372. "Pucioşii" de la Noul Ierusalim redenumesc România „Ţara Noului Ierusalim”

        La praznicul “Naşterii Maicii Domnului” pe stil vechi, liderii pucioşi au făcut un neaşteptat cadou românilor şi României: au re-denumit România “Ţara Noului Ierusalim”. Românii se vor numi probabil, de acum încolo, “nou-ierusaelmiteni”, deşi nu prea au nici un merit ca să primească această “cinste”. Chiar liderii pucioşi îşi încep mesajul lor prin a scoate în evidenţă tot soiul de neîmpliniri şi neajunsuri şi lipsuri în conduita românilor dreptcredincioşi. În acest mesaj, duhul care vorbeşte în numele Maicii Domnului îl acuză pe neamul român, rând pe rând, de “lipsa vederii de sus” , de “lipsa credinţei din cer”, de “depărtarea de Dumnezeu” şi de “necunoaşterea locului în care se sălăşluieşte Dumnezeu”:

        «O, Fiule Mântuitor, Fiule al meu, dă-i neamului român vedere de sus ca să vadă, Doamne! Dă-i lui ochi cereşti ca să mă vadă pe mine cum stau ocrotitoare şi veghetoare mare peste el! Dă-i lui credinţă din cer ca să Te ştie când Te aude venind cuvânt în mijlocul lui, că ai popor credincios pe vatra lui, care Te primeşte când vii şi Te împarte apoi, şi va fi întrebat de Tine acest neam şi de toată şoapta cuvântului Tău de peste el. În toate vremile când Tu ai avut să grăieşti peste oameni le grăiai prin oameni şi ca din legea Ta grăiai lor, iar servii Tăi le împărţeau lor. O, tot aşa este şi azi, dar departe este omul de Tine, departe, departe de tot, Fiule Doamne, şi el nu ştie unde eşti Tu, că Tu eşti peste tot […] »(Citat din predica pucioşească intitulată Cuvântul lui Dumnezeu din 21-09-2011)

        Acuzaţiile la adresa “necredinciosului” popor român nu se opresc aici. El nu s-a învrednicit până acum de “naştere nouă”, aşa cum i s-a cerut prin Sfintele Scripturi, nu crede în venirea tainică în cuvânt a lui Dumnezeu la Pucioasa şi are mintea coborâtă tot la cele de pe pământ, în loc să o aibă înălţată la cer:

        «O, e ziua mea de naştere între pământ şi cer, Fiule scump al meu, şi din ea să iei Tu şi să dai neamului român naştere nouă, viaţă cu credinţă în venirea Ta cea de azi şi minte din cer să-i dai lui, la rugăciunea mea înaintea Ta pentru el.» (Citat din predica pucioşească intitulată Cuvântul lui Dumnezeu din 21-09-2011)

        Cel mai grav lucru care i se impută este însă faptul că neamul român nu are duh din cer, iar Biserica Ortodoxă nu are duh de trezire , nici iubire către “Dumnezeul” Pucioasei; în schimb ea stă sub întunericul cel gros al slavei deşarte şi e bolnavă de iubire de sine:

        «Fă vreme de mântuire din sărbătoarea naşterii mele şi dă-i neamului român duh din cer, şi dă-i duh de trezire spre glasul Tău bisericii neamului român, căci ea stă în întunericul cel gros al slavei care vine de la om şi e bolnav duhul ei şi trupul ei, Fiule Doamne, şi e bolnavă iubirea ei, pe care şi-o risipeşte, neveghind cu ea întru întâmpinarea Ta! » (Citat din predica pucioşească intitulată Cuvântul lui Dumnezeu din 21-09-2011)

        Apoi duhul pucios care interpretează rolul Maicii Domnului îi cere “Fiului” să vină cu putere de sus peste puţinii creştini din Biserica majoritară care “mai au credinţă, dar nu mai au putere de a-L iubi pe Dumnezeu”:

