de azi.” (13 decembrie 1994)

1274.+508. Ediţia 2006:  “Da, la groapă o duce şi atât, şi de la groapă mai încolo n-o mai poate duce, că nu este călăuză bună preotul de azi.” (30 noiembrie/13 decembrie 1994)

1274.+509. Ediţia 1995:  “Eu tată, mereu trebuie să vă aduc pe masă scriptura aceea care spune că cei ce sunt ai lui Hristos, aceia şi-au răstignit patimile şi trupul şi poftele trupului şi umblă în duhul. Numai aceia sunt ai lui Hristos. […] De aceea Israele te-am pregătit şi te-am ridicat dintre oamenii lumii tată, ca să încep cu tine Biserică după asemănarea Mea, că Eu sunt capul Bisericii cel spre hrană vie, cel spre viaţă fără de moarte. Cei ce sunt ai lui Hristos nu stau la masă cu cei fărădelege, […] Cine tată? Căci creştin înseamnă Hristos măi fiilor.” (13 decembrie 1994)

1274.+509. Ediţia 2006:  “Eu, tată, mereu trebuie să vă aduc pe masă Scriptura aceea care spune: «Cei ce sunt ai lui Hristos, aceia şi-au răstignit patimile şi trupul şi poftele trupului şi umblă în duhul», şi numai aceia sunt ai lui Hristos. […] De aceea, Israele, te-am pregătit şi te-am ridicat dintre oamenii lumii ca să încep cu tine biserică după asemănarea Mea, că Eu sunt capul bisericii, Cel spre hrană vie, Cel spre viaţă fără de moarte. Cei ce sunt ai lui Hristos nu stau la masă cu cei fără de lege, […] Iată, creştin înseamnă Hristos, măi fiilor.” (30 noiembrie/13 decembrie 1994)

1274.+510. Ediţia 1995:  “Israele lucrător, trebuie tată să îndeletniceşti pe Israel şi să-l pregăteşti pentru răstignire deplină […] Numai aşa creştine tată, tu nu vei duce lipsă de nimic în lume […]” (13 decembrie 1994)

1274.+510. Ediţia 2006:  “Israele lucrător, trebuie, tată, să îndeletniceşti pe Israel, să-l pregăteşti pentru răstignire deplină […] Numai aşa, creştine, tu nu vei duce lipsă de nimic în lume […]” (30 noiembrie/13 decembrie 1994)

1274.+511. Ediţia 1995:  “Fiţi atenţi şi băgaţi bine de seamă voi păstori şi lucrători, că sunt lipsuri mari şi sunt săraci în Biserica aceasta a poporului Noului Ierusalim. Până acum altfel a lucrat Israel.” (13 decembrie 1994)

1274.+511. Ediţia 2006: “Fiţi atenţi şi băgaţi bine de seamă, voi, păstori şi lucrători, că sunt lipsuri mari, şi sunt săraci în biserica aceasta a poporului Israel. Până acum, altfel a lucrat Israel.” (30 noiembrie/13 decembrie 1994)

În 1995, liderii pucioşi ascundeau orice referinţe incriminatoare la adresa “poporului” pucios, apărute în textele originale din anul 1994. Acest “popor” era făcut în 1994 “şchiop”, plin de “bube vechi” şi de “uscăciuni”, acuzat că “se scaldă în aceeaşi zeamă a urmelor vechi şi greşite”:

1274.+512. Ediţia 1995: “Voi să fiţi pildă de împlinire şi de smerenie şi de jertfire înaintea lui Israel. Educaţi-vă unul pe altul duhovniceşte […]” (13 decembrie 1994)

1274.+512. Ediţia 2006: “Voi să fiţi pildă de împlinire şi de smerenie şi de jertfire înaintea lui Israel şi să vă spălaţi de bubele vechi, că Israel le vede şi se sminteşte şi cade Israel. Aud glasul dureros al lui Israel cel şchiop, că a văzut că şi cei mari calcă şchiop, şi se simt că Eu le fac lor nedreptate. De aceea vă rog, măcar să fiţi blânzi, cei ce aveţi urme vechi şi greşite, că iată, Israel se scaldă în aceeaşi zeamă, tată. E mare lucru să fie păstorul şi lucrătorul pildă înăuntrul bisericii lui Hristos, căci când te vede Israel pe tine, lucrătorule, că nu ţi-ai curăţit de la tine uscăciunile şi mila cea dăunătoare, Mă învinuieşte pe Mine că fac nedreptate peste turma aceasta, dar sprijiniţi-vă unul pe altul duhovniceşte […]” (30 noiembrie/13 decembrie 1994)

