364. Arsenie Papacioc demască zdrobitor, de dincolo de mormânt, impostura pucioşilor de la Noul Ierusalim

În efortul lor de a specula fiecare eveniment din viaţa Bisericii Ortodoxe Române şi  de a-i „recupera” pentru Biserica lor schismatică (zisă şi „Biserica Noul Ierusalim”) până şi pe cei mai proeminenţi duhovnici plecaţi din această viaţă, dar care au rămas adânc încrustaţi în conştiinţa populară, liderii pucioşi au căzut în ispita încercării de a-l revendica, numai pentru ei, inclusiv pe vrednicul de pomenire arhimandritul Arsenie Papacioc – care tocmai a trecut la cele veşnice. Lăcomia însă le-a jucat pucioşilor o uriaşă festă demascatoare. Insuficient informaţi probabil, liderii pucioşi afirmă în ultimul lor „mesaj” (pe care pretind că l-au primit de la „Dumnezeul” lor)  că Arsenie Papacioc nu s-a pretat niciodată la demascarea sectei „Noul Ierusalim”, aşa cum au făcut-o alţii „de teapa lui” (mari duhovnici ai României, clerici din B.O.R.). Fără a bănui măcar că Arsenie Papacioc a demascat public, în mai multe rânduri, „fenomenul Pucioasa” – clasându-l fie „înşelătorie cruntă”, fie „rătăcire”, fie „caz grav care îndepărtează de Ortodoxie” –  liderii pucioşi se îmbată cu apă rece, prezentându-l (cu o nonşalanţă vecină cu inepţia) pe marele duhovnic ca pe unul care ar fost în viaţă un imparţial şi un neutru faţă de disputele din jurul acestui „fenomen”. Ba mai mult, ei plusează cu inconştientă infatuare, pretinzând nici mai mult, nici mai puţin, că Arsenie a fost chiar un simpatizant din umbră al pucioşilor, care „purta în inima lui adevărul despre lucrarea de la Pucioasa”:

“ Iată, am deschis porţile cerului şi am primit acum un slujitor al Bisericii neamului român. Am deschis pentru el porţile cerului, fiilor, şi v-am aşezat pe voi să-i pomeniţi ziua lui de intrare între sfinţi. Îi dau acum odihna şi mângâierea pentru slujirea lui cea plină de milă pentru om şi îi arăt acum slava lucrării Mele cu tine, poporul Meu, căci el, pe pământ, n-a lovit în tine şi în acest cuvânt, şi în lucrarea Mea cu tine  şi a fost atent la ea şi a crezut că Eu sunt şi că nu e omul, şi n-a făcut şi el cum au făcut ceilalţi duhovnici de până acum ai neamului român şi care s-au grăbit şi au lovit cu  cuvântul lor în taina Mea cu tine, poporul Meu, iar când au dat ei ochii cu Mine, la plecarea lor de pe pământ, s-au ruşinat adânc şi n-au avut la Mine trecerea pe care o are acum slujitorul căruia i-am deschis Eu acum porţile cerului, preotul român Arsenie, cel plin de suferinţă pe pământ pentru numele Meu, şi care în taină sfântă purta în inima lui adevărul Meu cel din lucrarea Mea cu tine, iar acum, te-am aşezat să-i faci pomenirea, şi intrarea, şi i-am arătat acum taina Mea cu tine pe care el a dorit-o, dar n-a putut să aibă parte cât a fost pe pământ, să se apropie de ea.” (Citat din predica intitulată Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 22-07-2011)

Afirmaţiile de mai sus ale liderilor pucioşi sunt însă o suită de minciuni uluitoare!

Arsenie Papacioc „n-a lovit în pucioşi şi în Cuvântul de la Noul Ierusalim”?? Ba a lovit din plin, demascând toată mascarada de la Pucioasa şi numindu-i pe pucioşi „rătăciţi”, clasând „Cuvântul” lor drept „înşelătorie cruntă” iar secta Noul Ierusalim  numind-o „un caz grav care îndepărtează de Ortodoxie”.

Arsenie Papacioc „a fost atent la lucrarea de la Pucioasa”??  Nicidecum, căci el n-a fost atent în sensul de a o admira şi a o susţine, ci a fost atent ca să-i demaşte caracterul eretic şi schismatic.

