352. Texte falsificate: Anul 1995 ( 4 martie ) – mesaj “primit” prin leliţa Mihaela

(Comentariu la  Noua Evanghelie de la Pucioasa intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”)

Motto:“Fiule, să nu pierzi şi să nu uiţi nici

un cuvânt, că de toate vei fi întrebat”

(preluat din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 6 februarie 1959)

Laitmotiv preluat din postarea #38 (primul articol din seria celor care semnalează modificări de fond în “Cuvânt”):

Sunt cu adevărat textele de la Pucioasa o vorbire din cer? Sunt ele oare  un alt Cuvânt al lui Dumnezeu, un Cuvânt nou, care îl completează pe cel recunoscut dintotdeauna şi pretutindeni şi de toţi cu numele de Sfânta Scriptură? Dacă ar fi aşa, atunci preocuparea şi respectul şi grija pentru păstrarea nealterată a acestor texte contemporane cu noi ar trebui să fie întru totul asemănătoare cu cele purtate de zeci de generaţii de creştini faţă de Biblie. Or, constatăm că: în timp ce  Biblia s-a păstrat nealterată timp de 2000 de ani, textele de la Pucioasa au fost modificate masiv şi substanţial tocmai de către liderii pucioşi, adică de aceia care ar fi trebuit să vegheze ca nici o iotă şi nici o cirtă din ele să nu se schimbe. În ediţia din anul 2006 a cărţii pucioşilor pe care ei au intitulat-o “Cuvântul lui Dumnezeu” apar mii de modificări faţă de ediţia din anul 1995 a aceleiaşi cărţi. Tot ce a fost incomod, sau se preta la o cosmetizare de faţadă, a fost forfecat fără scrupule. Nu ne referim aici în nici un caz la corecţiile legate de ortografie, care sunt şi ele extrem de numeroase, dar fireşti pentru orice nouă ediţie de carte, ci la modificările de fond, unele dintre ele vădit interesate ca să sporească legitimitatea şi credibilitatea acestei colecţii de “mesaje”. Dacă scrierile sunt cu adevărat vorbirea lui Dumnezeu, atunci trebuia să se admită a priori că Dumnezeu nu trebuie şi nu poate fi corectat (pur şi simplu pentru că nu e cazul – Dumnezeu este însăşi perfecţiunea). Măcar din respect pentru Dumnezeu şi pentru “Cuvântul” Lui s-ar fi cuvenit să nu se intervină cu nimic în exprimarea originală, chiar veghind scrupulos ca textele respective să rămână nealterate. Dar, dacă autorul textelor a greşit în nenumărate situaţii, uneori destul de grav, fiind nevoie să i se aplice corecţii masive, înseamnă că autorul a fost un om (sau mai mulţi), dar în nici un caz Dumnezeu.

Din raţiuni legate de spaţiul necesar prezentării acestui fenomen, am apreciat că este nevoie de o selecţie a acestor texte. De aceea am apreciat că  unele  modificări pot fi considerate “minore” şi nu le-am  mai consemnat aici. Alte modificări vizează însă  o “adaptare” intenţionată  a textului, pentru a-l face mai lizibil sau mai familiar sau mai convingător, şi aici este evidentă intervenţia editorilor. Există şi  modificări de-a dreptul mistificatoare, care încearcă să ascundă pur şi simplu unele imperfecţiuni sau chiar erori de fond, existente în ediţia întâi, alterându-se uneori în mod deosebit de grav sensul original. În fine, nu de puţine ori metoda de intervenţie a corectorilor a fost să suprime pur şi simplu porţiuni incomode din text, (uneori dispar fraze întregi!!), sau să adauge fraze inexistente în ediţia întâi.

Iată şi exemplele selectate şi contorizate:

Anul 1995 (continuare)

1275.+133. Ediţia 1995:   “Iată, pun din nou pecetea Mea peste Israel, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, amin. Aceasta este pecetea şi semnul prin care Eu, Domnul Iisus Hristos cobor şi lucrez peste Israel, care împlineşte 40 de ani, 40 de ani de hrană prin cuvântul acestei lucrări.  […] am fost cu tine 40 de ani şi am trimis glas de trâmbiţă peste tine ca să te aduni la sărbătoarea cea mare, […]” (4 martie1995)

1275.+133. Ediţia 2006:  “Pun din nou pecetea Mea peste Israel, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. Aceasta este pecetea şi semnul prin care Eu, Domnul Iisus Hristos, cobor şi lucrez peste Israel, care împlineşte patruzeci de ani, patruzeci de ani de hrană prin cuvântul acestei lucrări.  […] am fost cu tine patruzeci de ani şi am trimis glas de trâmbiţă peste tine ca să te aduni acum la sărbătoarea cea mare, […]” (19 februarie /4 martie1995)

