371. „Dumnezeul” Noului Ierusalim de la Pucioasa este „mereu astăzi”

Secta  “Noul Ierusalim” de la Pucioasa a lansat de-a lungul vremii o teorie prin care se justifică toate inovaţiile doctrinare pretinse a fi fost primite cu duhul proorociei de către liderii ei. Această teorie a pucioşilor pretinde că „Dumnezeul” lor  “este mereu astăzi”, El ajustându-Şi în chip oportunist toate opiniile şi deciziile divine printr-un perpetuu aggiornamento. Cu alte cuvinte, „proorociile” actuale  lansate de la Pucioasa se pot schimba de la o zi la alta, se pot contrazice între ele, sau pot contrazice flagrant chiar Biblia, pe motiv că Dumnezeu are dreptul să Se adapteze la situaţiile neprevăzute (create de către „omul din lume” şi de către diavol, potrivnicii Lui), schimbându-Şi propriile Sale precepte după cum „bate vântul”.

 Consecinţa este vizibilă: mii de “texte sacre pucioşeşti” au fost modificate odată cu trecerea anilor, de preferinţă cu ocazia re-editării cărţii de căpătâi a pucioşilor, intitulate de ei “Cuvântul lui Dumnezeu”.

Această formulă ingenioasă (“Dumnezeu este mereu astăzi”) are darul de a-i salva pe fruntaşii pucioşi de acuzele tot mai insistente venite din exterior că ei sunt nişte farseuri care se încurcă în propriile lor fabulaţii, basculând ebrios între inconsecvenţe şi contraziceri de sine, dar se dovedeşte a fi profund imorală, îndată ce-L proclamă pe Dumnezeu ca fiind un personaj schimbător, gata oricând să-Şi încalce cuvântul dat.

Sub acest slogan, fruntaşii pucioşi îşi pot permite acum orice, relativizând slova scrisă, îndată ce ei pretind că doar reproduc vorbele lui Dumnezeu, iar ele se tot schimbă, căci verba volant, adică “El este mereu astăzi; iar astăzi nu-i ca ieri, şi nici ca mâine”.

Ba mai mult, ei postulează că Dumnezeu nici nu mai lucrează în vreun alt fel cu oamenii, decât prin astfel de “proorocii volante”, care se schimbă de la o zi la alta:

“Nimeni pe pământ nu mai vrea să ştie bine că Dumnezeu este mereu astăzi, şi altfel El este nelucrător între oameni, şi vai oamenilor din pricina duhului proorociei, care lipseşte atât de mult din mijlocul lor şi n-au lumina cea din cer între ei!” (Citat din “Cuvântul” pucios  datat  28-08-2011)

În acest fel, “Dumnezeul” Pucioasei Şi-a pregătit din timp antidotul la lipsa de credibilitate care L-ar paşte din descoperierea propriilor Lui inconsecvenţe. De aceea, El se declară în fiecare zi altfel, după cum cer împrejurările:

Rostesc rugăciunea înaintea Ta ca să-i cruţi de căderi în ispite pe cei credincioşi cuvântului Nostru de azi, căci Noi suntem mereu astăzi, Tată, fiindcă aşa este Dumnezeu, este pentru tot omul care se naşte în vreme pe pământ, este mereu astăzi Dumnezeu pentru om.” (Citat din “Cuvântul” pucios  datat  9-06-2009)

Aşadar, “Dumnezeul” Pucioasei îi fereşte pe adepţii Lui de tentaţia de a-L judeca pentru inconsecvenţele regăsite în noile învăţături de credinţă şi pentru încălcările repetate ale propriilor Sale făgăduinţe. El Se proclamă maleabil în faţa omului, adică “se dă după om” în fiecare zi şi “joacă aşa cum îi cântă omul în strună”.

Dimpotrivă, Biblia declară că Dumnezeul cerului  şi al pământului  este neschimbător, consecvent şi credincios făgăduinţelor Sale, veşnic Acelaşi, intransigent la mofturile şi schimbările de atitudine ale oamenilor.

Un exemplu concret şi actual de inconsecvenţă în învăţătura pretinsă creştină a pucioşilor este o poziţie mereu schimbătoare faţă de conceptul teologic al “purcederii”.  Deşi învăţătura Bisericii Ortodoxe descrie “purcederea” ca fiind o lucrare singulară care defineşte exclusiv legătura dintre două Persoane Dumnezeieşti (Duhul Sfânt şi Tatăl Ceresc), pucioşii sunt mai darnici, amestecând mai multe persoane cereşti în ecuaţia purcederii. La ei şi “Fiul purcede de  la Tatăl”;  alteori, “de la Duhul Sfânt purcede atât Fiul, cât şi Tatăl”. Mai nou, ei pretind că “de la Tatăl purcede nu numai Fiul, ci şi… Fecioara Maria”:

“Luaţi din duhul ei şi rămâneţi în iubirea Mea şi a ei, a mamei Mele Fecioara, care are în ziua aceasta sărbătoarea ei de întoarcere acasă, la Tatăl, de unde Noi Ne avem purcederea.” (Citat din “Cuvântul” pucios  datat  28-08-2011)

Inconsecvenţele pucioşeşti sunt o dovadă clară că textele pretinse de ei a fi “de la Dumnezeu” sunt de fapt nişte pure fabulaţii lirico-mistice, cu accente patetice, uneori patriotarde, rod al imaginaţiei liderilor pucioşi. Un exemplu îl constituie ultimul text pucioşesc, în care se emite o confuzie gravă între momentele de despărţire dintre Iisus şi Maica Sa. Pucioşii afirmă că Maica Domnului s-a reîntâlnit cu Iisus “în ziua Adormirii sale”, după ce precedenta despărţire dintre ei fusese “la piciorul crucii”:

“O, mama Mea, e ziua ta de serbare, ziua când te-ai întors acasă, la Tatăl şi la Mine, ziua când iarăşi M-ai găsit după ce Ne-am despărţit prin crucea Mea cea pentru om purtată, mamă.” (Citat din “Cuvântul” pucios  datat  28-08-2011)

Or, din Faptele Apostolilor şi din Sfânta Tradiţie se ştie că nu crucea, nu răstignirea L-a despărţit pe Iisus de Maica Sa. După Înviere, în toată perioada Cincizecimii, Iisus S-a reîntâlnit de mai multe ori cu ucenicii Lui, printre care era şi Maica Sa; deci ultima despărţire dintre ei a avut loc, firesc, la Înălţare, şi nicidecum în ziua răstignirii pe cruce a lui Iisus.

O altă inconsecvenţă crasă, care arată că liderii pucioşi de orientează după cum bate vântul, este poziţia lor faţă de forma de guvernământ a statului. După ce ani de-a rândul au elogiat monarhia şi au făcut un lobby susţinut pentru reinstaurarea ei, prin aşezarea pe tron a fostului suveran Mihai I, liderii pucioşi au cotit-o “ca la Ploieşti”, arborând o simpatie debordantă faţă de regimul prezidenţial încarnat în persoana providenţiala a lui Traian Băsescu.

În fine, dar nu în ultimul rând, poziţia pucioşilor faţă de Biserica Ortodoxă Română (în care au fost de altfel botezaţi în pruncie) oscilează sistematic de la o falsă recunoaştere şi pretinsă simpatie la o respingere duşmănoasă. Nu mai departe în ultimul mesaj primit de la “Dumnezeul” lor, liderii pucioşi pretind că numai ei au “învăţătura cea întreagă”, primită prin “proorocii pucioşi” (adică, tot prin ei, căci liderii se consideră şi “prooroci” pe deasupra), în timp ce Biserica majoritară îi înşeală pe credincioşi, hrănindu-i doar cu “frânturi de învăţătură”. Ei îi incită pe creştini la răzvrătire, adică “să nu se mai coboare” la masa de învăţătură pe care le-o dă Biserica în care s-au născut, ci să se îndoctrineze exclusiv cu învăţătura Pucioasei:

“Vă dau din Duhul Meu, vă hrănesc atât de minunat cu râul Meu de cuvânt. O, împliniţi-l pe el, şi prin el împliniţi-vă pentru Mine! Fiţi atenţi că vă spun o dorinţă a Mea acum. Dacă dragostea Mea v-a dat vouă părtăşie la bogăţia de pe masa Mea de nuntă cu poporul Meu mireasă, dacă Eu v-am deschis ca să veniţi şi ca să luaţi şi ca să aveţi din destul, fiţi acum curaţi în iubire pentru această masă şi nu mai luaţi de pe nicăieri pentru voi, căci binele vi-l doresc când vă învăţ aşa. O, cum ar fi să coboare o slugă împărătească să petreacă cu oamenii de rând, cu slugile cele de pe margini, când împăratul a aşezat-o pe ea la masa cea mai de sus să stea? N-ar fi să-l înşele pe împărat o aşa slugă slujitoare lui? De aceea şi Eu vă rog pe voi să vă îndestulaţi cu cele de la masa Mea cea de sus cu poporul Meu mireasă şi să nu mai coborâţi la altfel de petrecere care s-ar arăta cu faţa lui Dumnezeu, căci peste tot dau să se arate numai frânturi şi nu hrana întreagă, măi fiilor. E ca şi cum ai avea o familie şi, bine întocmită fiind ea, te mai duci ca să-ţi mai ghicească şi altcareva despre soarta ei, despre mersul ei, umblând să aduni pentru ea din cele ce nu sunt ale ei. O, Eu vă hrănesc pe voi din izvorul înţelepciunii Mele, iar voi să primiţi […]” (Citat din “Cuvântul” pucios  datat  28-08-2011)

………………………

Anca Estera

4 septembrie 2011

………………………