349. Texte falsificate: Anul 1995 ( 20 ianuarie ) – mesaj “primit” prin leliţa Mihaela

(Comentariu la  Noua Evanghelie de la Pucioasa intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”)

Motto:“Fiule, să nu pierzi şi să nu uiţi nici

un cuvânt, că de toate vei fi întrebat”

(preluat din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 6 februarie 1959)

Laitmotiv preluat din postarea #38 (primul articol din seria celor care semnalează modificări de fond în “Cuvânt”):

Sunt cu adevărat textele de la Pucioasa o vorbire din cer? Sunt ele oare  un alt Cuvânt al lui Dumnezeu, un Cuvânt nou, care îl completează pe cel recunoscut dintotdeauna şi pretutindeni şi de toţi cu numele de Sfânta Scriptură? Dacă ar fi aşa, atunci preocuparea şi respectul şi grija pentru păstrarea nealterată a acestor texte contemporane cu noi ar trebui să fie întru totul asemănătoare cu cele purtate de zeci de generaţii de creştini faţă de Biblie. Or, constatăm că: în timp ce  Biblia s-a păstrat nealterată timp de 2000 de ani, textele de la Pucioasa au fost modificate masiv şi substanţial tocmai de către liderii pucioşi, adică de aceia care ar fi trebuit să vegheze ca nici o iotă şi nici o cirtă din ele să nu se schimbe. În ediţia din anul 2006 a cărţii pucioşilor pe care ei au intitulat-o “Cuvântul lui Dumnezeu” apar mii de modificări faţă de ediţia din anul 1995 a aceleiaşi cărţi. Tot ce a fost incomod, sau se preta la o cosmetizare de faţadă, a fost forfecat fără scrupule. Nu ne referim aici în nici un caz la corecţiile legate de ortografie, care sunt şi ele extrem de numeroase, dar fireşti pentru orice nouă ediţie de carte, ci la modificările de fond, unele dintre ele vădit interesate ca să sporească legitimitatea şi credibilitatea acestei colecţii de “mesaje”. Dacă scrierile sunt cu adevărat vorbirea lui Dumnezeu, atunci trebuia să se admită a priori că Dumnezeu nu trebuie şi nu poate fi corectat (pur şi simplu pentru că nu e cazul – Dumnezeu este însăşi perfecţiunea). Măcar din respect pentru Dumnezeu şi pentru “Cuvântul” Lui s-ar fi cuvenit să nu se intervină cu nimic în exprimarea originală, chiar veghind scrupulos ca textele respective să rămână nealterate. Dar, dacă autorul textelor a greşit în nenumărate situaţii, uneori destul de grav, fiind nevoie să i se aplice corecţii masive, înseamnă că autorul a fost un om (sau mai mulţi), dar în nici un caz Dumnezeu.

Din raţiuni legate de spaţiul necesar prezentării acestui fenomen, am apreciat că este nevoie de o selecţie a acestor texte. De aceea am apreciat că  unele  modificări pot fi considerate “minore” şi nu le-am  mai consemnat aici. Alte modificări vizează însă  o “adaptare” intenţionată  a textului, pentru a-l face mai lizibil sau mai familiar sau mai convingător, şi aici este evidentă intervenţia editorilor. Există şi  modificări de-a dreptul mistificatoare, care încearcă să ascundă pur şi simplu unele imperfecţiuni sau chiar erori de fond, existente în ediţia întâi, alterându-se uneori în mod deosebit de grav sensul original. În fine, nu de puţine ori metoda de intervenţie a corectorilor a fost să suprime pur şi simplu porţiuni incomode din text, (uneori dispar fraze întregi!!), sau să adauge fraze inexistente în ediţia întâi.