1274.+513. Ediţia 1995:  “[…] ca să nu vadă Israel şi ca să moară Israel… …Făţărnicie este acea lucrare pe care tu o spui dar pe care tu nu o faci şi Eu aşa am spus, depărtaţi-vă de aluatul făţărniciei tată. Iată te-am adunat în sobor […]” (13 decembrie 1994)

1274.+513. Ediţia 2006:  “[…] ca să nu vadă Israel şi ca să moară Israel. O, tată, niciodată nu M-am îndurat să-ţi spun rana Mea din Israel, care este făcută de tine, şi am zis să înţelegi tu şi să vii să-Mi spui că nu lucrezi ca Mine, şi să mărturiseşti, ca nu cumva pentru şchiopătarea ta să fiu Eu învinuit în Israel şi să zică Israel că Eu omor pe fiii lui. […] Eu ţi-am spus de mult toate acestea, şi voi ruga pe fiii cărţii ca să scoată din carte şi să-ţi arate că Eu ţi-am spus, şi tu n-ai împlinit ca să te aşezi întru nefăţărnicie, tată. Făţărnicie este acea lucrare pe care tu o spui, dar pe care tu nu o faci, căci Eu aşa am spus: «Depărtaţi-vă de aluatul făţărniciei». Te-am adunat în sobor […]” (30 noiembrie/13 decembrie 1994)

        Adepţii pucioşi sunt consideraţi cu toţii “contaminaţi” de învăţătura laică, pe care ei au dobândit-o în şcolile pe care le-au urmat în copilărie şi la tinereţe. În anul 2006 este făcută publică o “taină” care fusese ascunsă cu străşnicie până atunci: după ani lungi de lupte intestine pentru dobândirea puterii în secta pucioşilor,  aceasta fost adjudecată definitiv de către Mihaela Tărcuţă. Ea este anunţată oficial şi celor care s-au arătat uimiţi sau chiar consternaţi de această ascensiune, pentru a-şi înfrânge orice resentiment şi ca să se împace cu ideea că zarurile au fost definitiv aruncate. Principalul merit declarat al “copilei Mihaela” este acela că părinţii ei au retras-o de mică din şcoală, pentru a-i da o educaţie exclusiv religioasă, educaţie care dispreţuieşte în mod ostentativ “deşteptăciunea” omenească, înlocuind-o cu aroganţa caracteristică a Mihaelei, pretinsă a fi “cerească”:

1274.+514. Ediţia 1995:  “Şi iată urmele de la şcoală sunt pe tine Israele şi nu ţi le pot curăţa că sunt adânci tată… ... Nu e totul să fii deştept […]” (13 decembrie 1994)

1274.+514. Ediţia 2006: “Şi iată, urmele de la şcoală sunt pe tine, Israele, şi nu ţi le pot curăţa, că sunt adânci, tată. Să nu vă miraţi voi, cei din Israel, să nu vă miraţi de această copilă a Mea pe care Eu am pus-o întâi între lucrătorii cei ridicaţi acum. Pe această copilă a Mea am pregătit-o de mică, şi am spus celor ce o creşteau să o tragă deoparte din şcoala din lume, şi ei au ascultat şi au pus-o deoparte, şi ea n-are urme de felul acesta. Nu e totul să fii deştept […]” (30 noiembrie/13 decembrie 1994)

Mihaela este declarată “curată” , “fără vină de la lume” şi “iubită de Dumnezeu”, motive suficiente pentru a fi compensată “din cer” cu ceea ce-i lipseşte (deşteptăciunea) şi numită “înţeleapta Domnului”, “bucuria Domnului” şi “învăţătoare peste Israel”. Cuvântul Mihaelei este declarat infailibil, ca şi cum ar veni direct de la Dumnezeu, toţi adepţii pucioşi fiind obligaţi să-l asculte în mod necondiţionat:

1274.+515. Ediţia 1995: “ Nu e totul  să fii deştept şi totul este să fii curat şi fără vină de la lume şi dacă eşti aşa, eşti iubit de Dumnezeu şi Domnul te face deştept şi te numeşte înţeleptul Său. Vă dau vouă să înţelegeţi cum îl scoate şcoala lumii pe om din planul lui Dumnezeu… … Scris este […]” (13 decembrie 1994)

