403. Tot poporul român este chemat la ascultare şi supunere faţă de liderii sectei „Noul Ierusalim” de la Pucioasa
Liderii “pucioşi” reiterează teoria lor protocronistă care spune că poporul român a fost ales din veac să fie înaintemergător şi pregătitor pentru “a doua venire a Domnului pe pământ”, la Pucioasa. La rândul ei, România este considerată de ei “întâia născută între popoare”. În contradicţie flagrantă cu Biblia, care spune că cei dintâi creştini au fost ucenicii din Antiohia [1] , liderii pucioşi pretind că primii creştini au apărut pe teritoriul României, ca urmare a propovăduirii Sfântului Apostol Andrei:
«O, neam român, tu porţi numele Meu, numele lui Iisus Hristos pe creştetul tău încă de la începutul tău cel dintâi, cel din vremea începutului Meu peste tine acum două mii de ani, şi eşti întâia născută atunci între popoare din Hristos, o, ţara Mea cea de azi, căci întâiul Meu ucenic, întâiul apostol al Meu, Andrei, ţi-a pus atunci cămăşuţa de botez pe trupul tău şi te-a numit cu numele Meu, ţară creştină te-a numit, căci numele de creştin vine de la numele Hristos.» [2] (citat din mesajul Mihaelei din 21 septembrie 2012)
Mai mult decât atât, pentru a scoate în evidenţă unicitatea acestui pământ şi alegerea lui specială, liderii “pucioşi” pretind că România este “primul pământ ieşit din ape la facerea lumii” şi că din lutul ei “a fost plămădit Adam”, motiv pentru care i se acordă şi acum, “la sfârşit de timp”, o atenţie specială:
«Am tras din greu, Eu şi tu apoi, ca să-ţi fie păstrat acest nume măreţ, căci tu ai fost întâia născută din ape la facerea lumii şi ai purtat pe vatra ta taina facerii omului, iar în această vreme, când antichrist şi supuşii lui vor să scrie biruinţă asupra Fiului lui Dumnezeu, Făcătorul omului, lucrez şi mai mult pentru păstrarea ta întru slava ta cu Mine acum, la sfârşit de timp, o, ţara Mea de azi.» [3] (citat din mesajul Mihaelei din 21 septembrie 2012)
Desigur că aceste aberaţii pot fi uşor demontate. Primul pământ care a ieşit din ape după retragerea lor era, evident, cel mai înalt de pe glob, sau, măcar unul dintre cele mai înalte, ceea ce nu se poate spune în nici un caz despre dealurile Pucioasei. Apoi, despre grădina Edenului în care a fost pus Adam se ştie că este localizată de Biblie în zona fertilă a fuviilor Tigru şi Eufrat [4]. În fine, românii (ca popor închegat pe deplin) şi România (ca ţară unitară) sunt entităţi care s-au individualizat mult mai târziu decât pe vremea Apostolului Andrei.
