370. Pucioşii de la Noul Ierusalim fac proorocii discordante despre „cerul cel nou şi pământul cel nou”

Sfânta Scriptură descrie cu acurateţe succesiunea temporală a două evenimente apocaliptice care vor schimba faţa lumii. Este vorba de schimbarea cosmică denumită “cer nou şi pământ nou”, urmată imediat de pogorârea din cerul cel nou a cetăţii sfinte Noul Ierusalim:

“Şi am văzut cer nou şi pământ nou. Căci cerul cel dintâi şi pământul cel dintâi au trecut; şi marea nu mai este. Şi am văzut cetatea sfântă, noul Ierusalim, pogorându-se din cer de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă, împodobită pentru mirele ei” (Apoc. 21,1-2)

        Pucioşii pretind că în anul 1991 a fost zidită cu jertfe de pe pământ şi cu planuri coborâte din cer “Cetatea Sfântă Noul Ierusalim”, adică exact aceea proorocită de Biblie. Ar fi de aşteptat ca acest evenimente să fie precedate de facerea cerului şi pământului cele noi, dar mărturiile scrise ale pucioşilor sunt de o incongruenţă şocantă. În anul 1993, pucioşii declară solemn că “cerul cel nou şi pământul cel nou acum se fac”, iar Noul Ierusalim acum se coboară din cer la Pucioasa, deşi lăcaşul de cult de la Glodeni  fusese zidit încă din anul 1991:

“ La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul şi pe om, iar acum iarăşi se lucrează prin cuvânt şi se fac cer nou şi pământ nou şi om nou, după chipul şi după asemănarea lui Dumnezeu, precum a fost la început chipul şi asemănarea lui Dumnezeu în om. Dar iată, trebuie trudă în cer şi pe pământ, căci Noul Ierusalim se coboară din cer, şi nimeni nu pricepe această taină întru lucrarea ei.” (Citat din “Cuvântul” pucios datat 23-04-1993)

Aşadar, încă din 1993 pucioşii pretindeau că cerul cel nou şi pământul cel nou acum se lucrează. “Lucrarea” aceasta se pare că va fi de durată, iar felul în care “se lucrează cerul cel nou” de la Pucioasa este inedit: el se întrupează în liderii pucioşi, numiţi  “cei aleşi”, care urmează să fie sfetnicii de taină ai regelui Mihai, unsul României:

 “ Lucrează Domnul cer nou şi pământ nou, şi biruinţa aceasta este aşteptată de veacuri, iubiţii Mei. Voiesc să întrupez cerul cel sfânt în cei aleşi ai neamului României, ca să aibă Domnul stâlpi în preajma unsului Său.” (Citat din “Cuvântul” pucios datat 27-05-1993)

Alteori pucioşii relativizează totul în legătură cu cerul cel nou şi pământul cel nou, pretinzând că acestea trebuie înţelese la modul figurat, ca o schimbare radicală în care vor dispărea nu numai toate deprinderile cele vechi, care vor fi înlocuite cu sfinţenia absolută, ci tot ceea ce este omenesc va dispărea şi nu va mai rămâne:

“ Domnul iarăşi vine, şi vine cu legea sfinţeniei, şi nu vine cu altă lege aşa cum dai tu să spui, că în afară de legea sfinţeniei nu va mai fi altă lege. Cele vechi trec şi se şterg, şi se aştern în locul lor cer nou şi pământ nou, şi nimic necurat, nimic vechi, nimic omenesc nu va mai rămâne între cele noi.” (Citat din “Cuvântul” pucios datat 28-08-1993)

O altă versiune care relativizează cerul cel nou şi pământul cel nou care acum se lucrează, pretinde că “lucrarea” constă în “coborârea de cuvânt a Domnului” care vine la Pucioasa:

“ Iată, vine pe pământ înţelepciunea cea dintru începutul cel dintâi şi va prinde sub ea pe cei mândri ai veacului acesta, căci prinţul lumii a iscodit pe Făcătorul, L-a iscodit prin oameni, prin trupuri, tată. Dar iată, Domnul cerului vine iar prin cuvânt şi lasă peste cele învechite cer nou şi pământ nou, lucrate prin cuvânt.  “(Citat din “Cuvântul” pucios datat 01-05-1994)

Aşadar, cerul cel nou şi pământul cel nou acum se fac, şi la Pucioasa se fac prin “lucrare de cuvânt”, odată cu facerea omului celui nou şi a veacului celui nou:

 “ Eu, Domnul, lucrez din nou prin cuvânt, precum la început, şi fac cer nou şi pământ nou şi om nou şi veac nou şi ceresc.” (Citat din “Cuvântul” pucios datat 28-08-1994)

În 1994 se revine la aceeaşi paradigmă: “Cerul cel nou şi pământul cel nou se fac astăzi”, odată cu cele văzute şi nevăzute, care şi ele se fac tot la Noul Ierusalim de la Glodeni-Pucioasa, întocmindu-se prin “poporul” pucios cel plin de har:

