400. „Pucioşii” de la Noul Ierusalim îşi radicalizează mesajul lor împotriva autorilor loviturii de stat parlamentare din iulie 2012
După referendumul măsluit şi fraudat la greu, menit să-l mazilească pe preşedintele Traian Băsescu, puciştii USL-işti au constatat cu surprindere că poporul n-a fost de partea lor decât într-o măsură neaşteptat de mică. Procentul de participare de 46% s-a dovedit insuficient ca referendumul să fie validat. Prin urmare, ei au început să facă noi presiuni asupra Curţii Constituţionale, pretinzând că numărul total de votanţi ar fi mai mic decât cel pe care tot ei îl declaraseră înainte de referendum, dar nu se ştie exact cât anume. Manevra a reuşit să creeze derută şi să amâne procesul de validare (sau invalidare) a referendumului. Motiv suficient ca să inflameze spiritele liderilor „pucioşi”, care sperau într-o victorie netă şi rapidă a favoritului lor.
Mai întâi este pusă înainte perspectiva răsplatei faptei de “lez-majestate”, admiţând că pentru “pucioşi” preşedintele ales este un fel de surogat al regelui, de când au constatat ei că regele Mihai nu mai poate fi instalat la cârma ţării. Fapta puciştilor USL-işti de a-l suspenda pe preşedintele ales şi de a face demersuri ilegale în vederea demiterii lui este încadrată rapid la infracţiunea denumită “păcat” şi i se stabileşte şi răsplata (deocamdată, la nivel general): “ispăşirea păcatului”. Dar, dacă puciştii vor exterioriza o sinceră părere de rău şi se vor opri din demersurile lor iresponsabile, există şansa iertării din partea “Dumnezeului” Pucioasei. Tocmai de aceea, puciştii sunt sever atenţionaţi asupra alternativelor ce le stau înainte:
«Eu, Domnul Iisus Hristos, veghez mult acum ca să nu se prăbuşească la pământ neamul român, şi veghez cu sfinţii, dar trebuie să grăiesc celor ce dau să ajungă prea departe cu păcatul lor cel greu, păcatul care a lovit în creştet neamul român. Nu pot să stau în cer şi să nu aduc de ştire prin duhul proorociei că păcatul acesta trebuie oprit şi trebuie ispăşit apoi. Dacă duhul căinţei şi al părerii de rău se va sui înaintea Mea de la cei ce au lovit acum greu soarta acestui neam, Eu, Domnul, Mă voi linişti şi voi ridica la cer fapta părerii de rău de la cei ce atât de greu au păcătuit acum şi au zdruncinat şi au zgâriat mersul şi faţa neamului român, dar trebuie să le grăiesc lor, celor ce s-au încumetat să facă acest cutremur peste pământul român şi peste inimile celor zdruncinaţi de lovitura adusă de ei peste acest neam. » [1] (citat din mesajul Mihaelei din 9 august 2012)
Fapta puciştilor este considerată o pată pe obrazul întregului popor, deoarece ei se erijează în reprezentanţi legitimi ai poporului, deşi au creat numai dezbinare şi degringoladă, iar preşedintele interimar şi-a obţinut “scaunul de cârmuire” prin manevre obscure, fără a fi ales de popor. Puciştii sunt somaţi să ia aminte că le vorbeşte “Dumnezeul” Pucioasei din nori, motiv care trebuie considerat suficient de serios ca ei să se cuminţească şi să renunţe la continuarea loviturii de stat:
«Amin, amin zic vouă: opriţi-vă de la fapta fărădelegii lucrată de voi în ascuns şi scoasă apoi spre lucrarea ei ca să aduceţi prin ea război peste sufletul neamului român! Aţi pus pată ruşinoasă pe fruntea acestui neam. Aţi gândit că veţi face bine şi că lucraţi spre bine, dar cine poate să aducă vreun bine după ce stârneşte duhul urii între frate şi frate, hrănind acest duh între fraţi ca să facă ei păcatul urii şi al dezbinării şi lovire apoi dinspre ei peste scaunul cel de cârmuire al acestui neam? N-aţi făcut decât să aduceţi ruşine peste neamul român. [...] Amin, amin zic vouă: fiţi cuminţi de acum! Cuvântul lui Dumnezeu grăieşte din nori peste voi. » [2] (citat din mesajul Mihaelei din 9 august 2012)