Odată stabilită speciozitatea “alegerii” românilor dintre celelate popoare păgâne, liderii “pucioşi” trec la declaraţii cu nuanţe vădit xenofobe. Neamul român este chemat să-şi păstreze puritatea rasei, religiei şi a doctrinei naţionaliste şi cu nici un chip să nu-şi împartă “slava” cu celelalte neamuri inferioare, pentru a nu-şi pierde alegerea şi “descoperirea lui Dumnezeu” (“Cuvântul profetic” de la Pucioasa):
«Te chem şi te aştept spre iubirea dintre tine şi Mine, o, neam român, dar caută după înţelepciunea cea de sus cu inima ta acum, căci ea este cartea poruncilor lui Dumnezeu, şi din care curge legea, care dăinuieşte de-a pururi, şi fără de care nimeni nu dobândeşte viaţa, iar cei ce o părăsesc pe ea dobândesc moarte, precum este scris. Dar tu întoarce-te spre înţelepciune, o, neam român, şi nu lăsa slava ta cea de la Dumnezeu altui neam, căci folosul înţelepciunii aduce descoperirea lui Dumnezeu şi iubirea Lui cea pentru fii apoi.» [5] (citat din mesajul Mihaelei din 21 septembrie 2012)
În concepţia liderilor “pucioşi”, starea actuală a românilor este una de plâns, deoarece conducătorii lor vremelnici sunt dirijaţi de către duhuri necurate care fac jocul popoarelor lacome din jur, care îi atrag pe români la rătăcire şi la sărăcie, împiedicându-i să-şi construiască menirea lor de a străluci cu numele lor cel mare înaintea tuturor popoarelor şi a le face pe acestea să se aplece cu supunere şi să se închine cu umilinţă înaintea neamului românesc cel ales şi călăuzit de “Domnul” Pucioasei:
« [...] şi după cum duhul vostru s-a aplecat spre rătăcire de Dumnezeu, căutaţi-Mă înzecit cu inima plânsă, căci Cel ce v-a dat un nume atât de mare vă va aduce vouă izbăvirea, iar cei plini de duhuri necurate între voi vor slăbi, dar îmbrăcaţi-vă în haina dreptăţii, o, fii români, ca să vă arate Domnul întru strălucirea Sa înaintea popoarelor de sub cer, căci este scris că toţi munţii înalţi se vor apleca înaintea neamului cel călăuzit de Dumnezeu cu dreapta Lui îndurare.» [6] (citat din mesajul Mihaelei din 21 septembrie 2012)
Duhurile pucioşeşti care se folosesc de numele Fiului lui Dumnezeu şi al Maicii Sale se lamentează în duet la ideea că, deşi au moştenit pământul românesc în urmă cu 2000 de ani, românii încă nu se ridică la înălţimea chemării lor. De aceea ele promit o biruinţă forţată şi mare din mijlocul acestui neam (adică biruinţa liderilor “pucioşi”, căci de la ei vine pe masa adepţilor lor hrana de “Cuvânt” de la Pucioasa). Această biruinţă a liderilor “pucioşi” va trebui să se bazeze pe puterea duhurilor care le dau nădejde neclintită în izbăvirea de lucrarea “necredinţei” în mişcarea sectară de la N.I.P., necredinţă care vine împreună cu asuprirea de la semenii lor:
« — [...]O, mamă Fecioară, durerea Mea şi lacrima ei pentru neamul român s-au făcut râvna Mea cea de azi, căci Mi-a dat Tatăl patria aceasta când Ne-am născut Noi pe pământ acum două mii de ani, mamă, şi fi-va să ieşim cu biruinţă mare din mijlocul acestui neam, în care Îmi am aşezată masa Mea de cuvânt acum. Tu eşti mamă. [...]
— Ajutorul lor de la Domnul, Cel ce a făcut cerul şi pământul, vine la ei această izbăvire, o, Fiule Emanuel, Copilul meu Iisus Hristos. Nădejdea să le fie neclintită, căci noi avem puterile cereşti în mare lucrare pentru izbăvirea aceasta. Ori de câte ori fiii cei răzvrătiţi ai acestui neam îşi întăresc asupririle peste fraţii lor, [...]» [7] (citat din mesajul Mihaelei din 21 septembrie 2012)
Se anunţă apoi că duhurile de la Pucioasa îşi vor extinde sfera lor de influenţă şi lucrarea lor de “ocrotire” nu numai asupra sectanţilor de la “Noul Ierusalim”, ci şi asupra tuturor românilor. Toată lucrarea cea vrăjmaşă a potrivnicilor care se luptă cu facţiunea politică agreată de liderii “pucioşi”, respectiv cu partidul susţinut de către preşedintele Traian Băsescu, va fi nimicită. Cei care n-au vegheat ca partidul rival, cel al socialiştilor, să revină la putere şi să-şi exercite din plin şi cu mare făţărnicie “lucrarea minciunii”, sunt mustraţi după cum li se cuvine. Neveghea lor a permis socialiştilor să “se scoale la război” (puciul din vara lui 2012), să pună mâna pe scaunele cârmuirii şi să-i elimine prin vicleşug şi cu planuri ascunse, cu mânie şi cu minciună, pe “străjerii cei buni de la cârmă” (avocatul poporului, preşedinţii celor două camere ale Parlamentului):
« [...] puterile cereşti se împart cu lucrarea lor şi aduc izbăvirea din toate câte pândesc să se ridice pe rând şi să întărească fărădelegea cea asupra dreptăţii a toate. O, nu mai e mult. Va pieri toată puterea cea vrăjmaşă, pe care au lăsat-o să vină toţi fiii români care n-au vegheat pentru statul Tău în mijlocul lor cu biruinţa Ta cea de sus, o, Doamne milos pentru ei.[...]