Arsenie Papacioc „a crezut că la Pucioasa vorbeşte Dumnezeu, şi nu omul”?? Nicidecum, căci dacă ar fi crezut că această „vorbire” vine din cer, ar fi fost plin de respect şi de condescendenţă faţă de ea, susţinând-o într-un  mod deschis şi militant, ca pe o adevărată lucrare a lui Dumnezeu. Or, Arsenie n-a făcut nicicând aşa ceva.

Arsenie Papacioc „n-a făcut şi el cum au făcut ceilalţi duhovnici de până acum ai neamului român – cum ar fi Ilie Cleopa, Ioanichie Bălan, Dumitru Stăniloae sau Constantin Galeriu – care au lovit cu necredinţa lor în Noul Ierusalim”?? Ba, dimpotrivă, Arsenie aproape că i-a întrecut în vehemenţa demascării imposturii de  la Pucioasa, mai ales în dialogurile purtate cu ei.

Arsenie Papacioc „nu s-a grăbit să lovească cu cuvântul lui în taina de la Pucioasa”?? Asta n-au aflat pucioşii (încă), dar el a făcut-o, şi încă de mai multe ori.

Arsenie Papacioc „în taină sfântă purta în inima lui adevărul despre lucrarea de la Pucioasa ”? Nicidecum! Dacă am admite că a fost aşa, înseamnă că una gândea şi alta vorbea, ceea ce ar dezvălui un caracter imoral şi ar anula orice credibilitate şi respect pentru aceste opinii şi pentru acest om – pe care pucioşii încearcă să şi-l revendice în mod fraudulos.

Aşadar, în realitate lucrurile stau exact pe dos faţă de cele declarate de pucioşi! Arhimandritul Arsenie Papacioc a criticat aspru în viaţa sa nu numai secta pucioşilor, dar şi pe alţi rătăciţi pseudo-ortodocşi care au voit să fie originali cu orice preţ şi s-au crezut a fi mari reformatori religioşi, nereuşind însă să-şi depăşească propria condiţie şi asumându-şi în aparenţă trista figură a unor patetici „fundamentalişti ultra-ortodocşi”. Un exemplu concret este, de pildă, cel oferit de mişcăriştii-centrifugi de la Vladimireşti, pe care pucioşii şi i-au revendicat ca strămoşii lor spirituali, prin „trâmbiţele apocaliptice”  Ioan Iovan şi Veronica Barbu-Gurău (doi teologi mediocri, despre care pucioşii pretind că au precedat-o pe „trâmbiţa Verginica Tudorache Stoica”, fondatoarea schismei pucioşeşti). Într-un interviu luat lui Arsenie Papacioc în iulie 1993, (când secta pucioşilor fusese demascată deja într-un sinod al B.O.R.) lucrurile sunt spuse pe nume, fără echivoc, şi de dreptul Arsenie: „aşa-zisul fenomen de la Pucioasa este de fapt (asemenea celorlalte deviaţiuni mişcăriste, cu pretenţii de „fenomen”) o înşelătorie cruntă!”. Reproducem câteva pasaje din acest interviu, comentând aspectele cel mai relevante prin note explicative:

Sorin Dumitrescu: Părinte arhimandrit, vreau să vă întreb un lucru – ăsta-i un lucru capital, care… ne preocupă pe toţi acuma –… această… acest lucru cu alunecările credinţei… aţi auzit, de pildă – trebuie că vi s-a…v-a ajuns la ureche –… aşa-zisul “fenomen” de la Pucioasa, care a creat o problemă în Biserică. Răspunsul Sinodului, finalmente, a fost destul de… timid – îndrăznesc eu ca să calific – bine c-a fost!