Pucioşii fac din Verginica ba râul vieţii, ba izvorul râului vieţii (caz în care râul vieţii devine Hristos). În ambele cazuri ea primeşte gratuit un rol care rivalizează cu cel al Preasfintei Fecioare Maria (pe care chiar o pune în umbră, dată fiind importanţa care i-o atribuie pucioşii Verginicăi în planul mântuirii):

1275.+134. Ediţia 1995:  “Verginica fiule, a postit patruzeci de zile şi apoi am coborât în ea şi am făcut din ea râul vieţii, şi din râul acesta ai băut tu. Eu sunt râul vieţii şi am izvorât din Verginica în calea ta, căci am făcut din ea stâncă […]”  (4 martie1995)

1275.+134. Ediţia 2006:  “Verginica, fiule, a postit patruzeci de zile, şi apoi am coborât în ea şi am făcut din ea izvorul râului vieţii, şi din râul acesta ai băut tu. Eu sunt râul vieţii, şi am izvorât din Verginica în calea ta, că am făcut din ea stâncă […]” (19 februarie /4 martie1995)

1275.+135. Ediţia 1995:  “Vin şi Mă zidesc prin cuvânt înaintea ta şi-ţi dau învăţătură de înţelepciune a vieţii cea fără de sfârşit […]”  (4 martie1995)

1275.+135. Ediţia 2006:  “Vin şi Mă zidesc prin cuvânt înaintea ta şi îţi dau învăţătură de înţelepciune a vieţii fără de sfârşit […]” (19 februarie /4 martie1995)

1275.+136. Ediţia 1995:  “O, are dreptate omul ştiinţei, dar nu ştie cum să aibă. Păi dacă omul omoară mâncarea […]”  (4 martie1995)

1275.+136. Ediţia 2006:  “O, are dreptate omul ştiinţei, dar nu ştie cum să aibă. O, dacă omul omoară mâncarea […]” (19 februarie /4 martie1995)

În ediţia din 2006, liderii pucioşi profită de ocazie pentru a corecta o gravă eroare apărută în ediţia precedentă: echivalarea Duhului cu Cuvântul lui Dumnezeu. Sesizând că este impropriu să numeşti Cuvântul lui Dumnezeu atât persoana Fiului (v. Apoc. 19,13), cât şi persoana Duhului Sfânt, liderii pucioşi măsluiesc pe furiş originalul, aducându-l la o variantă considerată de ei acceptabilă:  Nu Cuvântul, ci Glasul (mai întâi cel al Verginicăi, apoi glasul Mariei, apoi glasul pretins că se aude pe aripile vântului la Pucioasa) este… Duhul Sfânt:

1275.+137. Ediţia 1995:  “Cine, Israele, să mai creadă căci cuvântul Meu cu tine este Duhul Sfânt de peste tine, căci tu poporul Meu […]”  (4 martie1995)

1275.+137. Ediţia 2006: “Cine, Israele, să mai creadă că glasul Meu cu tine este Duhul Sfânt de peste tine? Tu, poporul Meu […]” (19 februarie /4 martie1995)

1275.+138. Ediţia 1995: “Poporul Meu, tu eşti mireasa Mea, tată. ”   (4 martie1995)

1275.+138. Ediţia 2006: “Poporul Meu, tu eşti mireasa Mea, fiule. ” (19 februarie /4 martie1995)

1275.+139. Ediţia 1995:  “Şi acum cine te mai scapă pe tine de această dulceaţă, că iată ce ai păţit românule […]”  (4 martie1995)

1275.+139. Ediţia 2006:  “Şi acum cine te mai scapă pe tine de această dulceaţă? O, iată ce ai păţit, românule […]” (19 februarie /4 martie1995)

1275.+140. Ediţia 1995:  “O, poporule român, te-ai civilizat şi de Dumnezeu te-ai depărtat tată. ”  (4 martie1995)

1275.+140. Ediţia 2006:  “O, poporule român, te-ai civilizat, şi de Dumnezeu te-ai depărtat. ” (19 februarie /4 martie1995)

1275.+141. Ediţia 1995:  “Că te-ai băgat şi tu în cutie […] Eşti american, că ţi-ai uitat vârsta ta care este cât a Mea şi ţi-ai uitat strămoşii care-i ai dedesubtul tău. ”  (4 martie1995)

1275.+141. Ediţia 2006:  “O, te-ai băgat şi tu în cutie […] Eşti american, că ţi-ai uitat vârsta ta, care este cât a Mea, şi ţi-ai uitat strămoşii pe care-i ai dedesubtul tău. ” (19 februarie /4 martie1995)

1275.+142.  Ediţia 1995:  “Că ţi-am dat de veste împărăţia cerurilor încă de la naşterea ta […] se vor binecuvânta neamurile toate în numele tău cel nou, şi pe care îl ai de la Mine de 2000 de ani […]”  (4 martie1995)

1275.+142. Ediţia 2006: “Ţi-am dat de veste împărăţia cerurilor încă de la naşterea ta […]se vor binecuvânta neamurile toate în numele tău cel nou, şi pe care-l ai de la Mine de două mii de ani […]” (19 februarie /4 martie1995)

