350. Texte falsificate: Anul 1995 ( 12 februarie ) – mesaj “primit” prin leliţa Mihaela

(Comentariu la  Noua Evanghelie de la Pucioasa intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”)

Motto:“Fiule, să nu pierzi şi să nu uiţi nici

un cuvânt, că de toate vei fi întrebat”

(preluat din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 6 februarie 1959)

Laitmotiv preluat din postarea #38 (primul articol din seria celor care semnalează modificări de fond în “Cuvânt”):

Sunt cu adevărat textele de la Pucioasa o vorbire din cer? Sunt ele oare  un alt Cuvânt al lui Dumnezeu, un Cuvânt nou, care îl completează pe cel recunoscut dintotdeauna şi pretutindeni şi de toţi cu numele de Sfânta Scriptură? Dacă ar fi aşa, atunci preocuparea şi respectul şi grija pentru păstrarea nealterată a acestor texte contemporane cu noi ar trebui să fie întru totul asemănătoare cu cele purtate de zeci de generaţii de creştini faţă de Biblie. Or, constatăm că: în timp ce  Biblia s-a păstrat nealterată timp de 2000 de ani, textele de la Pucioasa au fost modificate masiv şi substanţial tocmai de către liderii pucioşi, adică de aceia care ar fi trebuit să vegheze ca nici o iotă şi nici o cirtă din ele să nu se schimbe. În ediţia din anul 2006 a cărţii pucioşilor pe care ei au intitulat-o “Cuvântul lui Dumnezeu” apar mii de modificări faţă de ediţia din anul 1995 a aceleiaşi cărţi. Tot ce a fost incomod, sau se preta la o cosmetizare de faţadă, a fost forfecat fără scrupule. Nu ne referim aici în nici un caz la corecţiile legate de ortografie, care sunt şi ele extrem de numeroase, dar fireşti pentru orice nouă ediţie de carte, ci la modificările de fond, unele dintre ele vădit interesate ca să sporească legitimitatea şi credibilitatea acestei colecţii de “mesaje”. Dacă scrierile sunt cu adevărat vorbirea lui Dumnezeu, atunci trebuia să se admită a priori că Dumnezeu nu trebuie şi nu poate fi corectat (pur şi simplu pentru că nu e cazul – Dumnezeu este însăşi perfecţiunea). Măcar din respect pentru Dumnezeu şi pentru “Cuvântul” Lui s-ar fi cuvenit să nu se intervină cu nimic în exprimarea originală, chiar veghind scrupulos ca textele respective să rămână nealterate. Dar, dacă autorul textelor a greşit în nenumărate situaţii, uneori destul de grav, fiind nevoie să i se aplice corecţii masive, înseamnă că autorul a fost un om (sau mai mulţi), dar în nici un caz Dumnezeu.

Din raţiuni legate de spaţiul necesar prezentării acestui fenomen, am apreciat că este nevoie de o selecţie a acestor texte. De aceea am apreciat că  unele  modificări pot fi considerate “minore” şi nu le-am  mai consemnat aici. Alte modificări vizează însă  o “adaptare” intenţionată  a textului, pentru a-l face mai lizibil sau mai familiar sau mai convingător, şi aici este evidentă intervenţia editorilor. Există şi  modificări de-a dreptul mistificatoare, care încearcă să ascundă pur şi simplu unele imperfecţiuni sau chiar erori de fond, existente în ediţia întâi, alterându-se uneori în mod deosebit de grav sensul original. În fine, nu de puţine ori metoda de intervenţie a corectorilor a fost să suprime pur şi simplu porţiuni incomode din text, (uneori dispar fraze întregi!!), sau să adauge fraze inexistente în ediţia întâi.

Iată şi exemplele selectate şi contorizate:

Anul 1995 (continuare)

1275.+83. Ediţia 1995: “…Pace în voi, pace în inimile şi în gândurile voastre. Lăsaţi pacea să vă cuprindă […]”  (12 februarie 1995)

1275.+83. Ediţia 2006: “Am venit deasupra ieslei cuvântului Meu. Am venit la voi să vă spun ceva, măi fiilor de la iesle, ceva frumos, ceva de mare preţ pentru Mine şi pentru voi, şi iată ce am să vă spun: Pace vouă, fiilor! Pace în voi, pace în inimile şi în gândurile voastre! De aceea am venit. Lăsaţi pacea să vă cuprindă […]”  (30 ianuarie /12 februarie 1995)