        «O, păzeşte-i în ea pe cei ce Te cheamă şi Te aşteaptă cu puterea Ta peste pământ şi peste necredinţă, şi dă-le putere celor ce Te iubesc, dă-le putere să Te iubească cu fapta, Doamne, şi mult să Te iubească cu viaţa lor, căci Tu ai nevoie de închinători tari în zilele acestea şi cărora le trebuie putere de împlinire a Ta în ei, în trupul lor, în duhul lor, în sufletul lor, în fapta lor cea văzută de oameni, Doamne, căci altfel oamenii nu ştiu şi nu văd calea spre noul Tău Canaan, spre noua Ta slavă, că din slavă în slavă se înnoieşte slava Ta şi mereu nouă este ea, căci aşa este scris. »(Citat din predica pucioşească intitulată Cuvântul lui Dumnezeu din 21-09-2011)

        Simpatizanţii veniţi la această sărbătoare la Pucioasa sunt invitaţi să prindă puteri şi voinţă ca să devină împlinitori ai Cuvântului de “Nou Ierusalim”. Ei vor trebui să se apropie şi să se alăture şi apoi să semene cu aceia care au optat definitiv pentru traiul şi straiul pucioşesc, îmbrăţişând pucioşismul – iar pe feţele lor începe să se vadă oarecum chipul Aceluia pe care îl propovăduiesc prin cuvinte – dar care mai au şi ei de lucrat mult şi bine, şi mereu să fie lucrând, ca să ajungă să fie şi la inimă şi la cuget asemenea lui Hristos, şi ca să se poată purta cu dreptate numele de  “om nou”:

        «Voi, cei ce credeţi în venirea cea de acum cuvânt a Fiului meu Iisus Hristos, o, prindeţi puteri şi voinţă ca să împliniţi în voi chipul Fiului meu, căci poruncile Lui sunt oglinda în care trebuie să vă priviţi chipul şi să vă faceţi asemenea Lui înaintea Lui şi înaintea oamenilor, spre mântuirea lor. Numai cel ce face voia Fiului meu Îl va cunoaşte pe El pe deplin în cuvântul acesta, care naşte om nou din oricine se apropie ca să ia şi ca să poată ca Domnul şi pentru Domnul apoi. Iar tu, popor născut din cuvântul Fiului meu, tu ai pe Fiul meu şi pe Dumnezeul meu şi al tău trup şi cuvânt în casa ta, în biserica ta, şi din El te naşti mereu, mereu şi eşti casa Lui şi eşti biserica Lui, şi tot aşa să şi lucrezi cu El, mereu, mereu să lucrezi şi să fii lucrând, că mare este taina ta cu Domnul în zilele acestea, şi iată vremea mântuirii, dar mare înţelepciune trebuie să vrea omul să aibă ca să înţeleagă el de sus vremea aceasta şi mila Domnului cu ea venită pe pământ! » (Citat din predica pucioşească intitulată Cuvântul lui Dumnezeu din 21-09-2011)

        Cu toate lipsurile şi neîmplinirile menţionate mai înainte (lipsă de vedere de sus, lipsă de credinţă din cer, depărtare de Dumnezeu, lipsă de naştere nouă, lipsă de credinţă în “venirea Domnului de la Pucioasa”), poporului român în totalitate îi este “botezată” ţara – pe gratis şi pe nepusă masă – cu un nume nou, nume purtat până acum numai de către comunitatea sectară de la Pucioasa: “Noul Ierusalim”. Duhul cel vorbitor în numele Maicii Domnului îi cere expres “Fiului” să dea acest nume României:

        «Acum, mâinile mele se desfac şi te cuprind în ocrotire mare, popor blagoslovit, şi mă rog Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh să te ţină ocrotit, iar cerul Lui de sfinţi şi de îngeri să îngrădească de jur-împrejur pentru tine hotarul de jur-împrejur al pământului român şi să-l pecetluiască cu pecetea Lui cea vie şi să scrie pe el numele Său cel mare şi numele tău: Noul Ierusalim. Amin. » (Citat din predica pucioşească intitulată Cuvântul lui Dumnezeu din 21-09-2011)