Arsenie Papacioc: Da! Bine c-a fost, şi n-a fost timid. (Notă: Arsenie Papacioc apreciază că răspunsul Bisericii n-a fost unul timid, ci unul înţelept, de temporizare, pentru a mări astfel şansele de recuperare a sutelor de naivi înşelaţi de către liderii pucioşi, ca aceştia să se poată întoarce singuri în Biserica pe care au părăsit-o)  Nu se poate răspunde altfel, ştiţi!? Însă… i-a pus în situaţia să recunoască… să se recunoască că sunt îndrăzneţi, sunt naivi: “…facem biserică nouă…” (Notă: Expresia “biserică nouă” scoate în evidenţă dorinţa manifestă a pucioşilor de a se desprinde de biserica strămoşească, adică de a alege schisma în locul ascultării de ierarhia Bisericii) … nici din punct de vedere al unor organizaţii regulamentare călugăreşti (Notă: Arsenie Papacioc pare a fi precis informat că  “mănăstirea” pucioşilor de la Glodeni era lipsită de cele mai elementare reguli. Aici nu se mai practică nici tunderea în monahism, nici ascultarea de chiriarhul locului, nici cârmuirea de către un stareţ sau o stareţă, nici vieţuirea separată dintre bărbaţi şi femei, nici portul straielor călugăreşti, nimic, nimic, în afară de pretenţia de a fi consideraţi în mod gratuit  “sfinţi călugări”), nici nimic, amestec acolo… bizantinerie… (Notă: Arsenie Papacioc demontează pretenţia pucioşilor de a se declara singurii păstrători ai învăţăturii şi artei creştine originale, bizantine, propovăduind tuturor cu emfază necesitatea “întoarcerii la izvoare”) au declarat-o pe-aia “sfântă”, au dezhumat-o şi puţea, (Notă: Această remarcă a lui Arsenie Papacioc este total hazardată, îndată ce se bazează pe relatări neconfirmate – la fel de lipsite de credibilitate ca şi cele ale pucioşilor, care pretindeau că dimpotrivă, osemintele Verginicăi miroseau a eau de Cologne. Faptul că Arsenie se lansează într-o asemenea apreciere dovedeşte însă o totală inapetenţă a lui la poveştile pucioşilor despre “sfânta Verginica”. El se plasează astfel fără echivoc în tabăra celor care se declară dezgustaţi de basmele pucioşeşti)  au zis că “e mireasmă bună”, au îngropat-o imediat, a fost o femeie măritată şi făcea pe fecioara… (Notă: Arsenie apreciază corect că o fecioară pătrunsă de dorul de călugărie autentică nu ar fi făcut în nici un caz un compromis, cum a făcut Verginica prin căsătoria cu Nicolae Stoica, un flocău cu cu 15 ani mai mic decât ea. Pucioşii prezintă căsătoria Verginicăi ca fiind strict formală, fără a sesiza că intră singuri în plasa înşelăciunii pe care tot ei au ţesut-o. Ei pretind aici că înşelătoria numită “căsătoria Verginicăi” a fost aleasă şi ocrotită chiar de către Dumnezeu, ca fiind singura soluţie care i-ar fi asigurat Verginicăi sprijin material şi o îngrijire aleasă. Nimic mai fals: Verginica avea destui adepţi care o iubeau şi o ascultau fără crâcnire, aşa că avea cine să o ajute şi nu ar fi dus lipsă de nimic. De altfel, cei care au contribuit la întreţinerea familiei Stoica şi  la re-zidirea casei cuplului Verginica-Nicolae Stoica au fost tot adepţii pucioşi, care au ridicat la Pucioasa, din temelii, o casă cu etaj numită “templu” pentru Verginica şi soţul ei.  În schimb, soţul Verginicăi nu s-a dovedit a fi sprijinul presupus de “Domnul” pentru Verginica, deoarece a preferat băutura şi să alerge după alte femei, iar după câţiva ani de convieţuire a părăsit-o definitiv pe Verginica şi s-a însurat cu altă femeie, cu care a făcut şi copii. “Dumnezeul” Pucios, cel care i l-a ales Verginicăi pe Nicolae Stoica drept mire, dacă era într-adevăr Dumnezeu, ar fi trebuit să ştie că “susţinătorul” Verginicăi este de fapt un desfrânat şi beţiv, iar Verginica va fi ajutată pe viitor doar de simpatizanţi, dintre care multe erau femei devotate – aşadar căsătoria Verginicăi nu se justifica prin nimic. În acest sens, Arsenie e îndreptăţit să spună despre ea că “…făcea pe fecioara”, îndată ce scopul declarat al căsătoriei – întrajutorarea celor doi soţi – a fost numai de faţadă) vreau să zic că, aveam atâtea argumente şi aveam ce să le spunem. Şi Biserica nu putea să ia o altă măsură, pentru că e vorba de credincioşi, de lume, nu-ştiu-ce, ştiţi…(Notă: Arsenie apreciază că este mai important să salvezi nişte credincioşi de la rătăcire decât să susţii la modul steril nişte principii, chiar corecte în sinea lor, dar fără roade)

