345. Texte falsificate: Anul 1994 ( 14 decembrie ) – mesaj “primit” prin leliţa Mihaela

(Comentariu la  Noua Evanghelie de la Pucioasa intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”)

Motto:“Fiule, să nu pierzi şi să nu uiţi nici

un cuvânt, că de toate vei fi întrebat”

(preluat din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 6 februarie 1959)

Laitmotiv preluat din postarea #38 (primul articol din seria celor care semnalează modificări de fond în “Cuvânt”):

Sunt cu adevărat textele de la Pucioasa o vorbire din cer? Sunt ele oare  un alt Cuvânt al lui Dumnezeu, un Cuvânt nou, care îl completează pe cel recunoscut dintotdeauna şi pretutindeni şi de toţi cu numele de Sfânta Scriptură? Dacă ar fi aşa, atunci preocuparea şi respectul şi grija pentru păstrarea nealterată a acestor texte contemporane cu noi ar trebui să fie întru totul asemănătoare cu cele purtate de zeci de generaţii de creştini faţă de Biblie. Or, constatăm că: în timp ce  Biblia s-a păstrat nealterată timp de 2000 de ani, textele de la Pucioasa au fost modificate masiv şi substanţial tocmai de către liderii pucioşi, adică de aceia care ar fi trebuit să vegheze ca nici o iotă şi nici o cirtă din ele să nu se schimbe. În ediţia din anul 2006 a cărţii pucioşilor pe care ei au intitulat-o “Cuvântul lui Dumnezeu” apar mii de modificări faţă de ediţia din anul 1995 a aceleiaşi cărţi. Tot ce a fost incomod, sau se preta la o cosmetizare de faţadă, a fost forfecat fără scrupule. Nu ne referim aici în nici un caz la corecţiile legate de ortografie, care sunt şi ele extrem de numeroase, dar fireşti pentru orice nouă ediţie de carte, ci la modificările de fond, unele dintre ele vădit interesate ca să sporească legitimitatea şi credibilitatea acestei colecţii de “mesaje”. Dacă scrierile sunt cu adevărat vorbirea lui Dumnezeu, atunci trebuia să se admită a priori că Dumnezeu nu trebuie şi nu poate fi corectat (pur şi simplu pentru că nu e cazul – Dumnezeu este însăşi perfecţiunea). Măcar din respect pentru Dumnezeu şi pentru “Cuvântul” Lui s-ar fi cuvenit să nu se intervină cu nimic în exprimarea originală, chiar veghind scrupulos ca textele respective să rămână nealterate. Dar, dacă autorul textelor a greşit în nenumărate situaţii, uneori destul de grav, fiind nevoie să i se aplice corecţii masive, înseamnă că autorul a fost un om (sau mai mulţi), dar în nici un caz Dumnezeu.

Din raţiuni legate de spaţiul necesar prezentării acestui fenomen, am apreciat că este nevoie de o selecţie a acestor texte. De aceea am apreciat că  unele  modificări pot fi considerate “minore” şi nu le-am  mai consemnat aici. Alte modificări vizează însă  o “adaptare” intenţionată  a textului, pentru a-l face mai lizibil sau mai familiar sau mai convingător, şi aici este evidentă intervenţia editorilor. Există şi  modificări de-a dreptul mistificatoare, care încearcă să ascundă pur şi simplu unele imperfecţiuni sau chiar erori de fond, existente în ediţia întâi, alterându-se uneori în mod deosebit de grav sensul original. În fine, nu de puţine ori metoda de intervenţie a corectorilor a fost să suprime pur şi simplu porţiuni incomode din text, (uneori dispar fraze întregi!!), sau să adauge fraze inexistente în ediţia întâi.

Iată şi exemplele selectate şi contorizate:

Anul 1994 (continuare)

Liderii pucioşi anunţă un nou început pentru creştinism şi pentru ortodoxie: doctrina eretică intitulată “Noul Ierusalim”:

1274.+531. Ediţia 1995: “E zi de sobor ceresc peste grădina începutului cel nou, de nou Ierusalim, iar Eu, Domnul Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu însemnez prin cuvânt această zi şi aşez cuvântul în Carte şi de aceea rostesc mai întâi. Pace vouă fii […]” (14 decembrie 1994)