1274.+515. Ediţia 2006:  “Nu e totul  să fii deştept, şi totul este să fii curat şi fără vină de la lume, şi dacă eşti aşa, eşti iubit de Dumnezeu, şi Domnul te face deştept, şi te numeşte înţeleptul Său. Vorbesc de copila aceasta ca să vă dau vouă să înţelegeţi cum îl scoate şcoala lumii pe om din planul lui Dumnezeu. Această copilă este azi bucuria Mea, că a crescut sub crucea Mea şi am făcut-o împărţitoare de hrană cerească peste Israel. S-a tras din şcoala lumii încă de micuţă, şi a stat la şcoala Mea, şi stă la şcoala Mea, şi o dă şi altora, şi este învăţătoare cu şcoala Mea, tată. Să iubiţi şi să ascultaţi cuvântul ei, că ea ascultă cuvântul Meu, ea lucrează aşa cum vreau Eu, cu prevederea în faţă. Eu îi voi da mereu blândeţe şi răbdare şi sprijin, căci ea stă cu bucurie şi sub lucrarea mustrării Mele când Eu lucrez până şi cu mustrare peste ea. Scris este […]” (30 noiembrie/13 decembrie 1994)

Liderii pucioşi promovează o doctrină nouă, care deviază sensibil de la ortodoxie. Ei recunosc deschis că învăţătura lor pune mai mult preţ pe mustrare şi pe actul justiţiar decât pe îngăduinţă şi pe iubire:

1274.+516. Ediţia 1995: “Scris este că fiul cel fără de mustrare este socotit fiu din desfrânare şi nu are legitimitatea Mea. Învăţătura Mea nu iese din lucrare cu iubire, ci din lucrare cu învăţătură, cu mustrare şi cu îndreptare.” (13 decembrie 1994)

1274.+516. Ediţia 2006: “Scris este: «Fiul cel fără de mustrare este socotit fiu din desfrânare şi nu are legitimitatea Mea». Ea când găseşte de la Mine mustrare se aşează să împlinească şi să vadă şi mai bine, şi aşa stă ea mereu la şcoala învăţăturii Mele. Învăţătura Mea nu iese din lucrare cu iubire, ci din lucrare cu învăţătură, cu mustrare şi cu îndreptare.” (30 noiembrie/13 decembrie 1994)

1274.+517. Ediţia 1995:  “Aşa şi Eu tată fac şi înţeleaptă vorbă este vorba aceasta şi înţelept este omul care înţelege această lucrare. M-am uitat 40 de ani la fiul acestui popor, că n-am putut să fac nici o treabă cu el dacă nu-l mângâiam şi nu-l sărutam şi nu-l lăudam mereu.” (13 decembrie 1994)

1274.+517. Ediţia 2006: “Aşa şi Eu fac, şi înţeleaptă vorbă este vorba aceasta, şi înţelept este omul care înţelege această lucrare. M-am uitat patruzeci de ani la fiul acestui popor, că n-am putut să fac nici o treabă cu el dacă nu-l mângâiam şi nu-l sărutam şi nu-l lăudam mereu.” (30 noiembrie/13 decembrie 1994)

Se reînnoieşte proclamaţia referitoare la rolul de lider absolut al “copilei Mihaela”. Ea este cea aleasă, cea iubită, fiică de nădejde peste lucrarea sa peste Noul Israel (“poporul pucios”). Toţi “lucrătorii” pucioşi şi tot “poporul” sunt chemaţi să i se supună şi să o ajute; în special surorile de credinţă vor trebui să o ajute, aşa încât ea să nu se mai aibă deloc grija trupului şi osteneala mâinilor:

1274.+518. Ediţia 1995:  “[…] iar calea Mea în el nu-şi făcea loc măi fiilor… … Poporul acesta este pomenit în fiecare zi înaintea Mea, este înfăţişat înaintea Mea prin jertfelnicul cel de foc aşezat de Mine şi prin fiii cei de foc care stau înaintea Mea.” (13 decembrie 1994)