Sorin Dumitrescu: Bun! Alături de astea există un anumit reviriment al “spiritului Vladimireşti”. Există chiar un reviriment al tipului de “profeţie abruptă”,… cum să spun eu? poporană, de tip… “Petrache Lupu”… (Notă: Sorin Dumitrescu ştie perfect că toate mişcările pseudo-ortodoxe centrifuge se interconectează ideologic în mod spontan şi îşi caută cu disperare legitimitatea, construind legături cu “spirite profetice” colaterale. Pucioşii, spre exemplu, au “confiscat” pur şi simplu toate personalităţile excentrice ale ortodoxiei româneşti , cum ar fi Petrache Lupu, Iosif Trifa, Ioan Iovan, Veronica Barbu-Gurău, Arsenie Boca, declarându-le pro domo “trâmbiţe apocaliptice” pucioşeşti!)

[…]

[…]

Arsenie Papacioc: De fapt, să ştiţi că… să-i spună “fenomen”… e prea mult spus! Nici la Vladimireşti… o înşelătorie cruntă… (Notă: Arsenie Papacioc nu se sfieşte să ridice vălul de pe acele mişcări pseudo-ortodoxe, faţă de care Biserica, din considerente de strategie probabil, a preferat să fie ceva mai flexibilă. În concepţia lui Papacioc nu numai pucioşii, dar şi maglaviţii şi vladimireştii au fost şi sunt nişte înşelători, faţă de care el personal preferă măsuri mai radicale, intuind şi unele pericole subterane, pe care Biserica din principiu le ignoră sau le minimalizează) o lipsă de curaj pentru nişte măsuri mai dure, sau, mai bine zis, mai de la rădăcină… şi-au făcut de cap… în sfârşit, noi…  ce “fenomen”!? (Notă: “Fenomenologia” pucioasă şi a altor mişcări sectare este tratată de Papacioc cu dispreţ, constatând că este vorba de nişte bieţi înşelători care, în lipsa unor măsuri mai ferme din partea Bisericii, au înţeles greşit clemenţa ei şi şi-au făcut de cap. Interesant este faptul că Arsenie foloseşte aceeaşi expresie la adresa pucioşilor, spunând că “şi-au făcut de cap”, expresie pe care o vor folosi şi pucioşii în mesajul din 22-07-2011 despre Biserica lui Arsenie: “şi-a făcut de cap” ) Eu am fost şi acolo, am vorbit şi acolo, mult… cu părintele Cleopa am fost, că eu sunt din Sihăstria de fapt, dar…n-am mai fost de 30 de ani acolo…    

Ignoranţa le-a dat însă pucioşilor şi mult curaj. Ei au plusat cu dezinvoltură, atribuindu-i lui Arsenie Papacioc acum, după moarte, atribute care nu se regăsesc câtuşi de puţin în poziţia sa publică despre pucioşi, exprimată în cursul vieţii. În imaginaţia lor bolnavă, pucioşii pretind că spiritul lui Arsenie, eliberat acum de trup, îi binecuvintează pe ei de pe tărâmul celălalt. În plus, el face acum ceea ce n-a binevoit să facă pe vremea când era în trup: se roagă la „Dumnezeul” Pucioasei ca să le deschidă El fraţilor lui din Biserică, cei rămaşi pe pământ, ochii şi mintea şi inimile, ca să descopere şi să priceapă ei tainele de la Pucioasa şi să creadă în ele şi să scape de urgia pregătită „necredincioşilor”:

“Binecuvântare duhovnicească lasă el acum de lângă Mine peste tine, iar Eu, Domnul, îi dăruiesc lui acum răsplata trudei lui şi a credinţei lui, căci umilinţa inimii lui a fost mare înaintea Mea, ca şi credinţa lui, şi se roagă el acum înaintea tronului Meu să deschid ochii slujitorilor Bisericii neamului român şi inimile lor apoi ca să le fac lor parte de descoperirea tainei venirii Mele acum la tine cuvânt, şi să Mă bucur Eu de la ei, mai înainte ca ei să-şi piardă plata cea de la mila Mea, căci cei necredincioşi  au plata celor necredincioşi şi e cu mare durere plata aceasta.”  (Citat din predica intitulată Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 22-07-2011)