1274.+531. Ediţia 2006: “E zi de sobor ceresc peste grădina începutului cel nou, de nou Ierusalim, iar Eu, Domnul Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, însemnez prin cuvânt această zi şi aşez cuvântul în carte, şi de aceea rostesc mai întâi: pace! Pace vouă, fii […]” (1/14 decembrie 1994)

1274.+532. Ediţia 1995: “[…] care-şi are curs în nori, în nori ai slavei, măi fiilor, nu în nori de ploaie tată. În nori de ploaie de cuvânt. Şi curge cuvântul din râul Său şi udă această grădină, precum norii de ploaie udă cu apă pământul.” (14 decembrie 1994)

1274.+532. Ediţia 2006:  “[…] care-şi are curs în nori ai slavei, măi fiilor, nu în nori de ploaie, tată, ci în nori de ploaie de cuvânt, şi curge cuvântul din râul său şi udă această grădină, precum norii de ploaie udă cu apă pământul.” (1/14 decembrie 1994)

1274.+533. Ediţia 1995: “[…] născut prin cuvânt. Iată, Eu număr […] taină vă spun vouă azi. Timpul s-a numărat de om” (14 decembrie 1994)

1274.+533. Ediţia 2006:  “[…] născut prin cuvânt. Eu număr […] taină vă spun vouă azi, că timpul s-a numărat de om” (1/14 decembrie 1994)

1274.+534. Ediţia 1995: “Altfel a fost omul întocmit, nu cum este acum. […] E greu tată de înţeles aşa precum în cer […] care au cheia de la Dumnezeu. Verginica este cu Mine […]” (14 decembrie 1994)

1274.+534. Ediţia 2006:  “Altfel a fost omul întocmit, nu cum este el acum. […] E greu de înţeles aşa precum în cer […] care au cheia de la Dumnezeu. Amin. Verginica este cu Mine […]” (1/14 decembrie 1994)

1274.+535. Ediţia 1995: “– Verginico, intră tată în carte, că demult n-ai intrat. Cartea e poarta Noastră, spre cei din trup şi ei mănâncă din Carte şi se fac nestricăcioşi. Se fac pentru că mănâncă din cer, Verginico. Intră tată în carte şi dă-le să mănânce şi să-şi desăvârşească ochii şi cuvântul proorocesc care este aşteptat de cer. Pace ţie Verginica Mea. Cuvântul tău sunt Eu, iar tu eşti cuvântul Meu. – Pace ţie […]” (14 decembrie 1994)

1274.+535. Ediţia 2006:  “ Verginico, intră, tată, în carte, că de mult n-ai intrat. Cartea Noastră e poarta Noastră spre cei din trup, şi ei mănâncă din carte şi se fac nestricăcioşi; se fac, pentru că mănâncă din cer, Verginico. O, intră, tată, în carte şi dă-le să mănânce şi să-şi desăvârşească ochii şi cuvântul proorocesc, care este aşteptat de cer. Pace ţie, Verginica Mea! Cuvântul tău sunt Eu, iar tu eşti cuvântul Meu. Amin. – Pace ţie […]” (1/14 decembrie 1994)

1274.+536. Ediţia 1995: “[…] şi-l slujesc mereu, şi îi aduc mereu cerul, şi-l îngrădesc […] e dornic să vă audă cerându-i ajutor.” (14 decembrie 1994)

1274.+536. Ediţia 2006:  “[…] şi îl slujesc mereu, şi îi aduc mereu cerul, şi îl îngrădesc […] e dornic să vă audă cerându-i voi ajutor.” (1/14 decembrie 1994)

1274.+537. Ediţia 1995: “[…] şi Moise credea, fără să vadă faţa Domnului. Dar faţa Domnului era aceea a împlinirii cuvântului Său rostit către Moise.  Dar faţa Domnului de azi, ce este, măi copii? O, şi veţi vedea tot mai clar de acum faţa Domnului în împlinirea cuvântului Său.” (14 decembrie 1994)

1274.+537. Ediţia 2006:  “[…] şi Moise credea fără să vadă faţa Domnului, şi faţa Domnului era aceea a împlinirii cuvântului Său, rostit către Moise.  Dar faţa Domnului de azi, ce este, măi copii? O, şi veţi vedea tot mai desluşit de acum faţa Domnului în împlinirea cuvântului Său.” (1/14 decembrie 1994)

1274.+538. Ediţia 1995: “Taina celor nevăzute, e o taină frumoasă, şi de aceea, se luptă Domnul să vindece ochii acestui popor, ca să vadă cu ei cele ce ochiul omenesc nu a văzut şi la minte nu s-au suit.” (14 decembrie 1994)

