404. Preocupaţi de susţinerea lui Traian Băsescu, liderii „pucioşi” au uitat să-l felicite pe regele Mihai

Aniversarea  zilei de naştere a regelui Mihai, la împlinirea a 91 de ani de viaţă tumultuoasă, a însemnat un bun prilej folosit de simpatizanţii şi susţinătorii declaraţi ai monarhiei de a-l felicita public pe regele Mihai I al tuturor românilor. Evenimentul a fost marcat şi de o inaugurare a „piaţetei regelui”, la care au asistat şi au ţinut discursuri  personalităţi ale vieţii publice, în frunte cu primarul Sorin Oprescu. A fost dezvelit chiar şi un bust al regelui, poate cam prematur (sau poate, cu unele speranţe pentru unii?) având în vedere că obiceiul nescris al românilor este ca să nu le ridice statui persoanelor care sunt încă în viaţă. Toate aceste luări de poziţii se înscriu într-un curent general de destindere a tensiunilor (care fuseseră acumulate de-a lungul vremii şi stimulate cu dibăcie de unele cercuri interesate) dintre republicani şi monarhişti. Până şi cei  mai înverşunaţi adversari ai regalităţii, incluzându-l aici şi pe comunistul Ion Iliescu, au găsit cu cale ca, măcar la împlinirea de către rege a vârstei rotunde de 90 de ani, să-i adreseze felicitări poleite din belşug cu fariseism.

Pare cu atât mai şocant faptul că liderii „pucioşi”, care conspirau pe faţă prin anii 1991-1992 pentru reinstaurarea monarhiei în România prin persoana lui Mihai I, au trecut în extrema cealaltă, ignorându-l total pe rege şi casa regală şi tratând cu o tăcere suspectă acest eveniment (ca de altfel, toate evenimentele din ultimii ani care l-au avut în centrul lor pe regele Mihai). Drept este că ei s-au reorientat de câţiva ani încoace, susţinându-l public pe preşedintele Traian Băsescu, cunoscut ca un partizan înfocat al politicii republicane şi ca un critic sever al unor gesturi controversate al regelui (actul abdicării din anul 1947, de pildă). Ar fi fost oarecum imoral să revină acum şi să-l susţină din nou pe cel pe care l-au abandonat dintr-un calcul cinic, atunci când au constatat că şansele regelui de a fi din nou repus pe tron au  tendinţa să se îndrepte către zero absolut. Cel mai probabil este că acest motiv este şi resortul interior care i-a împins către inerţie statică şi pentru care au preferat să rămână consecvenţi ultimei lor opţiuni. Pe de altă parte, circul cu „proorociile” pucioşeşti care-l dădeau la sigur pe regele Mihai câştigător al primei funcţii în stat nu mai putea fi reluat, ca o ciorbă reîncălzită, fără riscul unei reactualizări a eşecului acestor scamatorii pseudo-religioase.

Oricum, decredibilizarea liderilor „pucioşi” pe acest subiect ratat a fost catastrofală, adăugându-se la lanţul de „proorocii” pucioşeşti eşuate de-a lungul timpului.

…………………

Anca Estera

29 octombrie 2012

…………………