1274.+518. Ediţia 2006: “[…] iar calea Mea în el nu-şi făcea loc, măi fiilor. Iată de ce am iubit Eu pe această copilă. Am iubit-o şi am ales-o pentru că M-a lăsat să-Mi fac cale în ea cu calea Mea, şi Eu o iubesc, şi Verginica o iubeşte şi şi-a dobândit-o de fiică şi de nădejde în lucrarea sa peste Israel. O, fiică a Domnului, să iubeşti, tată, slujirea aceasta, şi Eu îţi voi da răbdare şi duh treaz, şi voi privi mereu spre ruga ta şi spre veghea ta. Foloseşte-te de alte mâini pentru cele ale slujirii şi îngrijirii trupului, căci ţi-am dat pe surioarele tale. Ţi le-am dat înapoi, iar tu să te îngrijeşti de sufletul poporului Meu, de inima poporului Meu, şi să fii ajutată de toţi lucrătorii Mei şi de tot poporul Meu. Şi să spui, tată, la popor să nu fie rău, să nu fie popor cu păcate şi cu încurcături, că poporul acesta este pomenit în fiecare zi înaintea Mea, este înfăţişat înaintea Mea prin jertfelnicul cel de foc, aşezat de Mine, şi prin fiii cei de foc, care stau înaintea Mea.” (30 noiembrie/13 decembrie 1994)

1274.+519. Ediţia 1995:  “Să lucraţi bine peste boala acestui popor şi să lecuiţi poporul de boala sa… …Eu voi putea din ce în ce mai mult prin cei prin care Eu aduc cele trebuincioase pentru Israel.” (13 decembrie 1994)

1274.+519. Ediţia 2006:  “Să lucraţi bine peste boala acestui popor şi să lecuiţi poporul de boala sa. Vorbesc cu drag cu tine, că tu n-ai fost în lume şi n-ai stat cu omul din lume. Tu n-ai dorit şi n-ai cerut la Mine să te duci în lume, şi ţi-am dat Eu ce-ţi trebuie, şi ai avut, şi vei avea, căci Eu voi putea din ce în ce mai mult prin cei prin care Eu aduc cele trebuincioase pentru Israel.” (30 noiembrie/13 decembrie 1994)

1274.+520. Ediţia 1995:  “ Învăţaţi poporul să iubească sărăcia şi puţinul din toate, să fie cum am fost Eu tată şi să nu aibă şi să nu mai poarte slava deşartă cu el creştinul… ... Eu tată […] pe voi v-am pus la mijloc, şi v-am pus toiag la mijloc.” (13 decembrie 1994)

1274.+520. Ediţia 2006: “ Învăţaţi poporul să iubească sărăcia şi puţinul din toate, să fie cum am fost Eu, şi să nu aibă şi să nu mai poarte slava deşartă cu el creştinul. Vorbesc cu tine, dar vorbesc cu toţi lucrătorii Mei, şi le-am spus şi lor de ce te-am pus Eu de pildă în faţa lucrătorilor Mei, în faţa poporului Meu. Eu, tată […] pe voi v-am pus la mijloc, v-am pus toiag la mijloc.” (30 noiembrie/13 decembrie 1994)

1274.+521. Ediţia 1995:  “Nu mai e mult de lucru, dar acum trebuie să fie bun lucru, puţin şi bun că mai e puţin de lucru şi vom ajunge la ziua de odihnă măi fiilor. Aveţi grijă de preoţii care ajută pentru hrana poporului şi pentru dezlegarea poporului.” (13 decembrie 1994)

1274.+521. Ediţia 2006:  “Nu mai e mult de lucru, dar acum trebuie să fie bun lucrul, puţin şi bun, că mai e puţin de lucru şi vom ajunge la ziua de odihnă, măi fiilor. Ai grijă tu, şi toţi lucrătorii cei puşi, aveţi grijă de preoţii care ajută pentru hrana poporului şi pentru dezlegarea poporului.” (30 noiembrie/13 decembrie 1994)

1274.+522. Ediţia 1995:   “Aici trebuie grijă mare în toată vremea care mai este. Preoţii să nu lucreze singuri, că ei nu ştiu mersul şi statul poporului. […] Nu te poate ajuta numai preotul tată. Nu aşa, să nu faci aşa ceva. Preotul doar să-ţi facă rugăciunea de împăcare cu Mine şi cu poporul. Auzi tu? Rugăciunea de împăcare cu Mine şi cu poporul tată. […] şi Mă vând pe Mine la lume pe bani tată şi cu banii îşi fac nevoile lor.” (13 decembrie 1994)