Fapta puciştilor de a-l suspenda a doua oară pe preşedintele Băsescu este cotată un act de “trădare de fraţi”. Puciştii sunt stigmatizaţi cu “păcatul urii”, dar mai grav este că ei au inoculat această ură în tot poporul, declanşând un referendum care a împărţit populaţia României în două tabere adverse, profund divizate. Întrebarea aparent benignă prin care românii trebuia să aleagă între preşedintele ales (şi suspendat) Traian Băsescu şi preşedintele neales (şi interimar) Antonescu s-a dovedit de o perfidie şi de o ură cu urmări incalculabile:
«Amin, amin zic vouă: aţi adus ispită ruşinoasă peste neamul român, din a cărui rădăcină sunteţi şi voi. Cei ce aţi făcut fapta alungării cârmaciului de la cârma acestui neam v-aţi luat unii după alţii pentru fapta trădării de fraţi, faptă împotriva legii dragostei, legea cea de la Dumnezeu între fraţi. O, fiţi cuminţi de acum! Ajunge cât aţi stricat, cât mers aţi strivit, cât aţi risipit, câtă faţă aţi strivit neamului român înaintea neamurilor de pe pământ, care priveau cu laude spre mersul acestui neam. Citiţi în Scripturile pe care aţi ţinut mâna şi aţi jurat că veţi veghea pentru soarta neamului român ajutaţi de Dumnezeu, dar cum să vă ajute Dumnezeu pentru păcatul urii, cu care aţi hrănit voi poporul român şi aţi putut să-l hrăniţi ca să-l chemaţi apoi la întrebare şi ca să vă spună el ceea ce voi aţi pus în el ca să vă răspundă la întrebare cu ura cu care voi l-aţi hrănit? Numai că el se trezeşte acum, căci neamul acesta vede cât l-aţi lovit voi şi câtă faţă i-aţi strivit şi la cât păcat l-aţi îndemnat, căci n-aţi stat cuminţi, ci l-aţi hrănit şi încă îl hrăniţi pe el cu duhul urii, ca să fie şi ei fiii urii, păcat prin care voi vreţi să ajungeţi drepţi şi mari peste acest neam. » [3] (citat din mesajul Mihaelei din 9 august 2012)
Interimarul pucist Crin Antonescu ( cel care s-a suit la cârma ţării “prin păcatul trădării”) este apoi demascat că s-a dovedit incapabil de a rămâne echidistant politic, făcând pe faţă jocurile falangei politice care l-a promovat peste noapte în fruntea bucatelor şi destituind pe capete specialiştii aparţinând personalului tehnic pe care l-a găsit în structurile Preşedinţiei:
«O, iată cât aţi strivit de când v-aţi suit la cârmă prin păcatul trădării, lăsând fără cârmă acest neam, căci voi n-aţi cârmuit, ci aţi stricat şi aţi lăsat descoperită paza cea pentru el şi pentru viaţa lui de fiecare zi, căci n-aveţi milă. » [4] (citat din mesajul Mihaelei din 9 august 2012)
Metodele folosite de pucişti ( denumiţi în acest mesaj, în mod sistematic, “fii ai urii”) sunt considerate inaceptabile: minciuni, ilegalităţi, nedreptăţi, sperjur, abuzuri pline de zbatere neputincioasă, nemilostivire. Dar rodele acestora vor fi frica şi disperarea:
«O, cum de nu vă săturaţi, cum de nu vă înfricoşaţi să lucraţi atâta minciună zi după zi şi atâta nedreptate, o, fii ai urii? Se uită Domnul la voi cât vă zbateţi. Când nu vă merge cu o minciună scoateţi alta, şi aşa vă ţineţi mersul ca să străbateţi şi ca să rămâneţi voi la cârmă şi ca să duceţi la prăbuşire acest neam. O, nu vă este milă? Vă va ajunge frica şi disperarea curând, curând dacă nu veţi asculta acum de cuvântul Meu de peste voi. » [5] (citat din mesajul Mihaelei din 9 august 2012)