Aşadar, pucioşii au devenit victimele propriei lor dezinformări. Ei s-au demascat ca falsificatori fără scrupule ai realităţii, răstălmăcind-o în cel mai grăitor mod cu putinţă. Ei l-au transformat peste noapte pe Arsenie Papacioc, dintr-un vajnic apologet al dreptei credinţe şi demascator al mişcărilor sectare ce era, într-un presupus simpatizant al mişcării pucioşeşti, neavând ei habar că Arsenie avea cea mai proastă impresie despre „proorociţa Verginica”, despre ale cărei oseminte spunea că „puţeau” a pucioasă – aşadar era departe de a o considera sfântă, cu moaşte frumos mirositoare! Grav este că pucioşii pun cu forţa în gura lui Dumnezeu toate aceste neadevăruri, ambalându-le sub eticheta mincinoasă „Cuvântul lui Dumnezeu”, ca şi când Dumnezeu Însuşi l-ar fi lăudat pe Arsenie Papacioc pentru reţinerea sa din timpul vieţii în a-i demasca pe pucioşi. Adică, Dumnezeu pur şi simplu n-a ştiut care era adevărata poziţie a arhimandritului Arsenie faţă de Noul Ierusalim!!!??? Aceasta conduce în mod inevitabil la concluzia că: ori Dumnezeu este mincinos (ceea ce este absurd şi inacceptabil!), or că „Dumnezeul” pucioşilor nu este Dumnezeu Adevărat, Atotştiutorul, ci doar o invenţie a liderilor pucioşi, o biată făcătură omenească (ceea ce e mai mult decât evident). Dacă adevăratul Dumnezeu ar fi fost la Pucioasa, oare n-ar fi ştiut El că Arsenie a clasat „fenomenul Pucioasa” drept „înşelătorie cruntă”? Dacă aşa-zisul „Cuvânt al lui Dumnezeu” de la Pucioasa spune minciuni (atunci când afirmă că Arsenie Papacioc, în toată viaţa lui, nu i-a vorbit vreodată de rău pe pucioşi), mai este el oare cuvânt de la Dumnezeu, sau este o însăilare meşteşugită de minciuni ale omului îndrăzneţ, care vorbeşte vrute şi nevrute în  numele Lui? Dacă Arsenie ar fi fost într-adevăr simpatizant al Noului Ierusalim, aşa cum pretind pucioşii, atunci interviul dat lui Sorin Dumitrescu nu-l demască şi pe el ca pe un impostor şi ca pe un mincinos, atunci când a afirmat că „oasele dezgropate ale Verginicăi puţeau” şi că „fenomenul pucios este o înşelătorie cruntă”? Când a spus adevărul Arsenie Papacioc? Înainte sau după moartea sa? Fără îndoială că înainte, dacă admitem – şi avem toate motivele să credem asta – că el era un om integru, deci nu putea fi un impostor care abia după moarte să fi putut fi în stare să spună adevărul.

 Un interviu realizat de Fabian Anton, avându-l ca interlocutor pe părintele Arsenie Papacioc, este postat pe internet la adresa http://ortodoxie.3x.ro/parinti_contemp/p_arsenie_papacioc/PapaciocA.htm şi confirmă poziţia negativă a acestuia faţă de pucioşii de la Noul Ierusalim şi  faţă de toţi ceilalţi „mişcărişti” pseudo-ortodocşi, pe care el îi categoriseşte franc drept „şarlatani”. Printre ei – surpriză sau nu – sunt şi câteva dintre „trâmbiţele apocaliptice” ale pucioşilor : Veronica Barbu-Gurău şi preotul Ioan Iovan. Iată cum arată un fragment din respectivul interviu (comentate de noi prin note explicative):

