405. Pucioşii „proorocesc” că după alegeri românii vor scăpa de cleştele useliştilor care sunt astăzi la putere şi conduc destinele ţării

           

          Antipatia “pucioşilor” faţă de socialiştii vopsiţi, care au ajuns la putere în România prin manevre ignobile, minciuni sfruntate, populisme ieftine şi promisiuni mirabolante, a fost în mai multe rânduri evidenţiată în mesajele lor, zise a fi “mesaje din cer”. În acest context, foşti comunişti care au schimbat cojocul şi s-au afişat ca anticomunişti convinşi (preşedintele Băsescu, spre exemplu) au fost “îmbrăţişaţi” de pucioşi, susţinuţi frenetic prin cuvinte şi declaraţii publice şi prezentaţi ca salvatori de neînlocuit ai naţiunii. În consecinţă, urmând principiul “duşmanul prietenului meu este şi duşmanul meu”, liderii de la Pucioasa au scos săbiile “Cuvântului” zăngănindu-le spre adversarii declaraţi ai lui Băsescu: oportuniştii adunaţi în monstruoasa coaliţie cu nume de struţo-cămilă: “Uniunea Social Liberală”. În această mezalianţă politică, socialiştii s-au declarat cu nonşalanţă “liberali” în gândire, iar liberalii au deviat periculos spre “stânga” de la preceptele înaintaşilor lor, dând apă la moară celor care îi critică, deci şi “pucioşilor”. La ei s-a alipit , ca a cincea roată la căruţă, şi Partidul Conservator condus de “Ăla Micu’”, o umbră de politician răsuflat.

          Proximitatea alegerilor parlamentare şi predicţia generalizată a “sondorilor” de opinie (cum că USL-ul va obţine o victorie uşoară, cotată de unii dintre ei puţin peste 50%, dar de către alţii la optimista valoare de peste 60%) îi scoate din nou la peluză pe susţinătorii “pucioşi”, galeria mistică a “Cârmaciului de la Cotroceni”. În “Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului mare mucenic Dimitrie‚ izvorâtorul de mir” din 8 noiembrie 2012, liderii “pucioşi” se dezlănţuie în a-i diaboliza încă o dată pe uselişti, folosind ca de obicei persuasiunea deghizată în cuvinte meşteşugite. În preambul, ei nu uită să-şi victimizeze propriul lor  “Dumnezeu”, pe care-L  prezintă răvăşit, săracul, ca de  obicei – de aceleaşi neputinţe. Chiar şi neputinţa de a fi un Dumnezeu tare şi destoinic pentru cei chemaţi la “masa cerească” de la Noul Ierusalim nu lipseşte dintre neputinţele “Dumnezeului” Pucioasei:

          «Mi-e dor [...] să Ne întâlnim la mijlocul căii cu dorul din ei şi să pot apoi cu primire din partea lor să stau în petrecere cerească la masă cu ei apoi şi să le fiu Stăpân dulce şi să le fiu lor Dumnezeu, [...]» [1] (citat din mesajul Mihaelei din 8 noiembrie 2012)

          Neputinţele “Dumnezeului” Pucioasei atrag după ele o durere neostoită, iar neputinţele nu sunt puţine. Neputinţa de a aduce cerul pe pământ, neputinţa de a Se face simţit,  neputinţa de a Se face auzit, neputinţa de a lăsa mărturii neîndoielnice şi ziditoare de suflet, neputinţa de a petrece cu ucenicii Săi la masa pe care le-a promis-o, neputinţa de a Se purta din loc în loc aşa cum Se purta Iisus cel înviat, neputinţa de a aduce bucurii şi mângâieri aşa cum aducea Acelaşi Iisus, toate Îl  îndurerează adânc pe “Domnul” Pucioasei care Se pretinde a fi Însuşi  Hristosul Cel Înviat şi Atotputernic, Cel de acum 2000 de ani:

          «E mare cât Dumnezeu durerea Mea că nu pot să fiu cu cerul pe pământ în petrecere cerească, şi Mă doare de la toată petrecerea omului. [...] M-aş bucura nespus să Mă pot face simţit, să Mă pot face văzut şi să las mărturii mari din loc în loc, să pun dragoste de Dumnezeu şi dor în inimi, să deschid ochii multora ca să-L vadă pe Domnul, să pot petrece cu ei ca şi cu ucenicii Mei acum două mii de ani şi să Mă port din loc în loc şi să dau multora bucurii şi mângâieri şi să petrec cu ei mai frumos decât în cer, [...] » [2] (citat din mesajul Mihaelei din 8 noiembrie 2012)

