399. „Pucioşii” de la Noul Ierusalim declară război metafizic total „puciştilor” care vor demiterea lui Traian Băsescu
Ultimele demersuri în forţă ale „puciştilor” U.S.L. (ajutaţi din umbră de trădătorii de partid şi de neam din U.N.P.R. şi U.D.M.R.) de a-l răsturna cu orice preţ (inclusiv cu încălcarea grosolană a prevederilor Constituţiei) pe preşedintele ales al românilor, Traian Băsescu, nu puteau trece nesancţionate de către liderii sectei de la Pucioasa. Cunoscuţi din intervenţiile lor precedente ca înfocaţi susţinători ai preşedintelui, ei au apelat la aceleaşi „mesaje mesianice” de persuasiune, ignorând cu seninătate că 99,99% din populaţia ţării nu va avea acces niciodată la aceste texte patetice emanate de o persoană exaltată, pseudo-creştină, cuibărită pe plaiurile dâmboviţene. Afişând deschis o cunoaştere penetrantă a fenomenului, liderii „pucioşi” atacă principalele puncte slabe ale conducătorilor „puciştilor”. Unul dintre ele este minciuna, fiind de notorietate faptul că ambii lideri „pucişti”, atât Crin Antonescu, dar mai ales Victor Ponta, mint aşa cum respiră. Liderii pucioşi, vorbind în numele „Dumnezeului” lor imaginar, îşi propun să-i nimicească şi „să-i strice” pe cei care i-au intoxicat pe români cu minciuni, căci stricăciunea minciunii se va întoarce de unde a plecat:
«O, neam român, [...] Am de nimicit în tine minciuna cea ivită din întuneric şi toată lucrătura ei cea stricăcioasă mult. Rostesc peste ea şi-i spun să se ascundă la locul de unde se naşte ea şi să strice acolo, şi nu în altă parte, căci Eu, Domnul, stau cu slavă mare de veghe peste pământul român şi-Mi curăţ calea, căci calea Mea este pământul român şi ieslea cuvântului Meu cea din mijlocul lui. » [1] (citat din mesajul Mihaelei din 22 iulie 2012)
Soluţia salvatoare pe care liderii „pucioşi” le-o propun românilor este unică: numai „Dumnezeul” Pucioasei este cel care-i va scoate pe ei de sub robia minciunii. „Puciştii” sunt demascaţi că şi-au încălcat jurământul pe Biblie şi pe Constituţie şi sunt somaţi să renunţe la maşinaţiunile lor nedrepte de a-l scoate cu forţa din jilţul prezidenţial pe marinarul-cârmaci:
«Dau să te scot de sub robia minciunii care s-a năpustit peste tine acum, neam român. Le spun cu cuvântul gurii Mele celor ce au năpustit în zilele acestea să lovească scaunul de veghe şi pe cârmaciul de pe el, neam român, şi le spun lor aşa:
– Luaţi aminte [...] că vă judecă pe voi cartea Scripturii, pe care aţi ţinut mâna când aţi jurat înaintea Mea şi a neamului român că veţi fi drepţi, şi aţi spus fiecare din voi: „Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”. » [2] (citat din mesajul Mihaelei din 22 iulie 2012)
Spre deosebire de versiunea oficială a “puciştilor”, care pretind că toate relele din ţara românească îi sunt imputabile exclusiv lui Traian Băsescu, liderii “pucioşi” îi demască pe conspiratori ca fiind adevăraţii demolatori a tot ce a fost zidit până acum în ultimii 20 de ani de democraţie capitalistă de cumetrie. “Puciştii” sunt acuzaţi că sunt nedrepţi, că au jurat strâmb, au furat, l-au tâlhărit pe aproapele lor din neamul român, motive suficiente ca să se înspăimânte pentru pedepsele care li se cuvin pentru aceste fapte. Şi cu toate acestea, “puciştii” stăruie cu nepăsare în răul pe care l-au pus la cale hoţeşte, lovind pe mai departe în interesele poporului român:
«Şi iată ce aţi făcut voi, căci n-aţi ajutat, ci aţi dărâmat şi ceea ce a fost zidit până acum. Aţi făgăduit că veţi fi drepţi şi v-aţi însemnat cu semnul crucii Mele, şi iată, vă judecă pe voi acum legea dreptăţii şi cuvântul jurământului făcut pentru ea, căci este scris în lege: “Să nu mărturiseşti strâmb, să nu furi, să nu iei ceea ce este al aproapelui tău!”, iar voi aţi greşit faţă de toate acestea. [...] Înspăimântaţi-vă acum de ceea ce aţi săvârşit împotriva dreptăţii şi împotriva neamului român! Şi iată, nu daţi încă să vă opriţi din săvârşirea răului pus la cale pe hoţeşte ca să loviţi mersul acestui neam, din care şi voi vă trageţi. » [3] (citat din mesajul Mihaelei din 22 iulie 2012)