Ca să fie mai convingători, liderii “pucioşi” apelează la o exemplificare nefericită şi frauduloasă. Ei compară situaţia de faţă cu cea a regelui Mihai, pretinzând că “Dumnezeul” Pucioasei i-a îndepărtat de la putere pe criptocomuniştii lui Ion Iliescu, pedepsindu-i pentru simplul motiv că s-au împotrivit cu violenţă la venirea regelui Mihai în ţară , prin anii 1990-91. Dar, după ce regele Mihai ar fi fost acceptat (de către aceiaşi criptocomunişti) să se reîntoarcă în ţară fie şi ca simplu cetăţean, partidul lui Ion Iliescu a revenit la putere, ca o răsplată din partea generosului “Dumnezeu” al Pucioasei:
«Vă iau cu uşorul şi cu mila acum, aşa cum Dumnezeu lucrează pentru salvarea celor vinovaţi, căci v-aţi strâns prea multă vină, iar ea apasă mult peste voi. O, ieşiţi de sub ea şi îndreptaţi-vă spre pace şi spre duhul dreptăţii a toate şi nu uitaţi că Eu, Domnul, am spus prin acest cuvânt vouă şi tuturor celor cu voi din această ceată şi v-am spus pe când aţi mai luat cârma că dacă vă veţi tot împotrivi pentru venirea acasă a unsului Mihail regele, fiul cel pribeag de atâţia ani din pricina celor nedrepţi cu el, care l-au dat de la cârmă atunci când l-au alungat, v-am spus că dacă nu veţi asculta aşa, vă voi da în lături, şi v-am dat, şi iarăşi v-am spus apoi că dacă veţi lăsa să vină acasă cel alungat, vă voi da iarăşi dregătorie, şi aşa a fost, precum v-am cuvântat atunci, şi am fost Dumnezeu adevărat prin cuvânt peste voi. » [6] (citat din mesajul Mihaelei din 9 august 2012)
Liderii “pucioşi” sugerează, din dreptul “Dumnezeului” lor, că partidul lui Ion Iliescu l-ar fi lăsat să vină acasă pe regele Mihai (motiv pentru care l-ar fi răsplătit cu “dregătorie”), ceea ce este un fals grosolan. În consecinţă, ei pretind că tot aşa se va întâmpla şi cu puciştii USL-işti: ei vor fi răsplătiţi cu “dregătorie” (avansarea politică) doar dacă vor accepta repunerea în drepturi al preşedintelui suspendat Traian Băsescu. Ei sugerează că partidul lui Ion Iliescu ar fi fost recompensat cu revenirea la conducerea treburilor ţării drept răsplată pentru flexibilitatea şi deferenţa de care ar fi dat dovadă cândva faţă de regele Mihai. În realitate, socialiştii lui Iliescu s-au opus dintotdeauna revenirii regelui Mihai I în România, chiar şi ca simplu cetăţean, iar cei care i-au permis regelui Mihai revenirea în ţară şi i-au returnat şi unele drepturi au fost adversarii lui Iliescu, veniţi la putere odată cu mandatul prezidenţial al lui Emil Constantinescu:
«La 25 decembrie 1990, Mihai I, [...] sosește pe aeroportul Otopeni și intră în țară [...] obținând o viză pentru 24 ore pentru a merge la Mănăstirea Curtea de Argeș, unde voia sa se reculeagă la mormintele antecesorilor săi regali și să asiste la slujba religioasă de Crăciun. Însă, în drum spre Curtea de Argeș, Regele și însoțitorii săi sunt opriți de un baraj al Poliției, conduși din nou la aeroport și obligați să părăsească țara. În 1992, [...] noul guvern român i-a permis regelui Mihai să revină în țară pentru a participa la prăznuirea Sf.Paști. Regele a fost întâmpinat de populație cu o simpatie deosebită. [...] Popularitatea regelui a îngrijorat guvernul președintelui Ion Iliescu, regelui interzicându-i-se accesul în România pentru următorii cinci ani. În 1997, după înfrângerea electorală a lui Iliescu de către președintele Emil Constantinescu, România i-a reactivat regelui Mihai cetățenia română și i-a permis să își reviziteze propria țară. » [7]
Aşadar... nici un respect al “Dumnezeului” de la Pucioasa pentru tristul adevăr istoric, un “Dumnezeu” care le promite acum USL-iştilor o recompensă similară cu cea pe care ar fi dat-o El şi înaintaşilor lor (dar fără nici un merit real, după cum se vede).
