348. Texte falsificate: Anul 1995 ( 19 ianuarie ) – mesaj “primit” prin leliţa Mihaela

(Comentariu la  Noua Evanghelie de la Pucioasa intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”)

Motto:“Fiule, să nu pierzi şi să nu uiţi nici

un cuvânt, că de toate vei fi întrebat”

(preluat din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 6 februarie 1959)

Laitmotiv preluat din postarea #38 (primul articol din seria celor care semnalează modificări de fond în “Cuvânt”):

Sunt cu adevărat textele de la Pucioasa o vorbire din cer? Sunt ele oare  un alt Cuvânt al lui Dumnezeu, un Cuvânt nou, care îl completează pe cel recunoscut dintotdeauna şi pretutindeni şi de toţi cu numele de Sfânta Scriptură? Dacă ar fi aşa, atunci preocuparea şi respectul şi grija pentru păstrarea nealterată a acestor texte contemporane cu noi ar trebui să fie întru totul asemănătoare cu cele purtate de zeci de generaţii de creştini faţă de Biblie. Or, constatăm că: în timp ce  Biblia s-a păstrat nealterată timp de 2000 de ani, textele de la Pucioasa au fost modificate masiv şi substanţial tocmai de către liderii pucioşi, adică de aceia care ar fi trebuit să vegheze ca nici o iotă şi nici o cirtă din ele să nu se schimbe. În ediţia din anul 2006 a cărţii pucioşilor pe care ei au intitulat-o “Cuvântul lui Dumnezeu” apar mii de modificări faţă de ediţia din anul 1995 a aceleiaşi cărţi. Tot ce a fost incomod, sau se preta la o cosmetizare de faţadă, a fost forfecat fără scrupule. Nu ne referim aici în nici un caz la corecţiile legate de ortografie, care sunt şi ele extrem de numeroase, dar fireşti pentru orice nouă ediţie de carte, ci la modificările de fond, unele dintre ele vădit interesate ca să sporească legitimitatea şi credibilitatea acestei colecţii de “mesaje”. Dacă scrierile sunt cu adevărat vorbirea lui Dumnezeu, atunci trebuia să se admită a priori că Dumnezeu nu trebuie şi nu poate fi corectat (pur şi simplu pentru că nu e cazul – Dumnezeu este însăşi perfecţiunea). Măcar din respect pentru Dumnezeu şi pentru “Cuvântul” Lui s-ar fi cuvenit să nu se intervină cu nimic în exprimarea originală, chiar veghind scrupulos ca textele respective să rămână nealterate. Dar, dacă autorul textelor a greşit în nenumărate situaţii, uneori destul de grav, fiind nevoie să i se aplice corecţii masive, înseamnă că autorul a fost un om (sau mai mulţi), dar în nici un caz Dumnezeu.

Din raţiuni legate de spaţiul necesar prezentării acestui fenomen, am apreciat că este nevoie de o selecţie a acestor texte. De aceea am apreciat că  unele  modificări pot fi considerate “minore” şi nu le-am  mai consemnat aici. Alte modificări vizează însă  o “adaptare” intenţionată  a textului, pentru a-l face mai lizibil sau mai familiar sau mai convingător, şi aici este evidentă intervenţia editorilor. Există şi  modificări de-a dreptul mistificatoare, care încearcă să ascundă pur şi simplu unele imperfecţiuni sau chiar erori de fond, existente în ediţia întâi, alterându-se uneori în mod deosebit de grav sensul original. În fine, nu de puţine ori metoda de intervenţie a corectorilor a fost să suprime pur şi simplu porţiuni incomode din text, (uneori dispar fraze întregi!!), sau să adauge fraze inexistente în ediţia întâi.

Iată şi exemplele selectate şi contorizate:

Anul 1995 (continuare)

 1275.+41. Ediţia 1995:  “Că n-am vorbit cu nimeni tată până acum aşa cum am vorbit cu tine, atât cât am vorbit cu tine în vremea Mea de 40 de ani cu tine […]”   (19 ianuarie 1995)

1275.+41. Ediţia 2006:   “O, n-am vorbit cu nimeni până acum aşa cum am vorbit cu tine, atât cât am vorbit cu tine în vremea Mea de patruzeci de ani cu tine […]” (6/19 ianuarie 1995)

1275.+42. Ediţia 1995:   “[…] M-am oprit tată de vorbă cu tine în călătoria Mea, aşa cum am făcut vorbire cu Avraam. ”  (19 ianuarie 1995)

1275.+42. Ediţia 2006:   “[…] M-am oprit de vorbă cu tine în călătoria Mea, aşa cum am făcut vorbire cu Avraam. ” (6/19 ianuarie 1995)

1275.+43. Ediţia 1995:   “[…] ca să înceapă botezul pocăinţei în numele Lui şi cu El tată. Eu, măi fiilor, […]”  (19 ianuarie 1995)