Liderii pucioşi inventează o “ungere” întru preoţie din cer, fără hirotonie (fără consacrare văzută, prin punerea mâinilor episcopului peste candidatul la preoţie, dar cu o consacrare închipuită, de la “Sfinţii Trei Ierarhi”. Primii trei “unşi” au fost Ilie Bunea, Spiridn Şerban şi Nicolae Nedelcu). Preoţia pucioşească este considerată superioară preoţiei clasice, prin hirotonie, şi este cotată drept “preoţie după rânduiala lui Melchisedec” – deşi tot ei pretind că nu Melchisedec i-a uns, ci cei trei ierarhi Vasile, Grigorie şi Ioan:

1275.+84. Ediţia 1995: “Acesta este darul Meu de azi, căci azi aveţi cu voi aici pe cei trei ierarhi […] Şi ceea ce au avut ei de făcut, au făcut şi la început au făcut şi la sfârşit […] şi a rămas tată ungerea lor peste lucrarea Mea, ungere arhierească fiilor, ungere mai presus de ungere. De aceea s-a coborât ungerea lor peste cei trei fii unşi de cer în grădiniţa Mea de fii, în grădiniţa Mea cea de la sfârşit. ”  (12 februarie 1995)

1275.+84. Ediţia 2006: “Acesta este darul Meu de azi, că azi aveţi cu voi aici pe cei trei ierarhi […] Şi ceea ce au avut ei de făcut, au făcut şi la începutul acestei lucrări, au făcut şi la sfârşit […] şi a rămas ungerea lor peste lucrarea Mea, ungere arhierească, fiilor, ungere mai presus de fire. De aceea s-a coborât ungerea lor peste cei trei fii unşi de cer în grădiniţa Mea de fii, în grădiniţa Mea cea de la sfârşit. ” (30 ianuarie /12 februarie 1995)

1275.+85. Ediţia 1995:  “Să nu uitaţi măi fiilor serbaţi de cer în ziua aceasta, să nu uitaţi că ungerea voastră e din cer, de ierarhi din cer. Să nu uitaţi ce ungere aveţi voi, ce naştere din cer aveţi voi. Fiţi tată ca florile care se bucură pe câmpie înaintea Domnului, sub acoperământul Domnului. Să nu vă lăsaţi niciodată spre mâhnire tată.” (12 februarie 1995)

1275.+85. Ediţia 2006:  “Să nu uitaţi, măi fiilor serbaţi de cer în ziua aceasta, să nu uitaţi că ungerea voastră e din cer, adusă de ierarhi din cer, nu de ierarhi de pe pământ. Să nu uitaţi ce ungere aveţi voi, ce naştere din cer aveţi voi. Fiţi, fiilor, ca florile care se bucură pe câmpie înaintea Domnului, sub acoperământul Domnului. Să nu vă lăsaţi niciodată spre mâhnire, fiilor.” (30 ianuarie /12 februarie 1995)

1275.+86. Ediţia 1995:  “Vedeţi voi ce dar v-am dat Eu vouă, tată, ce dar am coborât Eu peste această grădină? Am pus ungere de la arhierei din cer, măi fiilor. ” (12 februarie 1995)

1275.+86. Ediţia 2006:  “Vedeţi voi ce dar v-am dat Eu vouă? Vedeţi ce dar am coborât Eu peste această grădină? Am pus peste ea ungere de la arhierei din cer, măi fiilor. ” (30 ianuarie /12 februarie 1995)

1275.+87. Ediţia 1995: “Dar iată veste vă aduc. Poporul Meu trebuie pregătit. Lucrăm peste poporul Meu, că vreau tată să fac din poporul Meu familie mare de sfinţiţi şi de sfinţi. ”  (12 februarie 1995)

1275.+87. Ediţia 2006:  “Dar iată, veste vă aduc: poporul Meu trebuie pregătit. Nu vă supăraţi că treceţi prin lecţii tari, că iată, vom lua aceste lecţii şi va fi să lucrăm cu ele peste poporul Meu, că vreau să fac din poporul Meu familie mare de sfinţiţi şi de sfinţi. ” (30 ianuarie /12 februarie 1995)

1275.+88. Ediţia 1995:  “Iată tată, să nu ne temem, să mergem la poporul Meu şi să facem lecţie peste el ca să-l aşezăm pe drumul sfinţeniei. Dar iată ce vă spun Eu vouă pentru poporul nostru tată, iată ce vă spun pentru el: fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele… ... Mergem la stână, măi ciobănaşi de stână. Mergem să învăţăm pe oi să nu mai caute prin scaieţi şi să ştie ce este scaiet. ” (12 februarie 1995)