Îndată, liderii „pucioşi” trec şi la ameninţări. Vorbind ca de la Dumnezeu, cu autoritate şi cu asprime, ei îi demască pe „pucişti” că au procedat prin diversiune nelegiuită, fără a consulta poporul înainte de demersul lor, ci apelând la consultare ultimativă abia după ce au declanşat procedura de suspendare a preşedintelui. Minciuna, nelegiuirea, răutatea şi setea neostoită de putere a „puciştilor” vor aduce poporul român la sapă de lemn, la suferinţă şi la robie. Diversiunea şi denigrarea (sfatul lor cel rău) au înlocuit prevederile Constituţiei ( cartea judecăţii, cartea ţării). „Puciştii” sunt somaţi să se oprească atâta vreme cât mai este timp, deşi au fost deja pricopsiţi cu „vai”-urile biblice:
«Voi ziceţi că staţi să judecaţi toate în numele poporului român, dar v-a spus vouă poporul român să alungaţi pe conducătorul lui de la locul cârmei şi al veghii cea pentru el? O, iată ce aţi făcut! V-aţi adunat în numele lui şi aţi săvârşit nelegiuire mare, după ce aţi minţit mult acest neam, şi veţi cădea prin ea dacă nu vă veţi cuminţi de acum. O, unde vreţi voi să duceţi paşii poporului român? La suferinţă şi la robie sub mâna voastră vreţi să duceţi acest neam? O, cine v-a învăţat pe voi să săvârşiţi nelegiuirea aceasta? V-aţi ascuns pentru sfatul cel rău dintre voi şi aţi dat apoi să-l lucraţi şi să-l aşezaţi în locul cărţii judecăţii, cartea ţării. Vai vouă! Vai vouă acum! Opriţi-vă, rostesc Eu, Domnul, vouă! » [4] (citat din mesajul Mihaelei din 22 iulie 2012)
“Puciştii” sunt demascaţi că au o moştenire ideologică urâtă şi că nu au nici un pic de dragoste de semenii săi, ci numai ură îngheţată în inima lor şi aspiraţii nesăbuite către subjugarea Justiţiei şi acaparea puterii absolute în stat. Pentru ca să-şi atingă scopurile, ei consideră că orice mijloc este permis, inclusiv trădarea şi minciuna:
«Dacă aveţi trecutul urât şi fără dragoste de adevăr şi de Dumnezeu în voi, [...] umiliţi-vă, fiilor, căci aveţi inima cuprinsă de gheaţa urii de frate, în vreme ce iubiţi şi lucraţi minciuna ca să biruiţi prin ea pe fraţii voştri mari şi mici ca să fiţi voi mari peste ei, dar prin trădare şi prin minciună n-a biruit nimeni între cer şi pământ de partea lor până în sfârşit. » [5] (citat din mesajul Mihaelei din 22 iulie 2012)
Nici poporul român nu este cruţat de mustrare. Liderii „pucioşi” le reamintesc românilor de precedentele avertismente lansate de la Pucioasa, pe care ei le-au ignorat însă cu seninătate, preferând să dea girul lor unor lupi îmbrăcaţi în piei de oaie, care au preluat metehne comunistoide de la înaintaşii lor, prefăcându-se a fi „binefăcătorii neamului”. „Dumnezeul” Pucioasei Îşi manifestă dorinţa de a-i salva pe români, dar îi îndeamnă stăruitor ca, mai bine să se salveze singuri de cei care îi vor în robie dorindu-şi doar slava lor. Pentru aceasta românii trebuie să se trezească şi să-i dibuie pe cei care „au adus doliu în cer” (deşi n-a murit încă nimeni), care îşi mint poporul şi care au stricat în puţine zile tot ceea ce alţii au clădit cu trudă în ani îndelungaţi. „Puciştii” sunt anunţaţi că vor avea o pieire ruşinoasă dacă nu se vor trezi la realitate (măcar unii dintre ei, atât cât să se schimbe din nou raportul de forţe din Camerele legiuitoare) şi nu vor băga de seamă că Traian Băsescu şi poporul român sunt preţuiţi şi ocrotiţi în taină de un duh vorbitor, ascuns în buncărul de la Pucioasa, care aşteaptă ca românii să fie drepţi cu inima şi să voteze aşa încât să-şi asigure singuri răscumpărarea lor din robia „puciştilor”:
«O, cum de ai uitat tu, neam român, ce ţi-a făcut ţie mereu această ceată de oameni din unii în alţii, şi care mint în numele tău şi înaintea ta, ducându-te cu vorba că-ţi sunt ţie binefăcători? Te-am strigat mereu, popor român, şi am dat să te scol la veghe şi ţi-am grăit blând, căci ochiul Meu vedea nelegiuirea cea în ascuns lucrată ca să lovească ea în tine, ieşind din ascuns cu lucrarea ei. Te-am strigat să Mă auzi, dar ai primit cu nepăsare strigarea Mea la tine. Eu, Domnul, încă te strig, mai mult ca oricând te strig acum, căci viaţa ta este supusă sub ispită grea acum. Voiesc să-ţi dau salvare, voiesc să-ţi păzesc paşii de robie, căci dau iar să te robească cei ce-şi vor slava lor. Te mint cu putere aceştia, fiu român. Priveşte-i bine ca să-i vezi şi ca să înţelegi. Voiesc să trezesc dintre ei, ca nu cumva să-şi semneze cu mâna lor pieirea cea ruşinoasă, căci le voi cere greu răspuns pentru tot ce au săvârşit şi au stricat ei în zilele acestea, că în puţine zile au stricat mult de tot, şi zile de doliu pentru cer sunt aceste zile. Eu, Domnul, preţuiesc mult pământul român şi neamul de pe el şi lucrez mult cuvânt peste el, iar cei din cer aşteaptă răscumpărarea lor prin cei urmaşi lor, prin cei drepţi cu inima şi cu fapta şi sfinţi cu viaţa lor. » [6] (citat din mesajul Mihaelei din 22 iulie 2012)
Războiul metafizic lansat de către „pucioşi”, „puciştilor”, culminează cu un ultimatum (un „cuvânt mare”) transmis în numele „Dumnezeului” lor imaginar de la Pucioasa: dacă „puciştii” nu se vor opri din demersul lor nesăbuit, vor vedea ei ce o să li se întâmple. Faptul că, la momentul lansării mesajului, nici măcar pentru „Dumnezeul” Pucioasei nu era previzibil rezultatul referendumului, se vede din solicitarea imperioasă ca „puciştii” să se dea înapoi înainte de referendum, adică să renunţe la el. Dacă nu vor face aşa, dacă nu se vor umili renunţând la pretenţia de a-l demite pe preşedintele ales şi a-i lua locul, pentru a accede la puterea absolută într-un stat totalitar, viaţa lor este ameninţată, în funcţie de felul cum vor vota românii la referendum. Această incertitudine, dar mai ales ameninţarea, aşa cum este ea formulată solemn, ca un „cuvânt venit din cer” din partea puterii divine pucioşeşti şi terminată cu „Amin” („Aşa să fie!”), ar trebui să-i cutremure pe pucişti şi să-i facă să cadă la pământ de frică:
«Rostesc cuvânt mare şi spun celor ce au săvârşit fărădelegea prin duhul minciunii lor peste neamul român: Daţi înapoi acum! Trageţi-vă înapoi! Eu, Domnul, rostesc acest cuvânt peste voi. Ocrotiţi-vă viaţa şi umiliţi-vă şi pocăiţi-vă şi cereţi iertare la Dumnezeu, şi cereţi neamului român iertare pentru stricăciunea pe care aţi făcut-o peste el! Fiţi înţelepţi şi faceţi-vă drept socoteala acum, după ce atâta vreme v-aţi zbătut să puneţi mâna pe putere şi să daţi din calea voastră pe cei ce veghează drept pentru neamul român. Lăsaţi armele jos, lăsaţi răzvrătirea, căci armele voastre sunt minciuna şi ura. Ajunge! Şi dacă nu veţi da să ascultaţi aşa, voi veţi vedea. Eu, Domnul, am grăit peste voi acest cuvânt. Amin. » [7] (citat din mesajul Mihaelei din 22 iulie 2012)