“ Ierusalime, […] Cuvântul şi azi face cer şi pământ, şi face văzute şi face nevăzute, măi poporul Meu. Pace ţie, Ierusalime, Ierusalime nou! căci prin tine, tată, fac cer nou şi pământ nou şi fac văzute şi nevăzute, dar cel mai mult lucrez prin tine pe cele ce nu se văd […]” (Citat din “Cuvântul” pucios datat 23-10-1994)

În ianuarie 1995 se pretinde că cerul şi pământul cel nou sunt o realitate deja împlinită şi arătată acum spre vedere întregii lumi:

“ Pace vouă, fiii Mei de la iesle, străjerii Mei cei mititei! Pace vouă, că Mi-aţi făcut sălaşul păcii la voi, că Mi-aţi dat voie să-Mi fac prin voi sălaş de pace şi de cuvânt peste pământ. Iată cer nou şi pământ nou, căci deasupra ieslei de la voi am cerul deschis, tată.” (Citat din “Cuvântul” pucios datat 07-01-1995)

În mai 1995 se revine şi se anunţă că de fapt Dumnezeul de la Pucioasa abia acum face cerul şi pământul cel nou, după ce l-a făgăduit de 40 de ani încoace cu prioritate poporului românesc:

“ O, fiule român, stau înaintea ta cu începutul cel dintâi, şi unesc sfârşitul cu începutul şi grăiesc cu cuvântul din cele cereşti, şi fac cer nou şi pământ nou, şi voiesc să-ţi dau de veste ce fac. De patruzeci de ani se scriu pe pământ cele ce Eu grăiesc din cer, şi am poruncit martorilor Mei să pună pe masa ta cuvânt din masa Mea, Românie, poporul Meu cel de două mii de ani.” (Citat din “Cuvântul” pucios datat 14-05-1995)

În mai 1995 se anunţă solemn că “cerul şi pământul cel nou sunt chiar poporul pucios, noul Israel de la Pucioasa, fiul cerului”:

“ Israele, fiule al cerului, tu eşti cer nou şi pământ nou, dar să fii.” (Citat din “Cuvântul” pucios datat 01-06-1995)

Aşadar, avem asigurarea fermă că cerul cel nou şi pământul cel nou sunt deja la Pucioasa o realitate împlinită şi indubitabilă:

“ Duhul Sfânt să Se bucure în voi, şi din voi spre mulţimi. Pace vouă întru Duhul Sfânt al nădejdii! Nu vă potriviţi la veacul acesta, la glasul veacului acesta. E veacul cel nou şi cel sfânt cu voi. E împărăţia cerurilor cu voi pe pământ. E cer nou şi pământ nou. Amin, amin, amin. “(Citat din “Cuvântul” pucios datat 11-06-1995)

 Odată cu trecerea anilor, liderii pucioşi au uitat ce spuneau în urmă cu cinci-şase ani. Ceea ce era pe vremea aceea o realitate palpabilă, acum a devenit din nou o speranţă incertă, proiectată undeva departe, în viitor.  Formula prin care se tărăgănează împlinirea acestei făgăduinţe (care se anunţa încă din 1993 ca o mare realizare palpabilă) este expresia  amăgitoare “curând, curând”:

“Să creşti, popor iubit, să creşti în credinţă şi în faptele ei minunate, şi cu toată întregimea să-L urmezi pe Hristos, ca să poată Domnul cu lucrarea Sa pe pământ acum şi să aducă la vedere cerul cel nou şi pământul cel nou, căci toate ale oamenilor se clatină şi cad cu zgomot curând, curând, şi răsar din loc sfânt cer nou şi pământ nou, precum este scris.” (Citat din “Cuvântul” pucios datat 09-08-2011)

Ducerea cu vorba pe care o practică liderii pucioşi de zeci de ani pentru a-şi amăgi adepţii ei o numesc “dor”. Ultimele basme pucioşeşti arată că adepţii şi simpatizanţii pucioşi se mângâie din belşug cu dorul după cerul şi pământul cele noi, îndelung promise de-a lungul vremii, adesea anunţate ca împlinite, dar niciodată dovedite ca o realitate autentică:

“Rămâi cu dor în fericirea aceasta, pe care Eu am pus-o peste tine, măi poporul Meu, ca s-o împlinesc, iar tu împlineşte-te în ea şi împlineşte-ţi cu ea inimioara, şi altă fericire să nu doreşti şi să nu ai, iar această bogăţie s-o ocroteşti frate cu frate, frate lângă frate, că nu mai este pe pământ Dumnezeu cu omul aşa ca şi aici, pe pământul sfinţit de Mine pentru cei lucrători venirii Mele de acum, şi de unde vor odrăsli cerul cel nou şi pământul cel nou, care-şi vor întinde binecuvântarea şi lucrarea lor peste cei fără de prihană în calea vieţii lor, păzind descoperirile Domnului, şi cu toată inima lor căutând spre ele.” (Citat din “Cuvântul” pucios datat 09-08-2011)

………………………
Anca Estera

17 august 2011

………………………