1275.+88. Ediţia 2006:  “Iată, fiilor, să nu ne temem, să mergem la poporul Meu şi să facem lecţie peste el ca să-l aşezăm pe drumul sfinţeniei. Nu ştie poporul nostru ce este sfinţenia. Dar iată ce vă spun Eu vouă: fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele. Am peste voi ungere de arhierei şi vreau să topesc sub mâna voastră păcatele poporului Meu. Oare, voi ştiţi că aceşti arhierei sunt în toată vremea cu voi? Ei sunt coborâţi în lucrare cu voi, ca să fie şi din cer şi de pe pământ putere în lucrarea pentru dezlegarea poporului Meu şi pentru dezlegarea făpturii şi a firii cea dintru facere, tată. Mergem la stână, măi ciobănaşi de stână. Mergem să le învăţăm pe oi să nu mai caute prin scaieţi şi să ştie oile ce este scaiete. ”  (30 ianuarie /12 februarie 1995)

1275.+89. Ediţia 1995: “[…] să fie smerite oile tată, adică să fie cu gânduri curate, cu priviri curate înspre ciobănaşi. Să învăţăm oile ce înseamnă curăţie. Eu le-am mai învăţat, dar trebuie stăruinţă, trebuie să lucraţi şi voi cu Mine şi ca Mine. Şi să înţelegeţi semnalele tată şi să vă aşezaţi la lucru după cum arată semnalele… ... Să aveţi o temelie în lucrul vostru şi temelia aceasta este: […] ”  (12 februarie 1995)

1275.+89. Ediţia 2006:  “[…] să fie smerite oile, adică să fie cu gânduri curate, cu priviri curate înspre ciobănaşi. Să învăţăm oile ce înseamnă curăţie, că Eu le-am mai învăţat, dar trebuie stăruinţă, trebuie să lucraţi şi voi cu Mine şi ca Mine şi să înţelegeţi semnalele, fiilor, şi să vă aşezaţi la lucru după cum arată semnalele. Să nu fiţi îngăduitori cu mintea cea păcătoasă a creştinului, şi aşa să începeţi voi lucrul. Să aveţi o temelie în lucrul vostru, iar temelia iată care este: […] ” (30 ianuarie /12 februarie 1995)

1275.+90. Ediţia 1995: “Mergem să învăţăm poporul lecţia iubirii, lecţia iubirii de Dumnezeu; […] ”  (12 februarie 1995)

1275.+90. Ediţia 2006: “Mergem să învăţăm poporul lecţia iubirii de Dumnezeu; […] ”  (30 ianuarie /12 februarie 1995)

1275.+91. Ediţia 1995: “Vom aduna iarăşi poporul. Vom lucra cu puteri din cer, cu arhierei din cer, căci ei lucrează tată, prin corturile voastre. Arhiereii slujesc Domnului în biserică. Voi sunteţi biserica lor cea întreită şi vine în voi să vă ungă cu mirul puterii […] ”   (12 februarie 1995)

1275.+91. Ediţia 2006:  “Vom aduna iarăşi poporul, vom lucra cu puteri din cer, cu arhierei din cer şi cu ungere de arhierei din cer, căci ei lucrează prin corturile voastre. Arhiereii slujesc Domnului în biserică. Voi sunteţi biserica lor cea întreită, şi vin în voi să vă ungă cu mirul puterii […] ”  (30 ianuarie /12 februarie 1995)

Şi despre Verginica se spune că a avut “ungerea lui Melchisedec”, deşi n-a fost numită niciodată “preoteasă”, ci doar “proorociţă”:

1275.+92. Ediţia 1995: “Staţi întru Verginica. Ea a fost locaş ceresc şi am pus în ea ungerea lui Melchisedec şi am trecut prin ea cu această ungere şi iată ungerea aceasta peste ea, a purtat rod şi rodul sunteţi voi cei unşi de cer şi nu de pământ unşi. Şi mai e un pic şi voi veni la voi cu braţe de pomi ca să sădim pomi, tată, pomi şi vie nouă […]”  (12 februarie 1995)