Aceste digresiuni cu caracter politic, care colorează din când în când viaţa liderilor „pucioşi”, (prilej cu care ei şi-au încurajat favoritul şi simpatizaţii lui, aşa cum microbiştii îşi încurajează propriile echipe de fotbal) nu puteau să apară în exterior ca fiind principala lor grijă, căci ar fi demascat grijile lumeşti exagerate care îi macină pe liderii „pucioşi” în aceste zile de profunde frământări politice. Aşa că ele au fost strecurate printre preocupările lor oficiale pentru propriile festivităţi. În acest sens, ele au fost inserate în cuvântul ocazionat de aşa-zisa „sărbătoare a punerii pietrei de temelie a Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim”. Poate cea mai importantă informaţie pe care o aflăm cu acest prilej este aceea că, în sfârşit, liderii “pucioşi” recunosc o realitate pe care au negat-o mai bine de douăzeci de ani: aceea că arhiereul Irineu a fost în toată această perioadă, în mod neabătut, neschimbat în convingerile sale că tot ceea ce se întâmplă la Pucioasa nu e lucru curat. Deşi în anul 1991 el a târnosit o biserică de zid la Pucioasa, convins fiind că ea va avea o destinaţie întru totul ortodoxă, arhiereul Irineu a acceptat în anul 1993 trista realitate că pucioşii sunt înclinaţi spre deviaţionism sectar, iar apoi s-a despărţit definitiv de ei şi s-a alăturat confraţilor săi sinodali care au condamnat manifestările străine ortodoxiei din sânul comunităţii pucioşeşti. Desigur că liderii “pucioşi” tot îl mai “binecuvintează” fariseic pe episcopul Irineu, sperând că odată şi odată tot se va întoarce la ei, ca să-i legitimeze în faţa Ortodoxiei ca fiind “singurii păstrători ai adevărului apostolic”. Cuvintele “...de atunci şi până astăzi “ sunt indubitabil o preţioasă mărturie asupra statorniciei episcopului Irineu în dreapta credinţă strămoşească ortodoxă, chiar dacă ele sunt precedate de o uriaşă minciună, aceea că Irineu n-ar fi avut niciodată libertate de conştiinţă :
«Îl binecuvintez aici şi de aici pe arhiereul Meu cel de azi, pe cel pe care l-am avut aici martor acum douăzeci şi unu de ani şi am rostit prin gura lui cuvântul sfinţitor pentru punerea pietrei de temelie şi al zidirii apoi pe ea a Sfintei Sfintelor Mele, al locului Meu de grăire pe pământ. L-au închis pe el apoi mai-marii lui de peste el, iar el a ascultat aşa de atunci şi până azi. » [8] (citat din mesajul Mihaelei din 22 iulie 2012)
Liderii „pucioşi” îi asigură pe adepţii lor că rezultatul referendumului va fi pe măsura voinţei lor: Traian Băsescu, „cel alungat de la veghe”, va fi reinstalat în fotoliul său de preşedinte de la Cotroceni. Cu două condiţii:
- adepţii „pucioşi” să se aşeze la rugăciune cu „mânuţele” ridicate şi să-i ceară necontenit (până la ziua întrebării ce le va fi pusă: Da? Sau nu?) „Dumnezeului” Pucioasei să facă El această minune;
- poporul român să voteze aşa cum trebuie, împotriva fiilor minciunii:
«O, poporul Meu, stai cu mânuţele ridicate în zilele care au mai rămas până la ziua întrebării pusă de cei ce au săvârşit fărădelege mare, lovind cu ură peste locul veghii cel pentru paza şi ocrotirea neamului român. Cere tu la Dumnezeu aşezarea la locul cârmei a celui alungat de la veghe, şi cere suflarea Duhului Sfânt peste poporul român, şi cere, fiule, biruinţa Domnului împotriva fiilor minciunii, a celor din mijlocul neamului român şi mersul lor spre umilinţă, iar Eu, Domnul, îţi voi aduce bucurie şi mângâiere pentru ascultarea ta, pentru dragostea ta, care lucrează la cuvântul Meu, căci cuvântul Meu este dragoste, este dragostea Mea cu cei ce îl iubesc pe el aşa cum iubesc Eu, aşa cum iubeşte Dumnezeu, o, fiilor. Amin, amin, amin. » [9] (citat din mesajul Mihaelei din 22 iulie 2012)
Ceea ce nu observă liderii „pucioşi” este că aceste condiţii se exclud reciproc: dacă „Dumnezeul” Pucioasei face El minunea ca puciştii să se retragă înainte de referendum, nu mai este nevoie de votul poporului; dacă poporul vrea să voteze împotriva „puciştilor”, pentru păstrarea lui Băsescu în scaunul de preşedinte, nu mai e nevoie de nici o minune pucioşească.
…………………
…………………
Anca
Estera
24
iulie 2012
…………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.