          Şi cu toate acestea, neputinţele Îl ocolesc ca prin farmec pe “Domnul” Pucioasei atunci când vine vorba de politică. Dintr-o dată El Se însufleţeşte şi anunţă o ofensivă colectivă, la care urmează să participe cu sârg toţi adepţii “pucioşi” care sunt chemaţi să stea cu mâinile ridicate la cer şi să se roage pentru biruinţa forţelor politice “de dreapta” împotriva socialiştilor însetaţi de putere şi a acoliţilor lor, cu care sunt într-o “uniune” contra naturii numită USL:

           

          « [...] vom ridica mâini rugătoare spre Tatăl pentru biruinţa Mea peste patria română, peste care apasă acum placul cel pământesc al celor ce vor s-o bage pe ea sub dorinţele lor, sub setea lor de putere peste ţara Mea de azi şi neamul de pe ea.» [3] (citat din mesajul Mihaelei din 8 noiembrie 2012)

          Nici jalnicii epigoni ai liberalilor, conduşi de un oarecare Crin Antonescu care se visează declanşând într-un viitor cât mai apropiat (pentru a treia oară!) suspendarea preşedintelui Băsescu (ca să-i ia locul pe scaunul de preşedinte de la Cotroceni, ajungând astfel “întâiul dintre egalii ajunşi la putere peste neamul românesc, după alegeri”), nu sunt neglijaţi în mesajul “profetic” al liderilor “pucioşi”. De data aceasta, “pucioşii” le promit deschis şi cu largheţe că au motive serioase să nădăjduiască în puterea “Dumnezeului” despre care tocmai se plânseseră din belşug că... este lipsit de puteri:

          «Vom sta cu rugă spre Tatăl împreună cu cei ce se strâng la sărbătoare, măi fiilor, iar Tatăl ne va deschide şi ne va primi, şi vom nădăjdui apoi în puterea Lui, care să biruiască pe cei ce se vor puternici şi întâii peste neamul român.» [4] (citat din mesajul Mihaelei din 8 noiembrie 2012)

         

           Pentru a se ancora în realitatea bisericească a sărbătorilor lunii octombrie, unul dintre duhurile pucioşeşti îşi ia numele “Sfântului Dimitrie” şi trece la evidenţierea publică a grijii “Dumnezeului” Pucioasei pentru izbânda forţelor politice de dreapta împotriva socialiştilor şi a acoliţilor lor. Încleştarea electorală care se anunţă la alegerile pentru fotoliile mult râvnite de senatori şi deputaţi este denumită “vreme de durere”, care aduce cu ea “zile de cumpănă”. Dialogul dintre cele două duhuri pucioşeşti este regizat cu talent: primul deplânge “cleştele” cu care socialiştii strâng, plini de ură, pe “cei de dreapta” (numiţi aici “cei buni cu inima” – aluzie fără perdea la sloganul şi la sigla Alianţei România Dreaptă, care promite să “repornească inima României”), în timp ce al doilea duh pucioşesc promite că le va aduce adversarilor  USL-ului o binemeritată biruinţă, care va ferici în mod obligatoriu tot neamul român:

           

          «— De pe vatra română Îţi cer cu rugă arsă de dor, Doamne Mântuitor, binecuvintează pământul român în vreme de durere acum şi binecuvintează neamul de pe el şi coboară ajutor pentru el, căci sunt zile de cumpănă, Doamne. O, binecuvintează şi cercetează via aceasta şi dă-i ei acum biruinţa după tot adevărul lucrurilor, căci plâng cu sfinţii de la rana ei, şi scoate-o pe ea de sub cleştele care o strânge cu mâna celor plini de ură mărturisită asupra celor buni cu inima pentru acest pământ şi neam, şi, dacă voieşti, dă-i ei biruinţa cea după voia Ta acum, o, Doamne Dumnezeu al ei, al neamului român, la care Tu ai venit acum.

          — Iar Eu, Domnul, îţi şterg lacrima şi îţi răspund: Voiesc. Amin. »  [5] (citat din mesajul Mihaelei din 8 noiembrie 2012)

…………………

Anca Estera

20 noiembrie 2012

…………………

[1] http://www.noulierusalim.ro

[2] Ibid.

[3] Ibid.

[4] Ibid.

[5] Ibid.