        Toate popoarele vor trebui să ia aminte şi să trateze de acum încolo România ca pe un nou stat, cu numele “Ţara Noului Ierusalim”:

        «Ocroteşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta şi dă-i ei biruinţa şi toată iubirea Ta din mijlocul poporului Tău şi coboară pace peste neamul român şi slava Ta pe vatra lui, şi să vadă aceasta popoarele toate, precum este scris să fie, şi ţara Noului Ierusalim să fie aici, unde Noi Ne-am aflat şi Ne-am ales acum sălaş. »(Citat din predica pucioşească intitulată Cuvântul lui Dumnezeu din 21-09-2011)

        Cerinţa duhului vorbitor se vădeşte a fi doar de faţadă: conspiraţia fiind pregătită din vreme, răspunsul la solicitare vine imediat şi necondiţionat. Toţi necredincioşii din hotarele româneşti se pomenesc,  fără a avea cel mai mic merit, dar şi fără a putea să-şi exprime liber consimţământul, că au primit peste noapte un nume nou, de nou-ierusalemiteni, adică de locuitori ai “Ţării Noului Ierusalim”. De acum încolo, cei care au mai folosit şi continuă să folosească acest nume prin alte ţări şi prin alte locuri, din proprie iniţiativă, sunt cotaţi ca furi de cele sfinte. Ei nu ştiu ce fac, nici ce vor păţi pentru fapta lor, dacă nu se vor pleca să slujească “Dumnezeului” de la Pucioasa:

        «— O, mama Mea, o, pe fruntea acestui neam şi al acestui pământ Eu am scris nume nou, Noul Ierusalim am scris, mamă, dar sunt din cei ce au furat acest nume ca să-l pună ei, ca să-l scrie ei şi nu Eu, mamă, dar aceştia nu ştiu ce fac şi nici nu vor şti. Eu sunt Cel ce grăiesc acest nume mare şi Eu sunt Cel ce îl scriu. Eu sunt Cel ce numesc şi scriu, Eu şi nu omul, iar omul să se aplece înaintea Mea şi să-Mi slujească, şi aceasta face el, chiar dacă el nu ştie aşa. »(Citat din predica pucioşească intitulată Cuvântul lui Dumnezeu din 21-09-2011)

        Neamul român, care a primit acum gratuit, pentru el şi pentru ţara lui (şi fără să fie întrebat dacă este sau nu de acord) numele cel nou de “Nou Ierusalim”, este atenţionat că în curând se va împlini şi promisiunea făcută lui din 1955 încoace: Cel care i-a adus în chip nevăzut noua Evanghelie de la Pucioasa Se va face văzut în curând şi Se va bucura din plin de slava Noului Ierusalim pe care El l-a pregătit în toţi aceşti ani, iar seminţia “nou-ierusalemitenilor” (cei care s-au numit până deunăzi “români”) va fi numeroasă ca stelele cerului:

        «Vin curând văzut cu venirea Mea, şi cu ea vin, cu mama Mea Fecioara vin, căci aşa Mi-a fost şi atunci calea venirii Mele. Vin curând, poporul Meu, iar tu să fii Ierusalimul Meu, Ierusalimul venirii Mele să fii, Noul Ierusalim să fii, căci Eu, Domnul, am pus peste cetatea ta acest nume măreţ şi îl scriu peste toate hotarele acestui neam, peste neamul român, din mijlocul căruia Eu te-am ales şi te-am pus deoparte pentru Mine, pentru slava Mea, pentru venirea Mea, pentru calea Mea spre oameni şi pentru calea lor spre Mine, iar seminţia aceasta va fi ca stelele cerului, aşa cum Eu, Domnul, i-am făgăduit la începutul acesta lui Avraam cel credincios, cel mult, mult credincios, o, poporul Meu. Amin, amin, amin. » (Citat din predica pucioşească intitulată Cuvântul lui Dumnezeu din 21-09-2011)

………………………

Anca Estera

28 septembrie 2011

………………………