E mare vrăjmăşia inimilor celor ce s-au suit acum la cârma neamului român, iar învrăjbirea s-a ivit pe neaşteptate şi a adus cu ea durere mare. Aceştia s-au sculat cu război şi au lucrat în vreme de noapte şi au pus mâna pe scaunele cârmuirii şi sunt făţarnici foarte prin lucrarea minciunii, cu care ei se hrănesc, dar puterile cereşti sunt pe urmele lor şi lucrează odată cu ei şi strică planurile lor ascunse, că e Domnul în război cu ei pentru izbăvirea celor ce-L aşteaptă pe El cu ea.
[...] Oprească-se lucrarea mâniei voastre, căci cu mânie şi cu minciună aţi lucrat şi aţi dărâmat străjerii cei buni de la cârmă peste acest neam. » [8] (citat din mesajul Mihaelei din 21 septembrie 2012)
Poporul “pucios” este chemat la veghe şi la rugăciune, ca să-L cheme ei pe “Domnul” Pucioasei să vină şi să-i păstorească El cu “toiag de fier” (mai exact, cu “mesajele din cer” pe care ei le denumesc “Cuvântul lui Dumnezeu”) pe socialiştii ajunşi fraudulos la putere:
« Veghea ta să fie pentru venirea Domnului pe pământ, o, popor micuţ şi veghetor înaintea Lui, şi va veni Domnul mereu şi va păstori cu toiag de fier, cu cuvânt de sus neamul român, şi va curge învăţătura Lui peste popoare, precum este scris despre muntele înţelepciunii lui Dumnezeu peste pământ, din care vor lua neamurile pământului şi vor căuta spre Domnul spre sfârşit de timp. » [9] (citat din mesajul Mihaelei din 21 septembrie 2012)
Acelaşi “Cuvânt din cer” este însă destinat şi întregului popor român. Acestuia i se aduce mesajul să primească acest “Cuvânt” de la împărţitorii lui (de la liderii “pucioşi”) ca de la Dumnezeu:
« Pace ţie, o, popor român! Preţuieşte darul Domnului în mijlocul tău! Ia aminte la cuvântul Lui de peste tine, ia-l de la cei împărţitori de Dumnezeu din mijlocul tău, căci El este împlinitor prin tot cuvântul Său rostit, de la început şi până azi şi până peste toţi vecii. Vine Domnul la tine cuvânt, o, neam român. » [10] (citat din mesajul Mihaelei din 21 septembrie 2012)
Liderii sectei “Noul Ierusalim” propovăduiesc însă un alt “Duh” căruia (spun ei) I se cuvine ascultare. Acesta este complet diferit de Duhul Sfânt al Bisericii tradiţionale, pe care creştinii Îl recunosc ca find “pretutindenea” [11]. “Duhul” pucioşilor se sălăşluieşte numai “între ei”, în mijlocul lor, şi dintre ei iese ca să le ceară adepţilor pucioşi ascultare şi supunere şi credinţă. EL impune o uniformizare nu numai în ţinuta exterioară (“uniforma”) ci şi în gândire şi în lucrare. “Pucioşii” sunt chemaţi la omorârea liberei iniţiative şi a personalităţii, la spălarea creierelor şi la uniformizarea conduitei:
« Fiţi cereşti, măi fiilor, căci cereşti sunt lucrările Mele cu voi pe pământ. Fiţi ascultători Duhului Meu dintre voi, fiilor. El veghează de la mijloc, iar voi să ascultaţi şi să luaţi de la El cu credinţă, căci El vede şi vesteşte şi împlineşte de la Dumnezeu cu voi. Voi sta de vorbă cu voi şi voi întări taina Mea de peste voi, ca să aveţi voi grijă mare şi mereu de uniforma pe care trebuie s-o aveţi înaintea Mea, fiilor. Mai întâi căutaţi să aveţi toţi aceeaşi formă, aceeaşi statornicie, căci Eu v-am înveşmântat frumos când aţi venit ca să luaţi voi chipul Meu, semnul Meu peste voi. Fiţi, dar, unii altora asemenea înaintea Mea, fiilor, ca să nu vă pierdeţi uniforma pe care trebuie s-o purtaţi voi înaintea Domnului. » [12] (citat din mesajul Mihaelei din 21 septembrie 2012)
Într-o etapă ulterioară, dar apropiată, “uniforma pucioşească” a ascultării necondiţionate de liderii sectei este considerată indispensabilă nu numai pentru adepţii “pucioşi” ci pentru toţi aceia cei care doresc să-şi asume “crucea pucioşească” ( o cruce strâmbă, desigur, ca toate crucile pucioşeşti) şi să aspire la “raiul pucios”. Ascultarea şi supunerea rămân singurii vectori prin care va lucra învăţătura pucioşească în toată lumea :
« [...] nu poate omul fi al lui Dumnezeu fără să-şi poarte crucea, fără să aibă uniforma aceasta, ascultarea cu supunerea cea pentru ea, aşa cum i-am cerut Eu omului în rai să se poarte între el şi Dumnezeu pentru voia Domnului în el şi cu el. » [13] (citat din mesajul Mihaelei din 27 septembrie 2012)
Cu acest prilej, aspiranţilor la pucioşism li se atrage atenţia că “purtarea crucii pucioşeşti” este o taină radical diferită de purtarea crucii propovăduită în Biserica Ortodoxă. Dacă în Biserica tradiţională încă mai este valabil dictonul “Iubiţi-vă unii pe alţii!” [14], care conduce în mod obligatoriu la reciprocitate, în Biserica “Noul Ierusalim” iubirea este unidirecţională: cei care iubesc trebuie să-şi ia gândul de la şansa de a fi şi ei iubiţi, la rândul lor; mai degrabă ei vor trebui să se obişnuiască la gândul că nu merită a fi iubiţi, şi de acum încolo nu mai pot fi beneficiari ai reciprocităţii în iubire. Singurul drept care le mai rămâne, legat de iubire (care este şi obligaţie în acelaşi timp), este dreptul de a-i iubi pe liderii “pucioşi” ca pe “Dumnezeul” lor:
« Cel nemulţumit este nemulţumit pentru că nu înţelege taina purtării crucii. Are nevoie de iubire, suferă după iubire cel nemulţumit, de parcă o merită el pe ea. El nu ştie să dea iubire fără să vrea să primească înapoi iubire şi cinstire. » [15] (citat din mesajul Mihaelei din 27 septembrie 2012)
…………………
Anca Estera
3 octombrie 2012
…………………
[11] cf. rugăciunii „Împărate ceresc”: „Împărate ceresc, Mângâietorule, duhul Adevărului, Care pretutindenea eşti...”
[12] http://www.noulierusalim.ro
[15] http://www.noulierusalim.ro
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.