1274.+522. Ediţia 2006:  “Aici trebuie grijă mare în toată vremea care mai este. Preoţii să nu lucreze singuri, că ei nu ştiu mersul şi statul poporului. […] Nu te poate ajuta numai preotul, tată, nu aşa, să nu faci aşa ceva. Preotul doar să-ţi facă rugăciunea de împăcare cu Mine şi cu poporul. Auzi tu? Rugăciunea de împăcare cu Mine şi cu poporul, tată. […] şi Mă vând pe Mine la lume pe bani, şi cu banii îşi fac nevoile lor.”  (30 noiembrie/13 decembrie 1994)

Liderii pucioşi au eliminat sistematic, în ediţia 1995, porţiunile de text din mesajele anului 1994 care dezvăluiau legăturile lor subterane cu preotul Nicu Gabriel de la Borăneşti (comună aflată la numai 11 km depărtare de Urziceni):

1274.+523. Ediţia 1995:  “[…] De pe cruce şi nu din desfătări trupeşti, ci din răstignire trupească tată. E mare lucru să lucreze un preot în această lucrare şi vreau să-l învăţ acum pe unul ca acesta. Măi copilule plăpând, ia aminte la sfatul Meu de azi, învaţă şi tu din cuvântul Meu de azi şi să zici mereu aşa […] de aceea îţi zic să te laşi Mie tată ca să te plămădesc din nou. Să nu doreşti tată să fii mai mare decât ceilalţi fraţi ai tăi, căci Eu pe apostoli i-am numit fraţii Mei şi M-am numit frate cu ei, Eu, Cel ce M-am coborât din cer. Şi să slujeşti cu iubire şi cu supunere fraţilor Mei […]” (13 decembrie 1994)

1274.+523. Ediţia 2006:  “[…] de pe cruce şi nu din desfătări trupeşti, ci din răstignire trupească, fiilor. Am rostit cuvânt că voi aduce lecţie de viaţă pentru slujitorul de la Urziceni ca să-l învăţ şi pe el ce va să zică să poţi fi preot cu această lucrare. Măi copilule plăpând, tu, tată, Mă iubeşti, dar nu ştii cum să Mă iubeşti. Ia aminte la sfatul Meu de azi, şi să zici mereu aşa […] de aceea îţi zic să te laşi Mie ca să te plămădesc din nou. Să nu doreşti, tată, să fii mai mare decât ceilalţi fraţi, căci Eu pe apostoli i-am numit fraţii Mei, M-am numit frate cu ei, Eu, Cel ce M-am coborât din cer. Să slujeşti cu iubire şi cu supunere fraţilor Mei […]” (30 noiembrie/13 decembrie 1994)

1274.+524. Ediţia 1995:  “Am învăţat azi pe lucrători şi ai învăţat şi tu azi… … Una este împărăţia ta întru tine şi întru ale tale şi alta este împărăţia Mea întru tine şi cu tine şi cu ale tale […]” (13 decembrie 1994)

1274.+524. Ediţia 2006: “Am învăţat azi pe lucrători, şi ai învăţat şi tu azi. Iată, nu puteam să Mă bucur în cetatea aceea în care tu erai stăpân. Eu, unde este stăpân, nu Mă mai bag şi Eu, dar am lucrat pe de lături ca să te dezbar de dorul de stăpânire şi ţi-am spus că una este împărăţia ta întru tine şi întru ale tale, şi alta este împărăţia Mea întru tine şi cu tine şi cu ale tale […]” (30 noiembrie/13 decembrie 1994)

Nici despre fetele de la Coşereni, trimise de preotul Nicu Gabriel la Pucioasa ca să se “închinovieze” în aşa-zisa “mânăstire” a pucioşilor, nu se permitea în 1995 să “răsufle” nici o informaţie:

1274.+525. Ediţia 1995:  “[…] atunci când tu Mă cunoşti de Dumnezeu peste toate… …Eu în faţa celui mare Mă plec tată.” (13 decembrie 1994)

