390. "Pucioşii" de la Noul Ierusalim îi cheamă la supunere pe ierarhii Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi

În “Cuvântul” Pucios din Duminica întâi a Postului Mare (a Ortodoxiei)‚ liderii sectei dâmboviţene profită de prilej pentru a-i tenta pe ierarhii Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi (B.O.S.V.) cu perspectiva unei apropieri doctrinare şi chiar administrative, în sensul că B.O.S.V. i-ar prinde tare bine să devină vasală Bisericii Noul Ierusalim (B.N.I.), pentru a se putea împărtăşi din “sfinţenia” acesteia. În schimb, nici B.N.I. nu ar ar ieşi în pierdere, ci ar spori în vizibilitate, în numărul de adepţi şi în credibilitate externă. Motivul invocat de pucioşi este identitatea de vederi a celor două Biserici privind calendarul, ambele optând pentru stilul vechi la măsurarea timpului. Este, de altfel, singurul lucru care ar putea să le apropie, având în vedere că ideologii B.O.S.V. au formulat în mod constant o poziţie puternic contestatoare la adresa B.N.I., poziţie dezvoltată în mai multe numere din revista lor “Catacombele Ortodoxiei”. Titluri din această revistă precum «Afirmaţiile Sectei ,,Noul Ierusalim” continuă să smintească pe români» sau «Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert» sunt edificatoare.

Cu toate aceştia, liderii pucioşi insistă să pescuiască în  apă tulbure, poate, poate, le pică ceva în cârlig. După ce Biserica majoritară le-a întors spatele, ei speră ca măcar să-i păcălească pe stilişti, deşi ştiu bine că şansele sunt aproape egale cu zero. Pretextul invocat de ei este acela că Ortodoxia nu mai este trăită decât pe ici, pe colo, şi în primul rând la ei, la Pucioasa (iar în B.O.S.V., doar parţial); tocmai de aceea, poporul român trebuie să se orienteze cu privirile spre Pucioasa şi să se lepede de cămaşa cea roşie cu care l-a îmbrăcat Antihrist:

«Stă aşezată de sfinţi şi de părinţi în duminica aceasta, cea dintâi a Postului Mare, pomenirea dreptei credinţe, duminica ortodoxiei. […] nu mai este biserică a Mea pe pământ decât ortodoxia cea trăită pe unde mai este ea trăită, cea bine păstrată sub Duhul lui Dumnezeu şi bine păzită de duhul omenesc, căci altfel se strică neamul, se strică aluatul şi nu mai este bun. […] O, popor ortodox […] Răspunde-i şi tu duşmanului antichrist când vine la tine să te despoaie de cămăşuţă şi să-ţi dea el cămaşă roşie spre batjocura ta […] Îţi dau de ştire cu durere că tu eşti sub robie, şi de multă vreme eşti aşa. […] Ridică-te ca un voievod, popor ortodox, şi scutură de pe tine robia şi ameninţarea duşmanului antichrist, care te înfăşoară acum în haina lui cea roşie când Eu te cer cu cămăşuţă albă să stai înaintea Mea, că ea este haina slavei, nu cum te învaţă duşmanul Meu şi al tău, antichrist, de te-a făcut să-ţi îmbraci în roşu căsuţa şi trupul şi toată orânduiala ta ca să te asemeni cu el la port şi la credinţă apoi, căci credinţa lui este necredinţa în Mine şi lepădarea de Dumnezeu a lui şi a ta. » (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 04-03-2012)

Obsesia aceasta cu “cămaşa roşie” sau “haina roşie” nu este doar o figură de stil. Însăşi culoarea “roşu” este indezirabilă pentru pucioşi, indiferent de implicarea ei – fie ea neutră, sau activă – în viaţa creştinului, deoarece pucioşii o consideră “culoarea lui Antihrist”.  Chiar şi mult-dorita întoarcere la vechiul calendar, considerat a fi “duhul Bisericii”, este periclitată pentru cei care nu renunţă la culoarea “roşu”:

«O, întoarceţi-vă cu faţa la Duhul bisericii de la Hristos început şi puneţi pe temelia ei cea dintâi lucrarea de biserică, iar de nu veţi vrea, nu vă va fi bine, că antichrist e roşu peste tot şi vă ia ochii şi vă ia voinţa ca să lucraţi ca el în toate, şi vor veni peste voi păreri de rău că n-aţi crezut, că n-aţi ascultat, că nu v-aţi umilit, că n-aţi răspuns la strigătul Domnului spre voi. » (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 04-03-2012)

În acest context, în care B.O.R. pare definitiv “pierdută” din orizonturile de speranţă ale pucioşilor, privirea lor se îndreaptă spre următoarea Biserică aflată la îndemână, şi care pare a fi cumva mai vulnerabilă. Asta doar în aparenţă – am văzut deja că poziţia ei oficială faţă de pucioşi a fost mai tăioasă chiar decât cea a Bisericii majoritare. Totuşi, liderii de la “Noul Ierusalim” încearcă să-i îmbuneze pe stilişti, arătându-le lor cât de mult îi apreciază pucioşii pentru faptul că şi-au păstrat în cult vechiul calendar. De aceea îi şi numesc ei pe stilişti (cu şlefuită diplomaţie) “cei care au rămas Biserică a Dreptei Credinţe” şi simulează faţă de ei o adâncă “aplecare”:

«I-aş ruga cu multă aplecare pe cei ce au rămas în neamul român biserică a dreptei credinţe, pe celălalt sobor de arhierei ai acestui neam, şi pentru care ca să fie el acum, s-au dat jertfă dureroasă mulţi sfinţi ai ortodoxiei când s-au clătinat de la locul lor serbările sfinţilor şi când tu ai căzut sub robia duşmanului, care te-a înşelat atunci ca să te lepezi de sfinţi şi de predaniile lor peste biserică din neam în neam; i-aş ruga pe aceştia să înţeleagă ca şi Mine că tu eşti sub robie, popor român ortodox, şi că Eu rabd îndelung pentru tine aşa cum răbdam pentru Israel când cădea sub robie pentru neascultarea lui de Dumnezeu şi de prooroci şi de văzători, pentru călcarea legii strămoşeşti. I-aş ruga să stea ei în umilinţă şi în mare iubire şi răbdare, cu duh blând şi smerit înăuntrul lor, cu nădejdea că Eu, Domnul, vin pe pământ cuvânt ca să lucrez repararea celor ce s-au dărâmat de la locul lor din lipsa de veghe sfântă a slujitorilor de biserică atunci când acestea s-au clătinat.[…] căci am venit pe pământ de la Tatăl cuvânt şi Mi-am dat deoparte un popor mititel la număr şi la stare şi l-am binecuvântat cu binecuvântare nouă şi stau în mijlocul lui cuvânt şi înnoiesc toate prin cuvânt […]  » (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 04-03-2012)

Ce le propun aşadar pucioşii aici, stiliştilor? Nici mai mult, nici mai puţin decât:

- umilinţă – adică, să nu cumva se îngâmfe dacă li se recunoaşte din afară “dreapta lor credinţă”, adică “ortodoxia pe stil vechi”;

- mare iubire – iubire pentru “Dumnezeul” Pucioasei, desigur, căci îndată li se arată că Acesta este venit pe pământ la Pucioasa  ca să repare tot ce s-a dărâmat prin Biserici;

- răbdare – până ce vor fi asimilaţi şi supuşi cu totul în  marea familie creştinească a “poporului cel mititel” (pucioşii, adică);

- duh blând şi smerit înăuntrul lor – adică să nu se mai răzvrătească împotriva învăţăturilor celor noi de la Pucioasa, aşa cum au  mai făcut ei prin anul 1999, scriind articole denigratoare în revista “Catacombele Ortodoxiei”;

- nădejde – mai ales nădejdea că “Domnul” Pucioasei va repara şi la ei în B.O.S.V. ceea ce ar mai fi de reparat.

Condiţiile fiind aşadar puse, impuse şi tranşate, stiliştilor ortodocşi nu le rămâne decât să recunoască superioritatea absolută şi întîietatea “poporului cel mititel” (dar cu ambiţii  mari) de la Pucioasa şi să i se plece până la pământ, în speranţa că va fi şi el umbrit de “sfinţenia” acestuia. Dar mai ales să recunoască întâietatea şi infaibilitatea sculelor prin care lucrează “Dumnezeul” de la Pucioasa (sculele fiind nimeni alţii decât cei doi lideri pucioşi, Mihaela şi Nicuşor). În aceste condiţii şi numai aşa, neamul român la rândul lui ar trebui să se desprindă de “robia Bisericii Ortodoxe Române”, să se întoarcă la “starea cea dintâi” şi să se alipească la “biserica după dreapta credinţă” (adică la B.O.S.V., desigur, tutelată de acum din umbră de către liderii pucioşi, dar care simulează din nou “aplecarea” în faţa drept-credincioşilor stilişti):

«Fac aplecare bisericii slujitoare de partea ortodoxiei cea din părinţi în mijlocul neamului român şi spun acestor slujitori dăruiţi credinţei strămoşeşti prin jertfă şi prin credinţă statornică înaintea Mea, le spun lor că Eu, Domnul, sunt venit cuvânt peste pământ pe vatra neamului român şi de mult lucrez prin scule pregătite de Mine ca să biruiesc pentru dezrobirea bisericii […] O, neam român, veghează şi caută să vezi ce să faci ca să fii iarăşi Mie biserică după dreapta credinţă, că biserica ta şi slujitorii ei sunt sub robie şi sunt uniţi cu duşmanii Mei şi ai ei. Îţi dau putere să te trezeşti şi să veghezi şi să te uiţi bine spre cer şi să te întrebi cu sfinţii ce să faci ca să nu piară viaţa ta. Întoarce-te la starea cea dintâi a bisericii Mele, întoarce-te la serbările sfinţilor şi la mersul cel bine aşezat al bisericii, că nu e bună calea pe care tu ai apucat, amestecând pe Domnul cu cei de neam străin, căci sfinţii te-au povăţuit sfânt, şi trebuie ascultare! […]  » (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 04-03-2012)

Conspiraţia acesta schismatică la adresa Ortodoxiei este tipică gândirii liderilor pucioşi. Pe vremuri, prin anii ’90, liderii pucioşi conspirau la fel o schimbare de patriarh în B.O.R., combinată cu o schimbare de regim (respectiv, instaurarea monarhiei), pe care ei ar fi urmat să le dirijeze apoi din umbră, chipurile după voinţa “Dumnezeului” lor exprimată prin “Cuvânt”. Nereuşita lor din anii ’90 se va repeta fără îndoială şi acum, în parametrii actualei conjuncturi politice şi religioase, deoarece este de presupus că B.O.S.V. nu le va acorda nici o atenţie (asta în cel mai bun caz).