1275.+143. Ediţia 1995:  “Unde ţi-e tată portul tău de român, de creştin? ”  (4 martie1995)

1275.+143. Ediţia 2006:  “Unde îţi este, tată, portul tău de român, de creştin? ” (19 februarie /4 martie1995)

1275.+144. Ediţia 1995:  “Poporul Meu, nu e bun păcatul tată. Te-a despărţit de Mine. Nu e bun. ” (4 martie1995)

1275.+144. Ediţia 2006:  “O, nu e bun păcatul. Te-a despărţit de Mine; nu e bun. ” (19 februarie /4 martie1995)

1275.+145. Ediţia 1995: “O, poporul Meu român, n-am ce face cu oamenii cu şcoli. N-am la ce îi pune. ”  (4 martie1995)

1275.+145. Ediţia 2006:  “O, popor român, n-am ce face cu oamenii cu şcoli, n-am la ce îi pune. ” (19 februarie /4 martie1995)

1275.+146. Ediţia 1995:  “Degeaba se bucură de tine vrăjmaşii Mei […] ”  (4 martie1995)

1275.+146. Ediţia 2006: “În zadar se bucură de tine vrăjmaşii Mei […] ” (19 februarie /4 martie1995)

1275.+147. Ediţia 1995:  “Şi tu ce faci,  că tu te povesteşti că ai poftă ruşinoasă? ”  (4 martie1995)

1275.+147. Ediţia 2006: “Şi tu ce faci?  Tu te povesteşti că ai poftă ruşinoasă. ” (19 februarie /4 martie1995)

1275.+148. Ediţia 1995:  “O, de ce nu vrei tu să mori? Că iată, n-ai murit nici până acum, nu te-ai răstignit nici până acum. ”  (4 martie1995)

1275.+148. Ediţia 2006:  “O, de ce nu vrei tu să mori? Iată, n-ai murit nici până acum, nu te-ai răstignit nici până acum. ” (19 februarie /4 martie1995)

1275.+149. Ediţia 1995:  “Nu minte scriptura care spune că unul va fi luat şi altul lăsat. ”  (4 martie1995)

1275.+149. Ediţia 2006:  “Nu minte Scriptura care spune: «Unul va fi luat, şi altul, lăsat». ” (19 februarie /4 martie1995)

Afirmaţia că ar mai fi pe undeva şi alţii, mai sfinţi decât “sfinţii de la Pucioasa”, era considerată inacceptabilă pentru publicare în ediţia din 1995. Se pare că ea fusese făcută special doar ca să-i ambiţioneze (dar şi ca să-i ameninţe) pe adepţii mai tăfălogi, ca să sporească şi ei în împlinirile noilor învăţături pucioşeşti:

1275.+150. Ediţia 1995:  “Ne vom întâlni după vremea postului şi vom desface peceţile Cărţii şi voi coborî pe Duhul Sfânt peste poporul Meu… … Luaţi lecţia Mea şi binecuvântată să vă fie hrana cea sfântă a postului. ”  (4 martie1995)

1275.+150. Ediţia 2006:  “Ne vom întâlni după vremea postului şi vom desface peceţile cărţii şi voi coborî pe Duhul Sfânt peste poporul Meu. Va veni un popor curat, curat, şi slab de carne şi de trup. Am fii care trăiesc mai sfânt decât voi. Să nu se smintească aceştia când vor veni, că vai vouă dacă va veni de la voi spre ei sminteală! Luaţi lecţia Mea, şi binecuvântată să vă fie hrana cea sfântă a postului. ” (19 februarie /4 martie1995)

1275.+151. Ediţia 1995: “Să nu obosească slujitorul Meu, şi să lucreze la cuvântul Meu, nu la cuvântul poporului cel slab. ”   (4 martie1995)

1275.+151. Ediţia 2006:  “Să nu obosească şi să lucreze la cuvântul Meu, nu la cuvântul poporului cel slab. ” (19 februarie /4 martie1995)

1275.+152. Ediţia 1995: “O, slujitorul Meu, ascultă-Mă pe Mine, tată, pentru sfinţenia poporului Meu. ”   (4 martie1995)

1275.+152. Ediţia 2006:  “O, slujitorul Meu, ascultă-Mă pe Mine, tată, nu pe cel ce te face să ieşi din legea Mea cea orânduită pentru sfinţenia poporului Meu. ” (19 februarie /4 martie1995)

1275.+153. Ediţia 1995:  “Iar voi străjerii Mei, cercetaţi bine paşii poporului Meu şi feriţi-Mi pe acest slujitor de cei cu duh nestatornic. Poporul Meu […]”  (4 martie1995)

1275.+153. Ediţia 2006:  “Iar voi, străjerii Mei, cercetaţi bine paşii poporului Meu şi feriţi-Mi pe acest slujitor de cei cu duh nestatornic. Amin. Poporul Meu […]” (19 februarie /4 martie1995)

……………………

Estera

12 aprilie 2011

……………………