1274.+525. Ediţia 2006:  “[…] atunci când tu Mă cunoşti de Dumnezeu peste toate. Ţi-am dat, tată, o proptea de la Mine, că tu erai plăpând, şi eşti încă plăpând, şi nu l-am trimis pe acesta într-o cetate de pace, ci într-o cetate de război l-am trimis. Ţi-am dat această proptea, ca să te pot alege apoi şi pe tine, şi să întocmesc o cetate a poporului Meu din cetatea în care eşti tu slujitor, că M-am lăsat găsit de cei ce nu Mă căutau. Am găsit acolo o mână de fete, şi am zis să le fac fete ale Ierusalimului, şi ca să le fac, Îmi trebuia temelie pentru această zidire. Ai văzut tu ce am făcut Eu, tată? Căci când tu ai venit la Mine, Eu te-am primit, chiar dacă nu te-ai lepădat de tine. Te-am primit şi te-am aşteptat, şi te aştept să te lepezi de tine, că dacă era să te aleg Eu, Eu nu te alegeam, şi mai întâi Mă uitam la statura ta, la voinţa ta întru Mine, şi apoi lucram ca să te întocmesc după voia Mea, dacă voia ta ar fi tras spre Mine, şi numai după aceea te alegeam. Dar tu Mi-ai luat-o înainte şi ai venit, şi Eu a trebuit să Mă aplec în faţa ta, pentru că Eu în faţa celui ce este mare Mă plec, tată.” (30 noiembrie/13 decembrie 1994)

1274.+526. Ediţia 1995:  “[…] şi am arătat-o oamenilor care credeau în Mine. Credinţa face minuni, nu altceva face minunile”. (13 decembrie 1994)

1274.+526. Ediţia 2006:  “[…] şi am arătat-o oamenilor care credeau în Mine, căci credinţa face minuni, nu altceva face minunile”. (30 noiembrie/13 decembrie 1994)

Liderii pucioşi denigrează hirotonia canonică din B.O.R., pretinzând că felul în care se fac astăzi “preoţi” la Pucioasa, cu aşa-zisa “ungere cerească”,  prin care se instituie o “începătură nouă” pentru ortodoxie, este singurul valid:

1274.+527. Ediţia 1995:  “Un creştin credincios poate să facă din orice om pe care-l are în cale, un preot al minunilor. […] Iată astăzi cum se ridică preoţii şi nu e bine aşa tată. Nu e bine fără de alegerea Mea, nu e bine […] Iată cum aşez Eu preoţi şi slujitori. Eu ridic din poporul Meu, nu iau din altă parte […] Iată, tată, începătură nouă şi grădină nouă şi cuvântul Meu întru ungere cerească! Iar dacă tu te vei lăsa numai întru învăţătura Mea, Eu voi face şi peste tine aşezare de la Mine, aşa cum am lucrat şi peste încă un slujitor pe care l-am pus să lucreze în poporul Meu. Dar l-am numit prin dreapta fiilor Mei cei ce sunt începătură nouă, căci iarăşi am luat-o de la început.” (13 decembrie 1994)

1274.+527. Ediţia 2006:  “Un creştin credincios poate să facă din orice om pe care-l are în cale un preot al minunilor. […] Iată astăzi cum se ridică preoţii, şi nu e bine aşa, tată. Nu e bine fără de alegerea Mea, nu e bine […] Iată cum aşez Eu preoţi şi slujitori. Eu ridic din poporul Meu, nu iau din altă parte […] Iată, tată, începătură nouă şi grădină nouă şi cuvântul Meu întru ungere cerească! Iar dacă tu te vei lăsa numai întru învăţătura Mea, Eu voi face şi peste tine aşezare de la Mine, aşa cum am lucrat şi peste încă un slujitor pe care l-am pus să lucreze în poporul Meu, dar l-am numit prin dreapta fiilor Mei, care sunt începătură nouă, căci iarăşi am luat-o de la început.” (30 noiembrie/13 decembrie 1994)

1274.+528. Ediţia 1995:  “Piatra aceasta şi ungerea aceasta se numeşte Alfa şi Omega. Iată am despărţit încă o dată veacurile începând cu această piatră care se numeşte Alfa şi Omega, început şi sfârşit… … Cel ce face hrană pentru oile Mele trebuie să-şi răstignească bine trupul, să-l bată bine în cuie şi să nu scoată mâinile din cuie, că dacă le scoate, acelea sunt mâini libere şi nu e răstignită mâna liberă.” (13 decembrie 1994)