Este cazul să aminitm că, în urmă cu doar câteva zile, şi duhurile pucioşeşti care se recomandă “Vasile, Grigorie şi Ioan” au fost scoase “la înaintare” pentru a crea o atmosferă apocaliptică, propice “schimbărilor de regim religios” preconizate de către liderii pucioşi. Din perspectiva lor, toată viaţa bisericească este astăzi sub semnul tragicei rătăciri şi a iminentei distrugeri, din cauza schimbării calendarului făcută în urmă cu circa şaptezeci de ani. Mai mult, liderii pucioşi pretind că Biserica Ortodoxă intenţionează să se lase “înghiţită de tot” , adică să schimbe până  şi data Paştilor, din dorinţa de a face concesii duşmanilor Ortodoxiei. Prilej speculat prompt, prin adularea “Bisericii cu sobor, care păstrează mersul sfinţilor” (B.O.S.V.) despre care afirmă că este singura care “se luptă ca să nu se amestece cu cei eretici”, dar o şi mustră pentru criticile formulate pe vremuri la adresa “Cuvântului” de la Pucioasa:

«E rătăcire mare peste biserica neamului român. Mai bine de şaptezeci de ani au trecut de când ea a greşit prin capii ei şi nu dă să se pocăiască de păcatul ei, ba stăruie încă în el. După ce că s-a învoit ea cu duşmanul care a cumpărat-o de a clătinat de la locul lor sărbătorile sfinţilor aşa cum au fost ele aşezate de părinţii cei sfinţi, şi nu de oameni de ştiinţă, iată, iar dă acum să se lase cumpărată ea şi înghiţită de tot. […] Noi le amintim slujitorilor de biserică să nu uite de părinţii cei sfinţi, să nu uite nici de noi, căci neobosiţi am vegheat să nu se strice sămânţa ortodoxiei şi să rămână curată această sămânţă. Este în neamul român biserică cu sobor, care păstrează mersul sfinţilor şi se luptă să nu se amestece ea cu cei eretici, cu cei desprinşi, dar privim şi la ei, căci şi ei au lovit în lumina cuvântului Tău cel de azi şi au acest păcat în mijlocul lor, căci nici ei n-au cunoscut glasul Tău de Păstor şi duhul proorociei peste cei abătuţi şi răbdarea Ta cea multă peste fiii risipitori de slavă cerească şi care mai bine de şaptezeci de ani s-au lăsat duşi spre amestecarea care se voieşte acum peste tot şi dă să prindă sub ea turma neamului român prin arhiereii ei, iar ea nu ştie ce dă să vină peste ea. O, nu-i lăsa să greşească încă o dată mai rău decât greşeala lor cea din urmă când au răsturnat prin neveghe datina sfinţilor părinţi şi sărbătorile sfinte ale lor! Antichrist dă să mute de la locul ei acum, de la semnul ei dă să mute şi sărbătoarea Învierii Tale, dar Tu ridică-Te cu sfinţii din cer şi veghează, că pe pământ nu mai este veghe, Doamne! O, întăreşte şi îngrădeşte pe poporul cuvântului Tău, că el este calea Ta şi a sfinţilor Tăi peste pământ! » (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 12-02-2012)

Nu în ultimul rând consemnăm că liderii pucioşi, în obsesia lor pentru un limbaj prolix şi bombastic, continuă să facă greşeli elementare în plagierea limbajului folosit de “Dumnezeul” lor imaginar, scăpări imposibil de atribuit adevăratului Dumnezeu – care, fără îndoială, cunoaşte perfect toate limbile pentru că El este întruparea perfecţiunii. Ca de obicei, pleonasmele nu lipsesc din poliloghia pucioşilor, care nu ştiu(?) sau nu văd în orbirea lor infatuată, că mântuire şi salvare sunt cuvinte echivalente:

« […] căci eram Cel făgăduit lui Israel ca să vin Mântuitor şi Salvator al omului, şi Mi-am făcut atunci lucrarea pentru care am venit. » (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 04-03-2012)

Rămâne să aşteptăm cu răbdare să vedem ce ecou a avut această “mână întinsă” pe care pucioşii le-au dat-o semenilor lor din B.O.S.V. cu speranţa că vor veni şi vor intra singuri şi plini de entuziasm sub jugul de la Pucioasa.

…………………

Anca Estera

6 martie 2012

…………………