1275.+43. Ediţia 2006:   “[…] ca să înceapă botezul pocăinţei în numele Lui şi cu El. Eu, măi fiilor, […]” (6/19 ianuarie 1995)

1275.+44. Ediţia 1995:  “[…] râul vieţii curge din cer peste gura izvorului cuvântului Meu şi Eu Domnul, rostesc vestire […] ”   (19 ianuarie 1995)

1275.+44. Ediţia 2006:  “[…] Râul vieţii curge din cer peste gura izvorului cuvântului Meu, iar Eu, Domnul, rostesc vestire […] ”  (6/19 ianuarie 1995)

1275.+45. Ediţia 1995:   “Acum 2000 de ani, aşa i-am spus lui Ioan […] Şi cum adică tată, cu Duh Sfânt şi cu foc? […] Ce înseamnă cu Duh Sfânt şi cu foc? Iată ce înseamnă, Înseamnă grâu şi pleavă. ”  (19 ianuarie 1995)

1275.+45. Ediţia 2006:  “Acum două mii de ani aşa i-am spus lui Ioan […] Şi cum cu Duh Sfânt şi cu foc? […] Ce înseamnă cu Duh Sfânt şi cu foc? înseamnă grâu şi pleavă. ”  (6/19 ianuarie 1995)

1275.+46. Ediţia 1995:  “[…] dar e pleavă toată lumea tată, şi nu ştie ce înseamnă botezul cu Duhul Sfânt şi botezul cu foc. ”  (19 ianuarie 1995)

1275.+46. Ediţia 2006:  “[…] dar e pleavă toată lumea, şi nu ştie ce înseamnă botezul cu Duhul Sfânt şi botezul cu foc. ”  (6/19 ianuarie 1995)

1275.+47. Ediţia 1995:   “Şi, iarăşi, scris este că Domnul are lopata în mână […].”  (19 ianuarie 1995)

1275.+47. Ediţia 2006:  “Şi, iarăşi, scris este: «Domnul are lopata în mână […].”  (6/19 ianuarie 1995)

1275.+48. Ediţia 1995:   “[…] ziua este din ea însăşi, din Mine tată, din lumină, […] ”  (19 ianuarie 1995)

1275.+48. Ediţia 2006:   “[…] ziua este din ea însăşi, din Mine, fiilor, din lumină, […] ” (6/19 ianuarie 1995)

1275.+49. Ediţia 1995:  “Te caut tată, te caut Israele, şi te chem să vii să cuvântez peste tine. ” (19 ianuarie 1995)

1275.+49. Ediţia 2006:  “Te caut, fiule, te caut, Israele, şi te chem să vii să cuvintez peste tine. ”  (6/19 ianuarie 1995)

1275.+50. Ediţia 1995:   “[…] Că se certau iudeii pentru cuvintele Mele când le spuneam că Eu sunt pâinea care se coboară din cer […] Şi mulţi ucenici care auzeau aceasta, ziceau […] Căci şi ucenicii Mei cârteau împotriva Mea tată, dacă nu s-au lăsat să fie grâu de al Meu […] ”  (19 ianuarie 1995)

1275.+50. Ediţia 2006:   “[…]Se certau iudeii pentru cuvintele Mele când le spuneam: «Eu sunt pâinea care se coboară din cer […]Mulţi ucenici care auzeau aceasta, ziceau […] căci şi ucenicii Mei cârteau împotriva Mea dacă nu s-au lăsat să fie grâu de al Meu […] ” (6/19 ianuarie 1995)

1275.+51. Ediţia 1995:   “[…] de aceea am spus lor că nimeni nu poate să vină la Mine […] aceia au crezut că sunt Fiul lui Dumnezeu Celui viu. ”  (19 ianuarie 1995)

1275.+51. Ediţia 2006:  “[…] de aceea am spus lor: «Nimeni nu poate să vină la Mine […] aceia au crezut că sunt Fiul lui Dumnezeu Cel viu. ”  (6/19 ianuarie 1995)

1275.+52. Ediţia 1995:  “Ca să vezi tată că aşa a fost şi atunci. ”   (19 ianuarie 1995)

1275.+52. Ediţia 2006:  “Ca să vezi că aşa a fost şi atunci. ”  (6/19 ianuarie 1995)

1275.+53. Ediţia 1995:   “Şi iată de ce-ţi spun Eu ţie, azi, Israele tată, dacă vii şi nu crezi […] Tu de ce crezi că vorbeam vorbire cu greutate acum 2000 de ani? […] voi aduce cuvinte de taină tot mai grele de înţeles pentru cei ce n-au voit să-şi dea trupul deoparte. ”  (19 ianuarie 1995)