Iată şi exemplele selectate şi contorizate:

Anul 1995 (continuare)

1275.+63. Ediţia 1995: “A făcut peste pământ lumină, căci peste adânc era întuneric.” (20 ianuarie 1995)

1275.+63. Ediţia 2006: “A făcut lumină, căci peste adânc era întuneric.” (7/20 ianuarie 1995)

1275.+64. Ediţia 1995: “Pace vouă, şi lumină tată. Lumină din Lumină […] ” (20 ianuarie 1995)

1275.+64. Ediţia 2006: “Pace vouă, şi lumină! Lumină din Lumină […] ” (7/20 ianuarie 1995)

Liderii pucioşi profită de ocazie, în anul 2006, să-şi corecteze unele referinţe greşite la textul Scripturii. Un exemplu este acela din care rezulta, în varianta originală, că Dumnezeu ar fi făcut în ziua întâi a creaţiei nu numai lumina, ci şi cerul şi pământul. Scamatoria prin care liderii pucioşi rezolvă această hibă este… o simplă inversiune de cuvinte:

1275.+65. Ediţia 1995: “[…] în ziua întâi a făcut lumina, iar în ziua a şasea s-a făcut omul. […]  în ziua întâi tată, căci în ziua întâi a făcut Dumnezeu lumina, când a făcut Dumnezeu cerul şi pământul. ” (20 ianuarie 1995)

1275.+65. Ediţia 2006: “[…] în ziua întâi a făcut lumina, iar în ziua a şasea a făcut omul. […]  în ziua întâi, căci, când a făcut Dumnezeu cerul şi pământul, în ziua întâi a făcut Dumnezeu lumina. ” (7/20 ianuarie 1995)

1275.+66. Ediţia 1995: “Dumnezeu era Lumină şi Fiul Cel cuprins de Tatăl, Cel ce Se numeşte Cuvântul […]  ” (20 ianuarie 1995)

1275.+66. Ediţia 2006: “Dumnezeu era Lumină, iar Fiul Cel cuprins de Tatăl, Cel născut din Tatăl, Cel ce Se numeşte Cuvântul […]  ” (7/20 ianuarie 1995)

1275.+67. Ediţia 1995: “De aceea am profeţit Eu în sulul acestei lucrări şi am zis: blestemat să fie cel ce va face vreun alt lucru în afară de lumină, de sâmbătă de la asfinţit şi până luni la răsărit de soare. Lumina s-a făcut noaptea tată, nu s-a făcut ziua. ” (20 ianuarie 1995)

1275.+67. Ediţia 2006:  “De aceea am profeţit Eu în sulul acestei lucrări şi am zis: «Blestemat să fie cel ce va face vreun lucru de al său, în afară de lumină, de sâmbătă de la asfinţit şi până luni la răsărit de soare». Lumina s-a făcut noaptea, fiilor, nu s-a făcut ziua. ” (7/20 ianuarie 1995)

1275.+68. Ediţia 1995: “După chipul lui Dumnezeu a făcut Dumnezeu pe om. […] că omul a căzut, şi au căzut toate ce erau sub stăpânirea lui. ” (20 ianuarie 1995)

1275.+68. Ediţia 2006: “După chipul lui Dumnezeu l-a făcut Dumnezeu pe om. […] că omul a căzut, şi au căzut toate câte erau sub stăpânirea lui. ” (7/20 ianuarie 1995)

1275.+69. Ediţia 1995: “Şi Eu aşa am cuvântat peste tine, aşa am zis: să fii lumină. Iată că nu stai în taina luminii, şi lumina plânge supusă de noaptea din tine. […] Vreau să înţelegi taina luminii. ” (20 ianuarie 1995)

1275.+69. Ediţia 2006: “Eu aşa am cuvântat peste tine, aşa am zis: să fii lumină. Iată că tu nu stai în taina luminii, şi lumina plânge supusă de noaptea din tine. […] Vreau să înţelegi taina luminii, fiule. ” (7/20 ianuarie 1995)

1275.+70. Ediţia 1995: “Păi dacă văd că nu iubeşti lumina, ce să mai zic de tine? ” (20 ianuarie 1995)

1275.+70. Ediţia 2006: “Dacă văd că nu iubeşti lumina, ce să mai zic de tine? ” (7/20 ianuarie 1995)

1275.+71. Ediţia 1995: “Că iată, Îmi vine să Mă supăr pe tine. Că n-ai vrut să te laşi să înviez în tine, în ziua întâi când ai venit la Mine. ” (20 ianuarie 1995)

1275.+71. Ediţia 2006: “Iată, Îmi vine să Mă supăr pe tine, că n-ai vrut să te laşi să înviez Eu în tine în ziua întâi când ai venit la Mine. ” (7/20 ianuarie 1995)