Fabian Anton: Despre fenomenul Maglavit (Notă: Şi Maglavitul este revendicat de către pucioşi ca un precursor al ereziei lor, prin persoana “trâmbiţei apocaliptice”  Petrache Lupu ) ce părere aveţi?Arsenie Papacioc: Una negativă.Fabian Anton: Se aseamănă celui de la Vladimireşti, ori celui de la Pucioasa? Arsenie Papacioc: Acelea sunt mult mai rele, au deja aspect de organizaţie, (Notă: Această observaţie este esenţială. Ea confirmă o alunecare implacabilă a “mişcărilor” organizate către schismă, eveniment care în cazul pucioşilor de la Noul Ierusalim a fost deja confirmat prin înfiinţarea unei noi “biserici” şi a unei ierarhii paralele necanonice) sunt foarte rătăciţi. (Notă: Atributul “foarte” exprimă sentimentul lui Arsenie că aceste două cazuri sunt irecuperabile) Cea mai gravă problemă pe care a avut-o biserica în ultimii 50-60 de ani a fost şi este Vladimireştiul. Cea mai grea problemă a Patriarhului Justinian a fost Vladimireştiul.
Fabian Anton:  Şi atunci ce este de făcut, că lumea se duce totuşi acolo?Arsenie Papacioc: Lumea se duce şi-n iad, e adevărat. Oamenii se duc şi-n rai şi-n iad. Acum, unde or fi mai mulţi nu ştiu…Fabian Anton: Despre Visul maicii Veronica ce ştiţi...?Arsenie Papacioc: Nu-i mai zice „maică”. Este o şarlatancă. A venit la mine, mi-a cerut să o spovedesc, a fost căsătorită… Trăieşte doar prin „minunile” astea. Am vorbit şi cu Părintele Cleopa despre treaba asta, am vorbit de seara şi până a doua zi, la ora 11, încontinuu. Se convinsese şi el ce-i cu Veronica şi cu Ioan, ăsta care-i la Recea şi care fusese caterisit şi apoi a fost iertat. Nişte nenorociri de-ţi stă mintea în loc. Acum sunt organizaţi frumos acolo, ca să atragă. Pentru că diavolul nu poate să se arate în adevărata lui urâciune, că ai muri de l-ai vedea. Se arată frumos, ţanţoş… Am fost şi eu la Vladimireşti şi Veronica tocmai venea de la gară. Mi-a spus: „Uite Părinte, a venit Sfântul Ioan Evanghelistul şi mi-a dus el valiza!”Fabian Anton:  Păi poate i-o fi dus-o…
Arsenie Papacioc:  Cred că dracul era foarte bucuros că-i ţine locul Sfîntului Ioan Evanghelistul…Fabian Anton:  Ştiţi cum zice Ţuţea: „Dracul te bagă şi-n biserică, numai ca să fii de partea lui!”Arsenie Papacioc:  A fost şi stareţ într-un timp! Frate, pe plan moral 666 este foarte aproape. Nu vedeţi acum că s-a oficializat sodomia? Nu vedeţi că păcatele sodomice urgentează Judecata de Apoi?Fabian Anton:  Ce părere aveţi de Părintele Ghelasie de la Frăsinei?Arsenie Papacioc: Negativă. O părere negativă despre el, despre turta aceea isihastă, despre medicina lui… Văd ca are influenţă însă. Am auzit că a plecat la Sfântul Munte. M-aş fi bucurat, dar nu cred că-i adevărat. În sfârşit, nici să nu mai aud de aşa ceva…Fabian Anton: Pornind de la o întâmplare din „Pateric”, vă întreb: Este mai uşor să vedem îngeri, sau să ne vedem păcatele?Arsenie Papacioc: Să vezi îngeri este o mare înşelare, (Notă: Şi pucioşii au în literatura lor apocrifă câteva referinţe la întâlniri de gradul zero cu “îngeri” ) nu ai nici un merit, nu înseamnă nimic. Dar a-ţi vedea păcatele înseamnă că semeni cu Hristos şi cu Sfinţii. Îngerii nu se arată fiindcă vrei tu, poate nu-i nici înger bun… Se spune că un frate a văzut în chilie pe satana în chip de Hristos. Şi „Hristos” îi zice: „Eu sunt Hristos, închină-te mie!” Iar el a răspuns: „Toata viaţa m-am închinat lui Hristos. Cine eşti tu de nu ştii asta?” Şi satana a dispărut. Deci cine vrea sa vadă, e slab; cine vrea să trăiască e important.
 

          O concluzie inevitabilă reiese din acest dialog: dacă Arsenie Papacioc considera că “a vedea pe îngeri” este o mare înşelare, oare ce ar putea  însemna “ a vedea pe Dumnezeu”, adică exact ceea ce pretind liderii pucioşi de la Noul Ierusalim?

