393. Liderii "pucioşi" de la Noul Ierusalim „profeţesc” din nou iminenta „surpare” a Bisericii Ortodoxe Române

          Cu obişnuita lor autosuficienţă, liderii pucioşi „profeţesc” iminenta cădere a „împărăţiei” slujitorilor de biserici, adică a instituţiei din care fac ei parte (B.O.R.), întrucât „s-au rătăcit” şi n-au binevoit să-L înţeleagă pe „Dumnezeul” de la Noul Ierusalim – Pucioasa, nici tainele Lui şi nici „lucrarea” Lui. Ei le trimit acestora un „cuvânt mare” de avertizare, ca să afle că surparea „împărăţiei” lor va fi repede şi cu  mare zgomot, deşi ei încă „îşi mai fac vise” că Biserica lor va mai dăinui, aşa cum le promisese Hristos (v. Mat. 16:18):

          «Voiesc să le spun cuvânt mare la toţi cei care se numesc acum că sunt slujitori de biserici, şi le spun lor aşa:

          O, deschideţi inimile voastre chinuite de minţile voastre şi înţelegeţi pe Domnul şi tainele Lui şi lucrările Lui! E gata să vă cadă împărăţia şi să se surpe ea, căci v-aţi folosit voi de ea, şi nu Domnul, Căruia ziceţi că slujiţi! O, nu vă faceţi vise, după ce atât de mult aţi rătăcit de la Domnul!» (citat din mesajul pucios din data de 22 aprilie 2012)

          Slujitorii Bisericii sunt acuzaţi că şi-au împlinit doar propria lor voie, depărtându-se de “învăţăturile de la Pucioasa”, şi de aceea vor fi aspru pedepsiţi, iar ca pildă vrednică de crezare li se aminteşte despre căderea împărăţiei regelui Solomon, după ce acesta s-a unit cu Faraon cel de neam păgân:

«Aţi făcut voile voastre [...] Să ştiţi că împărăţia voastră va păţi ca împărăţia regelui Solomon, căci el tot ca voi a făcut după ce Domnul l-a aşezat ca să stea, iar el s-a unit cu Faraon cel de neam păgân şi slujitor al idolilor [...] şi i s-a prăbuşit apoi regatul, căci i s-a frânt şi s-a zdrobit, căci Solomon n-a ascultat de legea cea pentru poporul lui Dumnezeu. »(citat din mesajul pucios din data de 22 aprilie 2012)

O altă acuzaţie este că, urmare a neascultării de “învăţăturile de la Noul Ierusalim”, slujitorii Bisericii au ajuns şi ei “să se amestece cu păgânii”, iar acum casa lor a ajuns pustie şi mintea lor gândeşte doar “după voia lui satan-antihristul”. Această “casă pustie” este acum ameninţată că va păţi ce a păţit împărăţia lui Solomon, adică se va dezbina în două:

«O, aşa veţi păţi şi voi, care v-aţi amestecat cu păgânii şi aţi pătat legea cea sfântă şi aţi făcut ca voi şi aţi umplut de neascultare de Dumnezeu şi de sfinţi toată casa, toată ţara alegerii Domnului, iar Domnul aşteaptă pe pământul român ivirea tainei celei mari, cerul cel nou şi pământul cel nou, naşterea din nou a lumii, şi n-aţi vegheat cu El şi n-aţi ascultat şi n-aţi vegheat, şi casa vă este pustie de Dumnezeu, şi nu pricepeţi cu mintea, căci mintea voastră joacă pe placul lui satan-antichristul, care se luptă cu Dumnezeu, şi care va fi biruit de Domnul, dimpreună cu toţi slujitorii lui cei împotriva lui Dumnezeu. » (citat din mesajul pucios din data de 22 aprilie 2012)

Se anunţă însă şi o portiţă a milei: cu toate că acum preoţii şi arhiereii din B.O.R. “fac jocul lui satana”, li se mai oferă o şansă, cu condiţia de a se împăca rapid cu “Dumnezeul” de la Pucioasa şi de a se da de partea Lui, definitiv şi irevocabil, trecând în rândul “pocăiţilor”. Ei trebuie “să se scoale” din “necredinţa lor” şi să-şi mărturisească adeziunea şi noua credinţă în “Cuvântul” de la Noul Ierusalim, căci acest Cuvânt este “Domnul care trebuia să vină” la sfârşitul lumii:

«O, fiţi credincioşi! Mai puteţi încă să faceţi împăcare cu Dumnezeu. Căutaţi cu duhul pocăinţei [...] ruşinaţi-l pe satana, al cărui joc îl faceţi voi cu sau fără ştire, căci urmele lui sunt peste voi peste tot şi vă ţine robi întunericului lui şi duhului minciunii. Sculaţi-vă şi credeţi cuvântului care strigă din cer la voi! Domnul este cuvântul cel de la sfârşit ca şi la început. Amin, amin zic vouă, e Domnul cuvânt pe pământ în vremea voastră pe vatra neamului român[...] » (citat din mesajul pucios din data de 22 aprilie 2012)

Dar tocmai această mărturisire (“...e Domnul cuvânt pe pământ...”) este cea care demască incongruenţa mesajului pucioşesc cu proorociile Scripturii despre a doua venire a lui Hristos. Biblia spune că Hristos va reveni pe pământ la fel cum S-a înălţat la ceruri (adică, tot în trup transfigurat, aşa cum a fost văzut şi mărturisit de toţi cei care erau de faţă), în slavă văzută şi însoţit de sfinţii Săi îngeri. Pucioşii propun în schimb un Hristos nevăzut, fără de trup, doar “în duh şi în cuvânt”, care vine pe furiş noaptea la un cuplu de “aleşi” (el şi ea, cei doi lideri pucioşi), lipsit de putere şi de slavă şi de protecţia slujitoare a sfinţilor îngeri. După părerea lor, Hristos a şi venit a doua oară pe pământ, în mare taină, iar poporul pucios se străduie acum din răsputeri să “mărturisească” această minune nevăzută de nimeni:

«O, pace ţie, popor mărturisitor al venirii Mele a doua oară de la Tatăl cuvânt pe pământ! » (citat din mesajul pucios din data de 22 aprilie 2012)

Deosebirile de mesaj sunt zdrobitoare, căci ele dovedesc răstălmăcirea voită a textului biblic:

1. Biblia spune că Hristos a venit după Înviere la ucenicii Săi cu trupul Său transfigurat, pe care toţi (inclusiv Toma) au văzut semnele răstignirii şi aşa s-au încredinţat de învierea Lui, în timp ce pucioşii pretind că Hristos ar fi venit la ucenicii adunaţi de frica iudeilor, doar “în cuvânt”, ca să motiveze apoi că de aceea vine şi astăzi “Hristosul” lor pe furiş, fără trup, ci doar în cuvânt:

«O, popor al cuvântului Meu, vin în mijlocul tău, fiule, vin cuvânt, aşa cum intram la ucenicii Mei cei de acum două mii de ani şi le grăiam lor după învierea Mea. » (citat din mesajul pucios din data de 22 aprilie 2012)

Or, aceasta este o minciună pucioşească. Hristos a stat în mijlocul ucenicilor Lui şi le-a spus “Pace vouă!”, dar a intrat prin uşile încuiate şi a venit la ei şi a stat cu trupul,  nu în cuvânt nevăzut, aşa cum S-a anunţat lui Saul, de pildă, pe drumul Damascului.

2. Pucioşii pretind că “Dumnezeul” lor le grăieşte astăzi exact aşa cum le grăia Hristos cel înviat celor doi ucenici care mergeau pe drumul spre Emaus:

«Grăiesc cu tine pe cale, aşa cum am grăit cu cei ce Mă doreau pe drumul lor spre Emaus. » (citat din mesajul pucios din data de 22 aprilie 2012)

Or, şi  aceasta este o minciună. Cei doi ucenici L-au văzut pe Iisus cu trupul, iar El le-a grăit faţă către faţă, în timp ce liderii pucioşi spun că ei îl aud acum pe “Hristos” cum le vorbeşte în taină la ureche, ca o adiere de vânt care vine repede. Cu celelalte două proorociţe (Verginica şi lelica Maria), lucrurile sunt şi mai clare. Pe vremea lor, înşelăciunea nu era la fel de evoluată şi de subtilă ca astăzi, ci era destul de grosieră: “Hristosul” de la Pucioasa vorbea atunci folosindu-se de trupurile lor adormite buştean, de gura şi de buzele şi limba lor, ca să-i grăiască “poporului” pucios învăţăturile Lui.