Pe de altă parte, expresia “venirea acasă a unsului Mihail” este ea însăşi dovada mistificării pucioşeşti, deoarece prin ea liderii “pucioşi” îşi falsifică propriul lor mesaj, sugerând aici că ei ar fi pledat dintotdeauna exclusiv pentru întoarcerea lui Mihai I “doar ca simplu cetăţean” în România, şi niciodată “ca rege care domneşte” peste poporul său. Realitatea este că ei au sperat şi chiar au conspirat la întoarcerea lui Mihai I pe tronul unui nou înfiinţat “regat al României”, dar când au văzut că nu au susţinere populară, deci nici o şansă de izbândă, au abandonat această pistă ( a monarhiei constituţionale) şi s-au repliat ca mari apărători ai instituţiei prezidenţiale. Prin anii ’90, liderii “pucioşi” incitau în mod sistematic în mesajele lor la restaurarea monarhiei, motiv care i-a determinat peste ani ca să-şi falsifice aceleaşi mesaje, devenite de acum caduce, pentru a-şi “ascunde urmele”. Spre exemplu, un mesaj în care se vorbea limpede de speranţele pucioşeşti ca Mihai I să re-devină “la cârma ţării” a fost modificat în mod fraudulos la re-editarea cărţii în care acesta apăruse, iar sintagma “la cârma ţării” a devenit, printr-o scamatorie lexicală, cuvântul “acasă”. În 1995, pucioşii încă mai sperau că regele Mihai va veni în ţară ca să se aşeze pe tronul pe care îl pierduse prin abdicarea forţată din anul 1947:
«Dacă regele vine la cârma ţării, în termeni duhovniceşti nu există bătrâneţe, sufletul nu îmbătrâneşte»[8]
E limpede că venirea regelui la cârma ţării nu era gândită nicidecum ca un simplu act decorativ, ci ca un proces real de reinstaurare a monarhiei ca formă de guvernământ. Nouă ani mai târziu, liderii pucioşi îşi pierduseră orice speranţă în restaurarea monarhiei, aşa încât, cu prilejul scoaterii celei de-a doua ediţii a cărţii “Cuvântul lui Dumnezeu”, liderii “pucioşi” şi-au permis să “corecteze” textul original, ştergând expresia compromiţătoare la cârma ţării (care pierduse orice şanse ca să se mai împlinească) şi înlocuind-o cu cuvântul inofensiv “acasă…”:
«Dacă regele vine acasă... în termeni duhovniceşti nu există bătrâneţe, sufletul nu îmbătrâneşte»[9]
După rugăminţile edulcorate de început, liderii “pucioşi” îşi dau brusc arama pe faţă. Ei le promit puciştilor din formaţiunea conjuncturală cu numele USL (construită exclusiv cu scopul de a-l scoate de la Cotroceni pe preşedintele ales şi a-l înlocui cu o paiaţă) că vor avea parte (ei şi copiii lor nevinovaţi – aici ura meschină a “pucioşilor” se dovedeşte a fi iraţională, bestială şi fără margini) de soarta egiptenilor lui Faraon, în caz că nu se conformează rapid şi nu renunţă la planurile lor. Tânguire fără alin îi aşteaptă pe pucişti şi pe copiii lor dacă vor stărui în rătăcirea lor. Mila, dreptatea şi îndelunga-răbdare se pare a nu face casă bună cu “Dumnezeul” Pucioasei:
«Amin, amin zic vouă şi acum şi vă spun că dacă vă împotriviţi celui ce este numit la cârma acestui neam şi veţi face încă fărădelegea pe care aţi făcut-o asupra lui, Eu, Domnul, voi face cu voi şi cu copiii voştri, voi face ceea ce am făcut lui Faraon şi egiptenilor, care s-au împotrivit lui Dumnezeu şi trimisului lui Dumnezeu [...] O, dacă veţi face încă minciună şi ură ca să vă acoperiţi cu ele, Eu, Domnul, voi aduce peste voi tânguire fără alin, căci vai celor ce se luptă cu Dumnezeu şi cu mersul Său peste pământ pentru mântuirea celor drepţi cu El şi cu cei drepţi ai Săi! » [10] (citat din mesajul Mihaelei din 9 august 2012)
În finalul peroraţiei, puciştii USL-işti sunt amăgiţi de către “Dumnezeul” Pucioasei că vor avea parte totuşi de milă, dar numai într-un singur fel: dacă vor merge şi se vor împăca sincer cu preşedintele ales şi suspendat Traian Băsescu (căci aflăm acum şi marele secret că acesta a fost aşezat ca preşedinte al ţării chiar de către... “Dumnezeul” Pucioasei). Ca să-i încurajeze (presupunând că le este frică de vreo eventuală răzbunare din partea lui), puciştii primesc asigurări că nu au motive de teamă din partea lui Băsescu. Îndată însă El se contrazice, arătând că dublul Său limbaj dezvăluie intenţia clară de a nu tolera nici o iertare pentru cei care au greşit, căci toţi aceştia îşi vor primi pedeapsa cuvenită, prin “ispăşirea faptelor” lor, căci dreptatea Lui va birui:
«Iată ce vă povăţuiesc: sunt încă milos pentru voi, căci sunteţi mult vinovaţi şi aveţi nevoie de mila Mea. Mergeţi şi faceţi împăcare cu cel alungat de voi de la cârma neamului român, şi pe care Eu, Domnul, l-am aşezat, [...] Nu vă temeţi de el! Temeţi-vă de Dumnezeu şi fugiţi de păcatul răzvrătirii! Temeţi-vă ca nu cumva să trageţi voi în prăpastie grea neamul român [...] Amin, amin zic vouă: trimit acum spre voi cuvântul dintre Mine şi voi. [...] E primejdios lucrul vostru cel cu duşmănie lucrat. Lăsaţi-i pe cei vinovaţi să-şi ispăşească faptele. Nu le faceţi voi jocul, căci dreptatea nu poate fi dată în lături şi nu-i trebuie ei slujire ca să iasă cu biruinţă deasupra faptelor nedreptăţii, peste care nu se poate pune nimic, căci ele au putere prin ele însele chiar împotriva celor ce le lucrează pe ele. » [11] (citat din mesajul Mihaelei din 9 august 2012)
***
Într-o completare a mesajului pucios se reafirmă ameninţarea că puciştii
USL-işti vor fi pedepsiţi dacă nu vor ţine seama de ceea ce li s-a cerut,
continuând să mintă, să facă sperjur şi să fie îndărătnici, făcând fărădelegea
lor fără de margini:
«Am grăit în ziua
aceasta cu cei ce s-au aşezat acum la cârmă peste neamul român prin duhul
minciunii din ei ca să strivească mersul
acestui neam, căci aceştia nu ştiu să aibă dragoste de oameni, şi numai de duhul
diavolului se ţin, căci mint mereu şi mărturisesc strâmb mereu şi vor să fie ei
cei mari. Am grăit cu durere, şi cu durere Mă voi atinge de ei dacă vor
voi să fie încă îndărătnici, [...] căci aşa este scris pentru vremea cea de acum,
când fărădelegea a dat peste margini şi când vine Domnul ca s-o pună la locul
ei, s-o dea deoparte şi să-Şi cureţe aria ca să meargă Domnul şi să facă
biruinţa cea pentru sfinţi, cu sfinţii lucrând şi biruind.» (citat din
mesajul Mihaelei din 9 august 2012)
Duhurile pucioşeşti care îşi iau ca nume de împrumut numele “sfântului
Pantelimon” vin apoi să întărească prin cuvântul lor faptul că rătăcirea celor
ajunşi la putere prin fraudă, uzurpatori ai instituţiei preşedinţiei şi a
celorlalte puteri ale statului, trebuie neapărat făcută publică. Ele se
solidarizează în demersul de a-i ruşina şi a-i demasca pe pucişti, arătând lumii
întregi “măsura cea mică a inimii lor”. Totuşi, prin acest demers ele demască
fără să vrea faptul că “Dumnezeul” Pucioasei nu este nici pe departe
Dumnezeul cel Atotputernic, ci un “Dumnezeu” închipuit, slab, lipsit de
vlagă, care trebuie îngrijit şi ajutat din răsputeri de către duhurile
pucioşeşti din cer şi de către adepţii “pucioşi” de pe pământ, ca să poate
El să împlinească toate câte Şi-a propus:
«Mă doare pentru
rătăcirea cea atât de mare a celor ce au furat locul cârmei peste
neamul român, şi mă doare cât Tine, o, Doamne. Voiesc să Te ajut cu toţi sfinţii
şi să-i ruşinăm pe aceştia şi să-i ajutăm să-şi vadă măsura cea mică a inimii
lor, şi care nu poate nimic pentru acest neam. [...]
O, popor iubit,
te-a luat Domnul din neamul român şi te-a ales al Lui. Ai grijă de
Domnul, ai grijă de El mereu, precum noi din cer lucrăm aşa! Noi
din cer, iar voi de pe pământ, aşa să-L ajutăm pe Domnul. Staţi
numai faţă în faţă cu Domnul şi umblaţi ca El înaintea Lui. Să audă oamenii de
pe pământ învăţătura Domnului de peste voi şi să aibă de unde învăţa de la
Domnul, căci este scris că pe muntele Domnului va sta legea Lui şi vor lua din
ea popoarele şi vor învăţa. » (citat din mesajul Mihaelei din 9 august
2012)
…………………
Anca Estera
12 august 2012
…………………
[1] http://www.noulierusalim.ro
[7] http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_al_Rom%C3%A2niei
[8] Noul Ierusalim, “Cuvântul lui Dumnezeu în România”, Editura Ro-Emaus, Bucureşti 1995, pag. 9
[9] Noul Ierusalim, “Cuvântul lui Dumnezeu”, Editura Ro-Emaus, Bucureşti 2006, pag. 44
[10] http://www.noulierusalim.ro
[11] Ibid.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.