Ediţia din anul 2006 a fost un bun prilej pentru liderii pucioşi ca să facă şi unele corecţii de fond, în care negaţia se putea înlocui cu afirmaţia:

1275.+72. Ediţia 1995: “[…]  sângele de la animale şi de la păsări se vărsa în locul ispăşirii omului. Nu este obligaţie să faci păcat, dar este obligaţie să dai sânge pentru păcat. ” (20 ianuarie 1995)

1275.+72. Ediţia 2006: “[…]  sângele de la animale şi de la păsări se vărsa pentru ispăşirea omului. Nu este obligaţie să faci păcat, dar este datorie să dai sânge pentru păcat. ” (7/20 ianuarie 1995)

1275.+73. Ediţia 1995: “Aud peste tot omul, că spune despre mântuirea lui prin Mine. ” (20 ianuarie 1995)

1275.+73. Ediţia 2006: “Aud peste tot pe om că spune despre mântuirea lui prin Mine. ” (7/20 ianuarie 1995)

1275.+74. Ediţia 1995: “[…]  şi dacă ştiau că păcătuise, ei au adus jertfă […]  şi scris este în Scripturi că pământul va da pe morţii lui […] ” (20 ianuarie 1995)

1275.+74. Ediţia 2006: “[…]  şi dacă ştiau că păcătuiseră, ei au adus jertfă […]  şi scris este în Scripturi: «Pământul va da pe morţii lui […] ” (7/20 ianuarie 1995)

1275.+75. Ediţia 1995: “Scris este că pentru un drept nu moare nimeni […]” (20 ianuarie 1995)

1275.+75. Ediţia 2006: “Scris este: «Pentru un drept nu moare nimeni […]” (7/20 ianuarie 1995)

1275.+76. Ediţia 1995: “[…]  a voit să facă dragoste pentru Dumnezeu şi Eu am luat dragostea inimii lui […]  ” (20 ianuarie 1995)

1275.+76. Ediţia 2006: “[…]  a voit să facă dragoste pentru Dumnezeu. Aşa a voit el pentru Dumnezeu, şi Eu am luat dragostea inimii lui […]  ” (7/20 ianuarie 1995)

1275.+77. Ediţia 1995: “Ce ruşine tată. Măi fiilor […]  ” (20 ianuarie 1995)

1275.+77. Ediţia 2006: “Ce ruşine! Măi fiilor […]  ” (7/20 ianuarie 1995)

1275.+78. Ediţia 1995: “Eu sunt ziua, şi tu să fii fiul Meu. Îndură-te de Mine […]  ” (20 ianuarie 1995)

1275.+78. Ediţia 2006: “Eu sunt ziua, şi tu să fii fiul Meu. Eu sunt lumina, şi tu să fii fiul Meu. Îndură-te de Mine […]  ” (7/20 ianuarie 1995)

1275.+79. Ediţia 1995: “Că Eu în ziua întâi am zis să fie lumină. Şi s-a făcut lumină […]” (20 ianuarie 1995)

1275.+79. Ediţia 2006: “Eu în ziua întâi am zis să fie lumină, şi s-a făcut lumină […]” (7/20 ianuarie 1995)

1275.+80. Ediţia 1995: “[…] cel ce nu fură şi nu minte şi nu se lăcomeşte, acela să facă dreptate şi judecată. Israele, […]”  (20 ianuarie 1995)

1275.+80. Ediţia 2006: “[…] cel ce nu fură şi nu minte şi nu se lăcomeşte, acela să facă dreptate şi judecată. Amin. Israele, […]”  (7/20 ianuarie 1995)

1275.+81. Ediţia 1995: “[…] că vine veacul cel nou spre vedere şi va primi pe fiii săi. Ioan mărturisea […]” (20 ianuarie 1995)

1275.+81. Ediţia 2006: “[…] că vine veacul cel nou spre vedere, şi va primi pe fiii săi. Amin. Ioan mărturisea […]”  (7/20 ianuarie 1995)

1275.+82. Ediţia 1995: “Împrunceşte-te Ierusalime, ca să fii în veacul cel nou. ” (20 ianuarie 1995)

1275.+82. Ediţia 2006: “Împrunceşte-te, Ierusalime, ca să intri în veacul cel nou. ” (7/20 ianuarie 1995)

……………………

Estera

8 aprilie 2011

……………………