1274.+538. Ediţia 2006:  “Taina celor nevăzute e o taină frumoasă, şi de aceea Se luptă Domnul să vindece ochii acestui popor ca să vadă cu ei cele ce ochiul omenesc nu a văzut şi la mintea omului nu s-au suit.” (1/14 decembrie 1994)

1274.+539. Ediţia 1995: “Ea a avut mare smerenie în trup şi tot aşa lucrează şi în cer faţă de toţi sfinţii. Dar cel ceresc care a venit din această lucrare, are trecere mare, măi fiilor.” (14 decembrie 1994)

1274.+539. Ediţia 2006:  “Ea a avut mare smerenie în trup, şi tot aşa lucrează şi în cer, faţă de toţi sfinţii. Cel ceresc care a venit din această lucrare, are trecere mare, măi fiilor.” (1/14 decembrie 1994)

În 1994 se făceau deja presiuni asupra “proorociţei” Maria Tudorache (sora după trup a Verginicăi) ca să renunţe definitiv la “proorocie” şi să intre sub ascultarea Mihaelei Tărcuţă (cea care preluase din 1990 frâiele conducerii sectei). Un mesaj care se anunţa “ca din partea Verginicăi” îi cerea textual Mariei şi “păstorilor” (cei doi “păstori” erau nea’Mişu şi nea’ Cristea) să dea ascultare şi iubire “copiilor cuvântului lui Dumnezeu” (prin “copiii cuvântului” se înţelegea de fapt doar Mihaela, cea care pretindea că aude cum coboară din cer “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa):

1274.+531. Ediţia 1995: “Se binecuvintează masa mea de praznic cu voi şi cele ce veţi gusta din masa mea şi să vă fie fruct de sănătate de duh şi de trup şi de pace, măi fiilor. … Voi, cei din grădiniţă, care luaţi şi vestiţi împărăţia cerurilor, vă dau puterea împlinirilor peste voi […]” (1/14 decembrie 1994)

1274.+531. Ediţia 2006: “Se binecuvintează masa mea de praznic cu voi, şi cele ce veţi gusta din masa mea, şi să vă fie fruct de sănătate de duh şi de trup şi de pace, măi fiilor. Se binecuvintează credinţa şi viaţa şi împlinirea cea cu Domnul, pentru surioara mea, ca să aibă putere cu Domnul surioara mea. Iată, trag în jurul ei hotar şi însemnez hotarul şi curăţ mereu cele ale ei şi îi dau de la Domnul îngeri îngrijitori şi ştergar ceresc, ca să fie mereu ştearsă de necurăţia din jur, şi îi dau putere să vă asculte. Să vă asculte şi să vă iubească şi să vă vestească la poporul meu cel credincios şi la cel necredincios; şi îi dau duh şi cuvânt bun şi drept; şi îi dau duh de ascultare şi de atenţie, iar voi să-i vestiţi aceste daruri pe care eu azi i le dăruiesc, şi o rog să facă mai des rost de rugăciuni de dezlegare şi de împăcare şi de curăţire, ca să aibă ea putere din puterea cea bună, şi să vă asculte pe voi, copii ai cuvântului lui Dumnezeu. Cine iese din cuvântul vostru, iese din cuvântul lui Dumnezeu, dar poporul acesta nu pricepe această înfricoşată taină în care voi staţi.  Se binecuvintează păstorii, măi copii, şi să se îmbrace cu putere şi să înţeleagă bine cum vine această îmbrăcăminte şi din ce este alcătuită această armătură. Peste ei să nu-şi facă loc descurajarea, dar să nu-şi lucreze descurajare, şi, din contra, să-şi cureţe din jurul lor tot ce pot curăţi cu mâinile lor, iar pe celelalte să le lase în grija Domnului. Eu le dau dar de sănătate, că mult este de folos acum darul acesta. Eu le dau darul răbdării şi al bunei prevederi, dar le-am dat daruri mari, le-am dat fii lucrători, le-am dat toiag făgăduit încă de mult, dar eu nu ştiu cât au înţeles ei atunci. Iar vouă, fiilor din grădiniţă, care luaţi şi vestiţi împărăţia cerurilor, vă dau puterea împlinirilor peste voi […]” (14 decembrie 1994)

