359. Pucioşii de la Noul Ierusalim – eretici antitrinitari

Liderii pucioşi de la Noul Ierusalim alterează grav în scrierile lor formulele de prezentare a Dumnezeirii moştenite pri Sfânta Tradiţie, demascându-şi astfel caracterul lor antitrinitar.

O pisanie de pe bolniţa mănăstirii Cozia, pictată în pridvor în limba slavonă, mărturiseşte credinţa strămoşilor noştri:

"Cu vrerea Tatălui cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh celui întru Treime slăvit Dumnezeu, s-a început şi s-a săvârşit această sfântă biserică […]”

Formularea aceasta nu este singulară. Pentru a sublinia importanţa formală a cinstirii Sfintei Treimi, ea a fost introdusă în mod special ca atare în rânduiala primirii la Ortodoxie a ereticilor. Reproducem pasajul respectiv din această slujbă bisericească:

«Întrebare: Crezi întru unul Dumnezeu ce este în Sfânta Treime slăvit şi închinat, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, Împaratul şi Dumnezeul, şi te închini lui?

Răspuns: Cred întru unul Dumnezeu ce este în Treime slăvit şi închinat, Tatăl, Fiul, Sfântul Duh, şi ca unui Împărat şi Dumnezeu mă închin Lui.

Şi îndată, făcând închinare până la pământ, aspirantul la reprimirea în sânul Ortodoxiei citeşte Simbolul credinţei (Crezul creştin).»

O altă sursă a Sfintei Tradiţii care are o cinstire dedicată Sfintei Treimi este Acatistul Sfintei Treimi. Regăsim şi aici aceeaşi formulă consacrată de cinstire a Treimii, spre exemplu în Condacul 1:

“Împărate al veacurilor, şi Doamne cel mai înainte de veci, Făcătorule a toată făptura cea văzută şi nevăzută, Dumnezeule cel slăvit în Sfânta Treime, Căruia se închină tot genunchiul; al celor cereşti, al celor pământeşti şi al celor de dedesubt.”

Condacul 11 reia şi el aceeaşi formă de cinstire:

“Toată cântarea ce se aduce Ţie nu poate a-Ţi aduce mulţumirea cuvenită pentru toţi şi pentru toate, Dumnezeule Cel slăvit în Treime”

De altfel, aceeaşi formulare o regăsim şi în principala invocaţie introductivă a slujbei Utreniei:

“Slavă Sfintei şi celei de o fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor!”

Dar ce a devenit Treimea la pucioşi? Ea fost transformată în Unime. Iată felul în care cinstesc ei fiinţa dumnezeiască pe care şi-au conceput-o în laboratoarele lor de “exerciţii cu Duhul Sfânt”:

“Iată întreit cuvânt de sărbătoare odată cu praznicul Înălţării Mele, care are lângă el sărbătoarea marelui împărat creştin Constantin, cel care a strâns pe cei trei sute optsprezece părinţi duhovniceşti şi a statornicit atunci credinţa şi cartea ei peste biserică, împotriva oricărui duh rătăcitor şi care ar lovi pe Unul Dumnezeu, Cel întru Unime mărit: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, Dumnezeu întru o singură Fiinţă lăudat în veci.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 2-06-2011)

În timp ce Treimea este cea mai minunată taină descoperită în Biserică, care nu desfiinţează deofiinţimea lui Dumnezeu ci o lămureşte, Unimea desfiinţează prin substituţie Treimea şi defigurează cinstirea şi închinarea care se aduc în Treime de către credincioşi. Pucioşii alunecă în monarhianism, deoarece la ei Persoana Fiului este destrupată şi redusă la un simbol care este Cuvântul unui duh locvace. La Pucioşi Tatăl este Cuvântul, Duhul este Cuvântul şi Fiul este Cuvântul, deci cele trei Persoane dumnezeieşti se reduc la una: Cuvântul, şi aşa apare dogma Unimii căreia îi aduc ei cinstire şi închinare. Ba mai mult, în această Unime se topesc toate celelalte “persoane” cereşti adorate sau cinstite de către pucioşi: Maica Domnului, sfinţii, îngerii, chiar şi unele suflete ale morţilor, căci toate aceste duhuri “vorbesc” la Pucioasa din dreptul lui “Dumnezeu” şi întregesc “canonul” Cuvântului Pucios şi justifică, prin universalitatea implicării duhurilor, dogma Unimii.

……………………

Estera Margareta

14 iunie 2011

……………………