354. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XXI)

 “Domnul” de la Pucioasa a obosit de atâta “venire” nevăzută la ucenicii Lui de la Pucioasa. Acum zice că nu mai poate veni, dar ar dori s-o facă în continuare. De aceea la propune pucioşilor o soluţie de compromis: El nu mai vine pentru că nu mai poate; dar ar putea fi adus, dacă pucioşii se încumetă ca ei să-L aducă. Este promovată imediat şi o maximă pucioşească: “Domnul nu mai vine, ci trebuie adus”. Principalii “aducători” de până acum, care “s-au făcut luntre şi punte” pentru venirea Lui, au fost pe rând “proorociţele” pucioşeşti. Mai întâi a fost Verginica Tudorache-Stoica; apoi Maria Tudorache (sora Verginicăi, care chiar a fost numită “puntea de trecere”); apoi, în zilele noastre, cei doi lideri pucioşi zişi “cei firavi”: Mihaela Tărcuţă şi Nicuşor Nedelcu. Despre aceştia din urmă ni se spune însă că au ajuns acum la capătul puterilor, striviţi de “venirea Domnului”:

“O, eu rar vă învăţ, deşi mi-e tare dor să fac aceasta, fiindcă mi-e dor de împărăţia cerurilor pe pământ şi voiesc să iau parte la ea cu toţi sfinţii, şi în cuvânt să ne facem părtaşi în ea, dar tot mai greu apasă diavolul, care caută să slăbească puterea venirii Domnului, căci Domnul nu vine, ci trebuie adus, după cum El v-a desluşit această taină, şi orice venire a Sa trebuie să fie o sărbătoare pregătită dinainte, iar voi nu ar trebui să aveţi alte griji care să vă încurce grija cea pentru pregătirea venirii Domnului cuvânt la voi. Frica de a nu-L pierde pe Domnul, teama de a nu încurca venirea Lui, aceasta trebuie să trăiască în voi ca un fior sfânt şi ceresc, fiilor, şi atunci Domnul n-ar mai strivi pe cei atât de firavi care stau punte a venirii Lui, căci una este să ai putere şi bucurie pentru putere, şi alta este să fii neputincios şi să te temi de mărirea Domnului, care este grea de dus de cei ce nu mai pot cu trupul, cu duhul şi cu sufletul sub greul venirii Lui.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-12-2003)

Cei doi lideri pucioşi, alintaţi şi cu numele de “copii ai venirii Domnului”, sunt chemaţi “să-I dea Domnului ca să poată”, căci “Domnul” lor a devenit neputincios şi nu mai poate, şi când El nu mai poate, se face totul greu în cer şi pe pământ:

“Voiesc să vă învăţ, voiesc să vă îndemn, voiesc să fac cer inimioarele voastre, copii ai venirii Domnului. Voiesc să stau cu voi în cuvânt şi să mă bucur, şi să luaţi ca din Scripturi din gura mea mustrare, îndreptare, înţelepţire şi dreptate, şi să-I dăm Domnului putere să poată, căci când El nu poate, e totul, totul greu şi în cer şi pe pământ, fiilor.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-12-2003)

Supunerea pe care liderii pucioşi trebuie să o dea “Domnului” lor este numai şi numai pentru venirea Lui, căci El trebuie să poată în continuare să vină. Această supunere se promite că va fi de mare folos atât pentru cer şi pentru pământ, cât şi pentru iad:

“O, fii-copii din porţi, lăsaţi puterea Mea în voi şi supuneţi-vă, căci supunerea pe care v-o cer este pentru venirea Mea, nu este oricum supunere, iar ea va ajuta cerul şi pământul şi iadul, şi vă spun aşa ca să puteţi să aveţi putere cu trupul, cu sufletul şi cu duhul pentru ca să vă supuneţi […]”(Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-12-2003)

Li se mai promite liderilor pucioşi că bucuria pe care ei o resimt atunci când simt durere de la venirea Domnului lor se va preface în curând… tot în bucurie (lucru greu de înţeles pentru ceilalţi oameni, oamenii de rând care au refuzat să adere la doctrina pucioşească a Noului Ierusalim):

“ Bucuria venirii Tale cea plină de durere se va preface în bucurie curând, curând, căci fiii Tăi cei de azi îşi înteţesc în ei durerea cea pentru venirea Ta, dar numai fiii Ierusalimului nou de azi înţeleg aceasta.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-12-2003)

……………………

Estera Margareta

10 mai 2011

……………………