Nici referinţele la soţii Zidaru (“cei doi vestitori”) nu erau făcute publice în 1995. Totuşi, mesajul pucioşesc din 1994 arăta că aceştia erau promovaţi ca propagandişti de frunte ai doctrinei pucioşeşti, cu ocazia fiecărei expoziţii artistice pe care aceştia o organizau în ţară şi peste hotare. În calitate de purtători de cuvânt ai liderilor pucioşi, cei doi Zidari încasau toate reproşurile şi nemulţumirile publice ale creştinilor tradiţionalişti, care vedeau în aceştia doi imaginea aparentă (deşi falsă) de promotori şi lideri ai sectei:

1274.+531. Ediţia 1995: “[…] cu duh de îndrăzneală peste vremea care îşi vede hotarul. Voi şi piatra pe care staţi, purtaţi semnele Alfa şi Omega, dar să fiţi desăvârşiţi întru această credinţă … ... Se binecuvintează cele ieşite din Carte înaintea oamenilor, să ia oamenii şi să mănânce cuvântul lui Dumnezeu, să mănânce şi să-L simtă pe Dumnezeu.” (14 decembrie 1994)

1274.+531. Ediţia 2006:  “[…] cu duh de îndrăzneală peste vremea care îşi vede, de-acum, hotarul. Voi, şi piatra pe care staţi, purtaţi semnele Alfa şi Omega, dar să fiţi desăvârşiţi întru această credinţă. Pe cei doi vestitori îi îmbrac în armătură cerească şi le lipesc aripioare ca să poată zbura pe deasupra răului pământului. Eu binecuvintez locul unde-şi aşează masa de vestire a Noului Ierusalim şi a întoarcerii omului spre cele nestricăcioase. Eu binecuvintez intrările şi ieşirile lor şi cuvintele lor, şi voi face din cuvintele lor săbii de Duh Sfânt, săbii de foc şi pară de foc, ca să învieze sufletul omului cel pământesc. Se binecuvintează cele ieşite din carte înaintea oamenilor. Să ia oamenii şi să mănânce cuvântul lui Dumnezeu; să mănânce şi să-L simtă pe Dumnezeu.” (1/14 decembrie 1994)

1274.+531. Ediţia 1995: “Se binecuvintează paza cerească cea care este în jurul lui Israel şi cea care este în jurul grădiniţei mele de copii… Luaţi din grădiniţă şi daţi această hrană şi celorlalţi din Israel, căci grădiniţa e la mijloc, măi fiilor. Amin...” (14 decembrie 1994)

1274.+531. Ediţia 2006:  “Se binecuvintează paza cerească, cea care este în jurul lui Israel şi cea care este în jurul grădiniţei mele de copii. Sfinţii arhangheli Mihail şi Gavriil sunt în faţa ocrotitorilor cereşti.  Şi iată, binecuvintez cu binecuvântare cerească pe cei mai mititei, pe cei mai moi, pe copiii cei tinerei care urmează această lucrare, pe cei ce cântă în mijlocul lui Israel, pe cei ce strigă la mine. O, eu îi iubesc şi îi cercetez şi lucrez în gândul şi în mintea lor şi le fac curat în inimă, dar lucrez prin voi, copii lucrători. Eu stau în voi la lucru, şi voi să vă adunaţi spre lucru duhovnicesc, că mare bucurie e pe cer şi pe mine când are cerul la cine veni, când are unde să-şi plece capul ca să asculte cântarea celor răscumpăraţi.  Binecuvintez pe cei ce sunt învăţaţi de cer, şi pe cei ce învaţă din cer; pe cei ce se lasă învăţaţi, şi pe cei ce învaţă în numele meu, căci eu sunt învăţătoare în poporul meu, şi lucrez prin fii. Iată, ziua cea lungă de prăznuire o pecetluiesc cu cuvântul meu cel ceresc. Pace ţie, Israele iubit, care mă iubeşti! Iubeşte-mă, că eu mult te iubesc. Pace ţie, grădiniţa mea de copii! Luaţi din grădiniţă şi daţi această hrană şi celorlalţi din Israel, căci grădiniţa e la mijloc, măi fiilor. Pace vouă, întru sărbătoare binecuvântată! Eu mă odihnesc întru ale mele şi mă întăresc întru cele ale mele, întru ai mei. Amin, amin, amin.” (1/14 decembrie 1994)

……………………

Estera

7 aprilie 2011

……………………