1275.+92. Ediţia 2006: “Staţi întru Verginica. Ea a fost locaş ceresc şi am pus în ea ungerea lui Melchisedec, şi am trecut prin ea cu această ungere, şi iată, ungerea aceasta peste ea a purtat rod, şi rodul sunteţi voi, arhiereii Mei cei unşi de cer şi nu de pământ unşi. Şi mai e un pic şi voi veni la voi cu braţe de pomi, ca să sădim pomi, fiilor, pomi şi vie nouă […]”  (30 ianuarie /12 februarie 1995)

1275.+93. Ediţia 1995: “[…] peste via aceasta Eu sunt Stăpânul şi sluga. Cine nu poate fi şi stăpân şi slugă, acela nu stă în numele Meu şi stă în numele său. Avem de pregătit poporul tată. Iată fiilor. Se binecuvintează lucrarea de răspândire a cuvântului lui Dumnezeu. Desfacem peceţile Cărţii, căci Eu voi avea de toate tată.”  (12 februarie 1995)

1275.+93. Ediţia 2006: “[…] peste via aceasta Eu sunt Stăpânul şi sluga. Eu pot să fiu şi Stăpân şi slugă. Cine nu poate fi şi stăpân şi slugă, acela nu stă în numele Meu, şi stă în numele său. Avem de reparat drumul spre Mine al poporului Meu şi drumul spre voi al poporului Meu. Avem de pregătit poporul. Şi iată, fiilor, se binecuvintează lucrarea de răspândire a cuvântului lui Dumnezeu. Desfacem peceţile cărţii, că Eu voi avea de toate, fiilor.”  (30 ianuarie /12 februarie 1995)

1275.+94. Ediţia 1995: “Luaţi […] Cartea acestei lucrări. Iată se împlineşte această profeţie şi de acum se împlinesc toate cele ce sunt scrise în Cartea aceasta. Iată fiii ştiu ce face Tatăl lor. O, rău Mă doare de poporul cel scris în Cartea aceasta şi care a lepădat Cartea aceasta şi iată, este scris în Carte tată. Mă înspăimânt şi nu ştiu ce să mai spun. ”  (12 februarie 1995)

1275.+94. Ediţia 2006: “Luaţi […] cartea acestei lucrări, căci se împlineşte această profeţie, şi de acum se împlinesc toate cele ce sunt scrise în cartea aceasta, şi iată, fiii ştiu ce face Tatăl lor. O, rău Mă doare de poporul cel scris în cartea aceasta şi care a lepădat cartea aceasta, şi poporul este scris în carte, tată. Mă înspăimânt şi nu ştiu ce să mai spun. ” (30 ianuarie /12 februarie 1995)

1275.+95. Ediţia 1995:  “[…] are act de naştere trecut în această Carte şi el, ca un necredincios a murit înainte de deschiderea Cărţii. Şi iată Cartea va vorbi. Dar o luăm uşor tată, o luăm cu uşorul […] ” (12 februarie 1995)

1275.+95. Ediţia 2006:  “[…] are act de naştere trecut în această carte, iar el, ca un necredincios, a murit înainte de deschiderea cărţii. Şi iată, cartea va vorbi, dar o luăm cu uşorul […] ” (30 ianuarie /12 februarie 1995)

Despre “poporul” pucios se spun lucruri contradictorii. Când este cotat drept “ales” şi “credincios” şi “sfânt”, când este cotat drept “răzvrătit”:

1275.+96. Ediţia 1995: “Adun poporul Meu să-i spun şi lui ce fac. Binecuvântată să fie deschiderea Cărţii după cum este scris: “şi altă carte s-a deschis”. Iată tată,  fericit este cel care citeşte […] ”   (12 februarie 1995)

1275.+96. Ediţia 2006: “Adun pe poporul Meu să-i spun şi lui ce fac. De ce n-a crezut poporul Meu? De ce n-a crezut până la sfârşit? E scris în carte poporul Meu, şi el încă şi acum se răzvrăteşte. Binecuvântată să fie deschiderea cărţii, după cum este scris: «Şi altă carte s-a deschis». Fericit este cel care citeşte […] ”   (30 ianuarie /12 februarie 1995)

1275.+97. Ediţia 1995: “Cu pace să fiu întru voi, tată. Amin!... ”  (12 februarie 1995)

1275.+97. Ediţia 2006: “Cu pace să fiu întru voi, tată! Amin, amin, amin. ” (30 ianuarie /12 februarie 1995)

……………………

Estera

9 aprilie 2011

……………………