1274.+528. Ediţia 2006: “Piatra aceasta şi ungerea aceasta se numeşte Alfa şi Omega. Am despărţit încă o dată veacurile, începând cu această piatră care se numeşte Alfa şi Omega, început şi sfârşit. Dar aştept, tată, cuvântul tău pentru tine, şi apoi îl trec între mărturii, şi apoi ar fi să-ţi dau lucru cu ungere, căci masa Mea nu stă la un loc cu masa lumii. […] Staţi în grămadă mereu, acolo unde aveţi culcuş pentru voi în numele Meu, că Eu am scris cetate din cetăţile Mele şi locul de creştini de la Urziceni. Iar pe cel ce este dat de la Mine la voi, îl rog Eu, Domnul, să-şi înmulţească răbdarea şi bărbăţia şi veghea şi cercetarea, tată. Eu îl voi cerceta pe el deosebit, aşa cum deosebit cercetez pe lucrători, şi îl voi învăţa mereu cum să stea el înaintea Mea şi înaintea ta, cetate de la Urziceni, căci acum ai temelie. Acolo, tată, trebuie trup răstignit, că nu e răstignit. Acolo, cel ce face hrană pentru oile Mele, trebuie să-şi răstignească bine trupul, să-l bată bine în cuie şi să nu scoată mâinile din cuie, că dacă le scoate, acelea sunt mâini libere, şi nu e răstignită mâna liberă.” (30 noiembrie/13 decembrie 1994)

1274.+529. Ediţia 1995:  “Fiţi atenţi la cuvântul Meu şi trăiţi-l tată şi faceţi-vă voinici cu această hrană ca să Mă uit cu drag la voi şi la creşterea voastră şi la întregirea voastră… ... Măi iubiţii Mei[…]” (13 decembrie 1994)

1274.+529. Ediţia 2006:  “Fiţi atenţi la cuvântul Meu şi trăiţi-l, tată, şi faceţi-vă voinici cu această hrană, ca să Mă uit cu drag la voi şi la creşterea voastră şi la întregirea voastră, şi să nu slăbească veghea străjerului Meu care este dat acolo la veghe. Măi iubiţii Mei[…]” (30 noiembrie/13 decembrie 1994)

Pentru a “corecta” o cacofonie, se înlocuiesc pur şi simplu cuvintele “că” şi “şi”:

1274.+530. Ediţia 1995: “Este cea care a stat lângă Verginica 40 de zile în vremea postului. Mă voi strecura cu cuvântul lui Verginica, că mult aşteaptă Verginica[…] Dar această lucrare se va face din cer şi nu de la voi. De la Tatăl şi nu altfel măi fiilor. Iată, voi veni cu Verginica şi ea vă va aduce poveţe de Duh Sfânt căci Eu sunt cuvântul ei. Iar cu cuvântul ei vom pecetlui praznicul cel lung al acestei grădini, care stă înaintea poporului Meu spre slujbă. Aduceţi pe surioara lui Verginica să audă cuvântul Meu şi să se întărească cu voi. Aveţi grijă de ea, aveţi cu toţii grijă. Nu de cele pământeşti, că pe acelea le are, dar aveţi grijă de Mine ca să fiu cu ea întru dreptate, căci iată poporul cel făţărnic s-a prăbuşit după cum este scris: îi voi prăbuşi prin gura profeţilor Mei.” (13 decembrie 1994)

1274.+530. Ediţia 2006:  “Este cea care a stat lângă Verginica patruzeci de zile în vremea ei de post. Mă voi strecura cu cuvântul lui Verginica, şi mult aşteaptă Verginica[…] Dar această lucrare se va face din cer şi nu de la voi; de la Tatăl şi nu altfel, măi fiilor. Păstorii Mei, fiţi pildă mai mult ca oricând. Iată, voi veni cu Verginica şi ea vă va aduce poveţe de Duh Sfânt, că Eu sunt cuvântul ei, şi cu cuvântul ei vom pecetlui praznicul cel lung al acestei grădini, care stă înaintea poporului Meu spre slujbă. Aduceţi pe surioara lui Verginica să audă cuvântul Meu şi să se întărească şi ea cu voi. Aveţi grijă de ea, aveţi cu toţii grijă. Nu de cele pământeşti, că pe acelea le are, dar aveţi grijă de Mine, ca să fiu cu ea întru dreptate, că iată, poporul cel făţarnic s-a prăbuşit, după cum este scris: «Îi voi prăbuşi prin gura profeţilor Mei».” (30 noiembrie/13 decembrie 1994)

……………………

Estera

6 aprilie 2011

……………………