3. Pucioşii pretind că “Dumnezeul” lor Se arată şi Se adevereşte astăzi exact la fel cum i s-a adeverit Hristos cel înviat lui Toma, zis Geamănul:

«Mă adeveresc ţie Dumnezeu mare şi înviat, aşa cum M-am arătat lui Toma şi l-am încredinţat că Eu sunt. » (citat din mesajul pucios din data de 22 aprilie 2012)

Or, aceasta este cea mai mare minciună, îndată ce pucioşii tocmai au insistat că “Hristosul” lor li se arată şi li se adevereşte “doar în cuvânt”, deci nu cu trupul văzut cu care Hristos S-a arătat lui Toma, chemându-l insistent pe acesta să se apropie şi să pună degetul său în semnele cuielor şi în coasta Sa, ca să se încredinţeze.

În zelul lor misionar şi dornic de prozeliţi (dacă s-ar putea, racolaţi în primul rând din  rândul slujitorilor de biserici) liderii pucioşi fac şi gafe mărunte de exprimare, ca de obicei, dovedind încă o dată că “Dumnezeul” lor este departe de perfecţiune, cel puţin în limbaj. Un exemplu îl constituie referirea la “Duminica a  doua după Paşti”, respectiv ziua în care pucioşii au comunicat acest mesaj. Există vis-a vis de aceasta două exprimări, una corectă şi una greşită, care apar în acest text. Exprimarea corectă folosită de pucioşi este aceasta:

În zi de duminică, a doua duminică după învierea Mea cea din ziua duminicii, întăresc numele zilei Domnului şi a odihnei Lui. » (citat din mesajul pucios din data de 22 aprilie 2012)

Această exprimare subliniază corect că această zi este denumită “a doua duminică după înviere”, socotind astfel că Învierea Domnului a avut loc în cursul nopţii de duminică, iar prima constatare a ei s-a făcut de către femeile mironosiţe dis de dimineaţă, pe când răsărea soarele primei zile a săptămânii (duminica). A urmat aşadar prima zi de duminică după Înviere, iar seara Hristos Cel Înviat s-a arătat ucenicilor (dintre care lipsea Toma). După opt zile (socotind şi prima Duminică) a urmat a doua duminică după Înviere, cea în care Domnul S-a arătat şi lui Toma.

          În schimb, pucioşii folosesc în acelaşi text şi o exprimare incorectă şi anume “a doua zi de duminică după duminica învierii”:

         

          În a doua zi de duminică după duminica învierii Mele [...] » (citat din mesajul pucios din data de 22 aprilie 2012)

          Această exprimare este greşită, deoarece ea numără duminicile raportându-le una la cealaltă, şi nu la evenimentul Învierii. De aici rezultă că după Duminica Învierii a urmat o săptămână încheiată cu o duminică (prima duminică), şi apoi încă o săptămână încheiată cu o duminică (a doua duminică), şi abia în această a doua duminică după Duminica Învierii a avut loc întâlnirea lui Toma cu Domnul. Ar rezulta deci că această întâlnire a avut loc după două săptămâni, nu după una, aşa cum spune Scriptura.

           Mesajul pucioşesc din 22 aprilie a.c. se vrea a fi măcar o izbândă de comunicare din partea duhului pucioşesc care se prezintă sub numele “apostolul Toma”, în cazul în care slujitorii Bisericii vor continua să ignore “venirea Domnului de la Pucioasa” şi să stea “robiţi de satana antihristul”, “domnind” şi mai departe peste oameni:

           

          «„Hristos a înviat!” mărturisesc eu, apostolul Toma, cel ce am pipăit ranele răstignirii Lui în ziua a opta de după ziua duminicii învierii Lui. Amin. O, slavă învierii Tale, Doamne, că am putut eu, martorul Tău pentru trupul Tău cel înviat, am putut să grăiesc cuvânt de veghe peste cei ce domnesc în numele Tău peste oameni şi stau ei departe de venirea Ta cea de acum, căci sunt robiţi de satana-antichristul, duşmanul Tău şi al lor! O, pătrunde Tu în mijlocul lor cu strălucirea Ta, căci Tu poţi să-i luminezi pe ei! Amin. » (citat din mesajul pucios din data de 22 aprilie 2012)

          Încă o dată se dovedeşte că aşa-zisul “Cuvânt al lui Dumnezeu” este de fapt prezentat de către liderii pucioşi ca o colecţie de “cuvântări de veghe” ale unor duhuri care vorbesc în numele lui Dumnezeu.

…………………

Anca Estera

30  aprilie 2012

…………………