Şi alte bloguri dezvăluie consistenţa mesajelor anti-pucioşiste ale lui Arsenie Papacioc. Spre exemplu, pe blogul cu adresa http://blogul.eucred.ro/2010/03/14/NeVorbestePrArseniePapaciocVol2.aspx se regăseşte următorul dialog edificator dintre părintele Ioanichie Bălan şi părintele Arsenie despre “mişcăriştii” desprinşi din Biserica Ortodoxă Română:

Ioanichie Bălan:  Deci, cu Ghelasie, ştiţi ceva anume? Nu cumva este înrudit cu cazul de la Pucioasa? Eu vad ceva dubios. A spus Părintele Stăniloae – vă spun ca să nu uit – , înainte de a muri cu vreo câteva luni ceva: fusesem pe la el, şi printre altele spunea şi aceasta: „Părinte, avem, în Biserica Ortodoxă Română şapte cazuri grave care ne îndepărtează de Ortodoxie”. „Care sunt aceste cazuri, părinte profesor?” „Vladimireştiul, cu toată mişcarea lor; al doilea, mişcarea de la Mânăstirea Recea (a pus-o separat); mişcarea cu “Tatăl, Fiul şi cu Duhul Sfânt”, cu aceia, Gherasim şi Arsenie de la Cocoşu; Visarion, visarioniştii, despre care aţi vorbit; Ghelasie de la Frăsinei; şi Pucioasa. V-am spus, sunt şapte cazuri în care Biserica trebuie să ia nişte măsuri. Noi nu putem să lăsăm aşa.Arsenie Papacioc:  A apărut şi Pucioasa aceasta... Eu, i-am cam ameninţat pe ăştia, le-am spus la cei care îi susţin că Visarion are ceva legături cu Pucioasa.
Ioanichie Bălan:  Are şi cu Vladimireştiul, să ştiţi.
Arsenie Papacioc:  Şi i-am cam speriat pe preoţi. Am fost întrebat, de fapt, de o ziaristă care a fost directoare la Europa Liberă, care e o fiică duhovnicească de a mea. O fată bună, o femeie cumsecade.Ioanichie Bălan:  Doina Alexandru?Arsenie Papacioc:  Asta, Doina Alexandru. De fapt, Dorina Alexandru.Ioanichie Bălan:  A venit la Galaţi, înapoi?Arsenie Papacioc:  Îşi face casă la Costineşti. M-a întrebat despre Pucioasa, şi i-am spus aşa: „Dacă am pune într-un vas de reacţie elementele de la Pucioasa, prea multă pucioasă ar ieşi!”... Adică nişte pucioasă şi nimic mai mult.
Ce-au vrut sa facă? Irineu (Notă: este vorba de Irineu Bistriţeanul), ăsta, îmi era fiu duhovnicesc. L-am salvat pe omul ăsta, părinte, când era diacon, dintr-o stare sufletească foarte interesantă. Şi l-am salvat foarte simplu: i-am zis: „Schimbă-ţi punctul de vedere, domnule!” Şi şi-a revenit. Şi mi-a rămas apropiat sufleteşte. A retractat, s-a pocăit, s-a schimbat. Vorbeam cu Preasfinţitul Vartolomeu Anania: „Părinte, zice, îşi vede de treabă, şi-a recunoscut greşeala.” (Notă: Consemnăm aici o importantă mărturie despre adevărata poziţie de astăzi a arhiereului Irineu Bistriţeanul faţă de pucioşi. Aceştia dimpotrivă, pretind că Irineu încă mai tânjeşte după ei, dar nu-l lasă alţii să li se alăture) Nu poţi să-l condamni. A fost racolat de tânăr.

Aşadar, cei doi părinţi duhovniceşti consideră la unison că deviaţionismul “mişcărist”  din România are în frunte “şapte cazuri grave” (printre care şi Noul Ierusalim de la Pucioasa), caracterizate prin militantism sectar, faşă de care B.O.R. ar trebui să ia măsuri mai ferme –  pentru a împiedica migraţia unor creştini mai slabi în credinţă spre aceste surogate ale Ortodoxiei.

        Pucioşii, dacă tăceau, filozofi rămâneau. Dar toată pasărea pe limba ei piere. Pe fondul ignoranţei lor nonşalante  şi al infatuării lor fără de margini, care i-au făcut să iasă pe tarabă cu un şirag de minciuni străvezii, vizibile pentru oricine, putem spune acum fără nicio ezitare că Arsenie Papacioc le-a dat – de dincolo de mormânt –  lovitura de graţie pucioşilor de la Noul Ierusalim, demascându-le fără echivoc impostura şi caracterul lor amăgitor.

……………………

Estera Margareta

26 iulie 2011

……………………