1275.+53. Ediţia 2006:   “Şi iată de ce-ţi spun Eu ţie azi, Israele: dacă vii şi nu crezi […] Tu de ce crezi că vorbeam vorbire cu greutate acum două mii de ani? […] voi aduce cuvinte de taină tot mai greu de înţeles pentru cei ce n-au voit să-şi dea trupul deoparte. ” (6/19 ianuarie 1995)

1275.+54. Ediţia 1995:  “Ierusalime, nu vezi tată că acestea sunt cuvintele Mele? Îţi spun şi ţie tată, aşa cum am spus acum 2000 de ani […]”   (19 ianuarie 1995)

1275.+54. Ediţia 2006:  “Ierusalime, nu vezi, fiule, că acestea sunt cuvintele Mele? Îţi spun şi ţie aşa cum am spus acum două mii de ani […]”  (6/19 ianuarie 1995)

1275.+55. Ediţia 1995:  “O, degeaba te mai iau Eu în toate felurile, că tu n-ai să te poţi dezvinovăţi în faţa Mea. Dacă vii şi nu crezi, să nu mai vii. Dacă vii şi crezi […]”   (19 ianuarie 1995)

1275.+55. Ediţia 2006: “O, în zadar te mai iau Eu în toate felurile, că tu n-ai să te poţi dezvinovăţi în faţa Mea. Dacă vii şi nu crezi, să nu mai vii, iar dacă vii şi crezi […]”   (6/19 ianuarie 1995)

1275.+56. Ediţia 1995:  “Măi Ierusalime, uită-te tată ce ordine a avut lucrarea Mea în lume acum 2000 de ani. […] Israele tată, tu ai venit la Mine în vremea aceasta. ”   (19 ianuarie 1995)

1275.+56. Ediţia 2006:  “Măi Ierusalime, uită-te ce ordine a avut lucrarea Mea în lume acum două mii de ani. […] Israele, tu ai venit la Mine în vremea aceasta. ”  (6/19 ianuarie 1995)

1275.+57. Ediţia 1995:  “[…] să se mulţumească cu ce au şi dacă au mai mult, să dea şi celui necăjit […]”   (19 ianuarie 1995)

1275.+57. Ediţia 2006:  “[…] să se mulţumească doar cu ce au, şi dacă au mai mult, să dea şi celui necăjit […]”  (6/19 ianuarie 1995)

Cacofoniile se rezolvă adesea prin modificări consistente:

1275.+58. Ediţia 1995:   “[…] de faţă cu ucenicii Mei. Am spus tot ce am păţit […] Aşa trebuie să facă cel ce se mărturiseşte; […] Acela n-a venit la Mine tată, acela nu are Învăţător pe Iisus Hristos. ”  (19 ianuarie 1995)

1275.+58. Ediţia 2006:  “[…] de faţă cu ucenicii Mei şi am spus tot ce am păţit […] Aşa trebuie să lucreze cel ce se mărturiseşte; […] Acela n-a venit la Mine, acela nu are Învăţător pe Iisus Hristos. ”  (6/19 ianuarie 1995)

1275.+59. Ediţia 1995:  “Iată ce fac după 40 de ani de lucru cu Israel. […] să nu mai vii fiule străin, că cel ce este ascuns, este străin şi fur. […] Din cauza răului din inimă se ascunde şi se închide o inimă […] ”   (19 ianuarie 1995)

1275.+59. Ediţia 2006: “Iată ce fac după patruzeci de ani de lucru cu Israel. […] să nu mai vii, fiule străin, căci cel ce este ascuns, este străin şi fur. […] Din pricina răului din inimă se ascunde şi se închide o inimă […] ”   (6/19 ianuarie 1995)

1275.+60. Ediţia 1995:  “[…] izvoarelor grădinii cuvântului Meu tată. […] Luaţi tată în sticluţe peste tot pe unde mergeţi[…] ”   (19 ianuarie 1995)

1275.+60. Ediţia 2006: “[…] izvoarelor grădinii cuvântului Meu. […] Luaţi, fiilor, în sticluţe, peste tot pe unde mergeţi[…] ”   (6/19 ianuarie 1995)

1275.+61. Ediţia 1995:   “Ierusalime, e sărbătoare de cer pe pământ, e sărbătoare de Bobotează tată. ”  (19 ianuarie 1995)

1275.+61. Ediţia 2006:  “Ierusalime, e sărbătoare de la cer la pământ; e sărbătoare de Bobotează, tată. ”  (6/19 ianuarie 1995)

1275.+62. Ediţia 1995:   “[…] Tatălui Meu. Pace ţie întru serbare de bobotează Ierusalime. Amin”  (19 ianuarie 1995)

1275.+62. Ediţia 2006:  “[…] Tatălui Meu. Pace vouă! Pace ţie întru serbare de Bobotează, Ierusalime, iubitul Meu popor! Pace fiilor tăi, cei ce stau sub izvorul Duhului Sfânt! Amin, amin, amin.”  (6/19 ianuarie 1995)

……………………

Estera

8 aprilie 2011

……………………